Moarte-
am văzut scris în palma ta...
Mi-aș fi dorit
să șterg acest cuvînt,
ca o anulare...
Nu,nu poți pleca fără mine,
la îngeri...
Te-aș lega cu un fir de mine,
ca iubirea să rămînă
o
Ce greu e sa obții
un antidot pentru dragoste!
Uneori...
Îmi vine o senzație stranie
Și aș vrea să te îmbrățișez
pînă la oase,
pînă la exorcizare...
Să fiu un virus
ca să-ți pătrund sub
Am ajuns,într-o zi,
singură,în orașul tău...
Stăteam pe banca,
unde ne-am îmbrățișat
acum cîteva zile...
Timpul...
El omoară iubiri...
Privesc lacul singuratic,
Și el
Ca și ploaia asta
Mi-e dor de ziua aceea,
de un trecut,
în care distanța dintre noi doi
s-ar fi topit
ca într-un cub haotic...
De gheață...
Îmi lipsește
trăirea și îmbrățișarea ta
pînă la sentimente
Te văd deseori
mergînd pe o stradă pustie...
Te ia un copil de mînă,
care seamănă uluitor cu tine...
sau mai bine...
are același albastru în ochi...
Mi se pare straniu:
doar tu ești
Am bătut la ușa ta...
Mi-am dorit
într-o clipă de nebunie halucinantă,
să-mi scriu,cu sînge,
numele tău,
pe trupul meu...
Cu fiecare înțepătură,
m-aș simți mai aproape de tine,
sau poate mai
Era dimineață
și era atît de tîrziu...
Contemplam chipul tău
și mi-a venit un gînd finit,
impresia de moarte subită...
Aveam în sînge
reflexul de a te mușca de buze,
să te doară,
tristețea
Te cunosc,
dar nu știu nimic de tine...
Dezvăluie-mi
un singur lucru,
spune-mi:
dacă te-aș prinde în brațe
într-o seară de mai,
și te-aș săruta pe spate,
pe coloana vertebrală,
ți-aș
Crezi că dacă o să mă chemi,
într-o frumoasă dimineață,
voi reveni?
Dacă o să mă întorc
cu spatele gol,
palpitant,gingaș,la tine,
oare nu te-ar tenta să mă atingi,
să mă îmbrațișezi,
să mă
Tăcerea
mi-a picurat peste trup,
ca o rană.
Frumoasă și singură,
ca o zînă,
îmbracată în costum de durere,
stau la capătul nemărginirii
și printre atîtea fețe,
te caut ca într-un haos
Mi se taie timpul
cu cuțitul de bucătărie.
Am ajuns să am un singur prieten-
pasărea albastră.
E decembrie și
în decembrie,
mi-e tare dor de tine!
Mă omoară încet și flexibil,
inima ta.
Ce
Mai ții minte,
cînd îți povesteam
despre lacul și plaja neagră
din orașul meu?
Flori,candoare,tadrețe-
toate sunt nori.
Nu vei afla niciodată,
că mi-am vospit corpul cu
acuarelă
Nu e mai multă,
nici mai puțină lumină,
decît întunericul.
Mi-a străpuns inima
iubirea,ca un arc,
ca lacrima unei sfinte nebunii.
O aversă m-a prins între brațele ei.
Sub cerul liber
edenul
Rătăcesc azi,
ca și ieri
pe străzile pustii...
Sunt o fantomă,
un vis,o umbră...
Coboară peste mine
iubirea,desprinsă din cer
pe un fir,
ce mă ține,încă,în viață.
Caut ultima
Întretaie-mă,
Doamne,
cu două linii paralele,
astfel încît
perpendicularitatea universului,
găsind puncte de tangență
cu mine,
să se transforme într-un ac,
ce va străpunge sfera,
de raza
Departe de stele
pornesc spre neantul universului
Zbor ca un fluture,
în abis,departe de tine!
Plînge îngerul meu
cu lacrimi negre.
Cade iubirea
și în cădere
se transformă în sînge,
care
Nu știu ce se întîmplă în lumea asta,care mă pierde,zi de zi.În orice clipă te schimbă,te transformă,astfel încît nu te recunoști,nu mai știi cum e copilăria,nu știi cum e adolescența ,iar prezentul
Numai singurătatea
știe gustul îmbrațisării,
numai noaptea știe
cît de luminoasă poate fi
ziua, în care,
totul tinde să se transforme
în infinit, în simple cuvinte
ce mă sugrumă,
se
Strig
cînd mă-nvelesc cu pietre
cînd stînci abrupte
vor să-mi cadă peste trup,
Să nu mai pot simți
cum încolțește-n mine
sămînța-dînd naștere
firului de iarbă,rătăcit,
roșu-ca sîngele
Rămîne amintirea
despre ziua de astăzi,
ca unica revelație
că mai respirăm încă
aerul de splendoare a fericirii.
Știu că trăiești azi senzații infinite:
de la admirație la iubire
Oamenii încă nu au aflat
unde se află paradisul:
în cer,pe pămînt sau
pe planeta roșie.
Eu,l-am găsit,ieri,
aici,în visele mele.
Ce păcat!
Timpul nu-și oprește în loc clipele,
Nisipul
Ninge cu secunde aurii
de ziua ta
și soarele te-mbrățișează
ca în prima zi!
Te naști din nou,
în fiecare an,de ziua ta.
Surpriză!
Iată:culorile vii,
vibrații de iubire ce
Cimitir-banal loc de veci.
Privesc moartea,
îmbrăcată în costum de zînă.
Rătăcesc pe străzi,
căutînd ultima speranță.
Realizez că neființa e
o fantomă seducătoare.
Vreau să zbor,
fiindcă mă
Mi-e sete de tine,iubite,
de ploaie și de labirint!
Ajutor!Ajutor!
Þipă celulele moarte!
Se usucă sîngele și plasma densă!
Mor muște izbite de părete!
Prea e îngust spațiul-
murim pînă la urmă