Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ascunzișuri la vedere

2 min lectură·
Mediu
adevăr
când toate clădirile par să te prindă pentru că toate ferestrele
au golul acela pe care-l cureți de lapte ca și cum ar fi viu
când iarna vine doar fiindcă altfel ne-am îmbina poate micile focuri din margini și nimeni n-ar mai fi ceva precis, criminalul plătit și papagalul vorbitor ce strigă întruna Ximena
atât de incredibil doar pentru că ea, Ximena, ne spune exact ce s-a întâmplat
în loc să ne oprim la sunetul pianului ca la un miros de vanilie
desen
câteodată e un oraș de ursuleți din sârmă, când se strâng împreună
apare o clădire mare din care cineva iese foarte grăbit și face-o greșeală
dăruiește o grenadă unei fete iar ea o ține în mână
ca pe-o lalea și totuși afară vibrează toți stâlpii, un schimb continuu de la care tot ce aștepți
e curajul de-al ține de mână pe cel ce în sfârșit va trece de partea ta așa cum e
așa cum ești
mișcare
orașul începe s-alerge nebun după fluturi și-i prima imagine pe care-o păstrez din mișcare
pentru că statul pe loc ucide niciun sălbatic nu și-a lăsat vreodată sufletul în poză
mă tem
de lipsa prelungirilor din jur
se-așează zăpada
pe-o stradă îngustă mai întâi
un porumbel se prinde de altul
până când totul devine atât de neted, atât de sigur încât tot albul acela-ncetează
să se mai zbată
055.240
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
228
Citire
2 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina Sirion. “Ascunzișuri la vedere .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-sirion/poezie/14019385/ascunzisuri-la-vedere

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@radu-stefanescuRSradu stefanescu
finalul e f mișto, n-am să-l uit multă vreme...
vezi că ai un typo, sau ce-o fi "curajul de-al ține de mână / "curajul de a-l ține"
aș cîrcoti pe alocuri la abundența de conjuncții și pronume, ca și la alte cîteva chestii pe care eu le văd mici derapaje stilistice, dar e f posibil să mă-nșel.

cu plăcerea lecturii, Cristina
0
Distincție acordată
@sophie-polanskySPsophie polansky
Celan avea, daca nu ma insel acum, un vers asa: a cazut zapada, fara lumina.asta apropo de finalul textului tau. dar imi place aici grenada-lalea, ursuletii, lumina care se zbate, observatorul ascuns undeva de unde ghideaza, de fapt miscarile si acitunile celorlalti. imbratisarile si golul curatat cu lapte. lapte, revenind la celan.
0
@cristina-sirionCSCristina Sirion
radu,
m-am bucurat ca ai trecut. nu te sfii sa carcotesti, de ce nu?
finalul ala mi-a "scapat" ca sa zic asa. sau glumesc.

sophie,
multumesc pentru apreciere. da, ma tem de multe ori ca scriu din mijlocul unei panze de paianjen, apropos de lecturi si conexiuni facute involuntar. sper doar ca nu m-am apropiat prea mult, n-as sti sa-ti spun pentru ca intr-un fel mi s-ar parea ok si sa fie asa.

eugenia,
multumesc pentru recomandare.
0
@radu-stefanescuRSradu stefanescu
mai citeste o data comentariul meu, sau pur si simplu, citeste-l...
0
@cristina-sirionCSCristina Sirion
radu,

scuze ca am fost neclara in raspunsul meu. te asigur insa ca neatenta nu am fost. era o gluma acolo, in fine, am spus ca "finalul mi-a scapat" in sensul ca daca ceva ti-a placut/ e de calitate in poezia asta, e total intamplator. nu-i modestie, e un mod de a nu ma lua in serios ca sa nu scriu aplicat si cu multa convingere profesionalista. :o)
corecturile nu le-am facut pentru ca poezia e inca la recomandate si nu vreau sa dau bataie de cap editorilor - am mai facut o data asta si a disparut, apoi a reaparut, imi imaginez ca e mai complicat. dar le voi face.
poti sa-mi spui varianta ta, cu tot cu carcoteli, daca ai vreme de asta.
nu ma deranjeaza sa ma joc cu poezia, nu vreau insa sa-ti abuzez timpul, mai ales ca tin la comentariile tale.
0