Pentru că sunt omul-tigru...

1 min lectură·15 aprilie 2004

Mediu

Degeaba

mă izbesc

cu fruntea

de gratiile solide

și înalte,

pînă cînd îmi năvălește

sîngele

pe nas și pe gură.

După o vreme,

cușca va rămîne goală...

Alerg spre asfințit...

Plec,

mereu mai departe,

purtîndu-mi,

fără speranță,

durerea și chinul închisorii.

Neantul

pîndește în mine,

pentru că sunt

omul-tigru.

022.839

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristina Schiopu
Tip: Poezie
Cuvinte: 49
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristina Schiopu. “Pentru că sunt omul-tigru....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-schiopu/poezie/70079/pentru-ca-sunt-omul-tigru

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MS Mihai Suciu✓15 apr. 2004

Cristina, e chiar interesanta poezia ta. Imi place stilul in care e scrisa. M-au \"prins\" mai ales ultimele versuri: \"Neantul pandeste in mine/pentru ca sunt omul-tigru.\" Poate daca ai schimba putintel inceputul... Parerea mea. Oricum, mi-a placut.

IN Ion Nimerencu✓15 apr. 2004

Nu pot spune ca trezeste in mine anumite senzatii poezia ta, pot spune insa ca inceputul e oarecum stanescian, daca ai citit poezia \"Cantec\" \"du-ma fericire in sus si izbeste-mi tampla de stele\" si ca nu-mi plac ghilimelele, chiar nu inteleg scopul lor, oricum cred ca lumea-si da seama ca acela e titlul textului...

Cu respect
Niculescu