Poezie

Lutul imaculat

1 min lectură·2 aprilie 2004

Mediu

Am așteptat amurgul

ca să-ți bat la fereastră,

dar,

s-au spart geamurile

și cioburile

mi s-au înfipt in tălpi.

Îmi pare rău

că nu-ți voi dărui

secunde din viața mea.

Plînge ploaia și plînge sufletul meu.

Mă doare gîndul

că nu te voi putea îmbrățișa,

deși ești atît de aproape,

atît de departe!

Mă troienesc petalele

desprise din cer,

căzute de pe pomul

crescut din tine.

Lucesc licuricii

deasupra mormîntului tău,

te apasă lutul imaculat,

te sugrumă viermele înfometat.

Mă omoară fiecare clipă,

trăită în abis,

trăită în neant.

Mă preface în cenușă

focul nebun,

care îmi topește aripile lungi.

Doamne,te rog,

Doamne,

nu mă lăsa să trăiesc

cînd amintirea e numai blestem!

001.272

Cristina Schiopu. “Lutul imaculat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-schiopu/poezie/68784/lutul-imaculat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.