Degeaba
mă izbesc
cu fruntea
de gratiile solide
și înalte,
pînă cînd îmi năvălește
sîngele
pe nas și pe gură.
După o vreme,
cușca va rămîne goală...
Alerg spre asfințit...
Plec,
mereu
Zboară fluturi
în abisuri,
departe de tine!
Poate vor să se întreacă
cu particulele cele mai mici
din aerul pietrificat?
Îngerul meu plînge
cu lacrimi albe,
ce în cădere
frîng aripioarele
Nu mai cred
în cuvinte suave
topite de cer,
pentru că
m-a aruncat cerul,
și pe un nor
am ajuns ușor la pămînt.
M-au alungat din rai,
mi-au frînt aripile sublime,
m-au transformat
în
Mă doare
imaginea crucii
înălțate pe muntele Golgotei.
Mă săgetează orice suliță,
căzută din ceruri,
îndreptată spre pămîntul putrezit
de ploaia indiferenței.
A murit nu Isus,
ci a murit
Clipa incoloră
sună ca buciumul,
melodioasă,
dureroasă mereu.
Ochiul cosmic-
mă privește
ca pe un mister nepătruns.
Otrava efemerității-
distruge
celulă cu celulă,
tot ce a fost sublim și
Ai fost pictor,
dar nu ai știut
să-mi pictezi chipul,
atunci cînd duceam lipsă
de culoare.
Pensula ta
nu a proiectat raze,
care să aducă lumina,
care ar fi putut alina
sufletul
Ce minune!
Se mai păsrează și astăzi
mori de vînt!
Mori de vînt ne tot macină viața!
Mori de vînt nu mai îmbătrînesc!
E dureroasă
nostalgia lor mută
pentru clipele
pe care ni le
Uneori clipa e fermecătoare.
Þi se face sete
și vreai să o bei.
Din marea universului
sorbești eternitatea,
Și de la țărmu-albastru
a rîului de soare,
absorbi păiengenișul
al clipei ce se
Am așteptat amurgul
ca să-ți bat la fereastră,
dar,
s-au spart geamurile
și cioburile
mi s-au înfipt in tălpi.
Îmi pare rău
că nu-ți voi dărui
secunde din viața mea.
Plînge ploaia și
Mă săgetează
imaginea paradisului.
Ceea ce a fost străpuns
cade la pămînt.
Am adormit ieri
și m-am trezit mult mai mic azi,
aproape infim.
M-a micșorat
timpul,
m-a topit
razele
Cireși înfloreau
coborind pe pamint.
Erupeau cu alb,
invadind orasul.
Ciresi imbratisau
cu ramuri june
bulevarde, poteci,
cimitire aglomerate.
Tot ce a fost dur si opac
s-a
Marea albastra
sapa ruine in mine.
Al meu e sufletul?
Sau e strain?
Crepusculi de lumina ma mingiie,
amurgul tirziu ma sfisie,
pescarii numara valurile,
iar valurile
costruiesc