Cristina Schiopu

Moarte- am văzut scris în palma ta... Mi-aș fi dorit să șterg acest cuvînt, ca o anulare... Nu,nu poți pleca fără mine, la îngeri... Te-aș lega cu un fir de mine, ca iubirea să rămînă o

Ce greu e sa obții un antidot pentru dragoste! Uneori... Îmi vine o senzație stranie Și aș vrea să te îmbrățișez pînă la oase, pînă la exorcizare... Să fiu un virus ca să-ți pătrund sub

Am ajuns,într-o zi, singură,în orașul tău... Stăteam pe banca, unde ne-am îmbrățișat acum cîteva zile... Timpul... El omoară iubiri... Privesc lacul singuratic, Și el Ca și ploaia asta

Mi-e dor de ziua aceea, de un trecut, în care distanța dintre noi doi s-ar fi topit ca într-un cub haotic... De gheață... Îmi lipsește trăirea și îmbrățișarea ta pînă la sentimente

Te văd deseori mergînd pe o stradă pustie... Te ia un copil de mînă, care seamănă uluitor cu tine... sau mai bine... are același albastru în ochi... Mi se pare straniu: doar tu ești

Am bătut la ușa ta... Mi-am dorit într-o clipă de nebunie halucinantă, să-mi scriu,cu sînge, numele tău, pe trupul meu... Cu fiecare înțepătură, m-aș simți mai aproape de tine, sau poate mai

Era dimineață și era atît de tîrziu... Contemplam chipul tău și mi-a venit un gînd finit, impresia de moarte subită... Aveam în sînge reflexul de a te mușca de buze, să te doară, tristețea

Te cunosc, dar nu știu nimic de tine... Dezvăluie-mi un singur lucru, spune-mi: dacă te-aș prinde în brațe într-o seară de mai, și te-aș săruta pe spate, pe coloana vertebrală, ți-aș

Crezi că dacă o să mă chemi, într-o frumoasă dimineață, voi reveni? Dacă o să mă întorc cu spatele gol, palpitant,gingaș,la tine, oare nu te-ar tenta să mă atingi, să mă îmbrațișezi, să mă

Tăcerea mi-a picurat peste trup, ca o rană. Frumoasă și singură, ca o zînă, îmbracată în costum de durere, stau la capătul nemărginirii și printre atîtea fețe, te caut ca într-un haos

Mi se taie timpul cu cuțitul de bucătărie. Am ajuns să am un singur prieten- pasărea albastră. E decembrie și în decembrie, mi-e tare dor de tine! Mă omoară încet și flexibil, inima ta. Ce

Mai ții minte, cînd îți povesteam despre lacul și plaja neagră din orașul meu? Flori,candoare,tadrețe- toate sunt nori. Nu vei afla niciodată, că mi-am vospit corpul cu acuarelă

Nu e mai multă, nici mai puțină lumină, decît întunericul. Mi-a străpuns inima iubirea,ca un arc, ca lacrima unei sfinte nebunii. O aversă m-a prins între brațele ei. Sub cerul liber edenul

Rătăcesc azi, ca și ieri pe străzile pustii... Sunt o fantomă, un vis,o umbră... Coboară peste mine iubirea,desprinsă din cer pe un fir, ce mă ține,încă,în viață. Caut ultima

Întretaie-mă, Doamne, cu două linii paralele, astfel încît perpendicularitatea universului, găsind puncte de tangență cu mine, să se transforme într-un ac, ce va străpunge sfera, de raza

Departe de stele pornesc spre neantul universului Zbor ca un fluture, în abis,departe de tine! Plînge îngerul meu cu lacrimi negre. Cade iubirea și în cădere se transformă în sînge, care

Nu știu ce se întîmplă în lumea asta,care mă pierde,zi de zi.În orice clipă te schimbă,te transformă,astfel încît nu te recunoști,nu mai știi cum e copilăria,nu știi cum e adolescența ,iar prezentul

Numai singurătatea știe gustul îmbrațisării, numai noaptea știe cît de luminoasă poate fi ziua, în care, totul tinde să se transforme în infinit, în simple cuvinte ce mă sugrumă, se

Strig cînd mă-nvelesc cu pietre cînd stînci abrupte vor să-mi cadă peste trup, Să nu mai pot simți cum încolțește-n mine sămînța-dînd naștere firului de iarbă,rătăcit, roșu-ca sîngele

Rămîne amintirea despre ziua de astăzi, ca unica revelație că mai respirăm încă aerul de splendoare a fericirii. Știu că trăiești azi senzații infinite: de la admirație la iubire

Oamenii încă nu au aflat unde se află paradisul: în cer,pe pămînt sau pe planeta roșie. Eu,l-am găsit,ieri, aici,în visele mele. Ce păcat! Timpul nu-și oprește în loc clipele, Nisipul

Ninge cu secunde aurii de ziua ta și soarele te-mbrățișează ca în prima zi! Te naști din nou, în fiecare an,de ziua ta. Surpriză! Iată:culorile vii, vibrații de iubire ce

Cimitir-banal loc de veci. Privesc moartea, îmbrăcată în costum de zînă. Rătăcesc pe străzi, căutînd ultima speranță. Realizez că neființa e o fantomă seducătoare. Vreau să zbor, fiindcă mă

Mi-e sete de tine,iubite, de ploaie și de labirint! Ajutor!Ajutor! Þipă celulele moarte! Se usucă sîngele și plasma densă! Mor muște izbite de părete! Prea e îngust spațiul- murim pînă la urmă