Cristina Rusu

mi-a plăcut mult acest poem. este povestea unui om așezată priceput în versuri. chiar dacă este o dramă și viața acestei femei este o luptă pentru supraviețuire, autoarea nu a scos la suprafață atît de puternic durerea. e molcomă aici, e molcom firul poemului care curge ca o apă. sub chipul unui aparent nebun se poate ascunde un om foarte evoluat spiritual. nebuna satului care aruncă pîinea la cîini deși ea nu are ce să mănînce. un semn că există ceva dincolo de înțelegerea firească a lucrurilor. poemul are mesaj. dincolo de chip, de cuvinte, de gesturi se ascunde mintea și inima unei femei care împinge limita normalului spre absolut. mi-am amintit și de femeia cananeeancă care a fost certată de Iisus că aruncă pîine la cîini. o pildă și un mesaj puțin înțeles.

te felicit Ottilia pentru acest poem. inspirație maximă în continuare. cu prietenie, bia

un necunoscut care să treacă prin lume fără ca lumea să remarce asta, ea doar să primească și să nu știe de la cine și cît. un călător care să nu pronunțe atîtea cuvinte obositoare, ele fiind doar un timp pe care nu și-l permite să îl piardă. aici călătorul nu vrea să fie mereu singur ci merge spre oameni, dar doar atît cît este necesar ca să își îndeplinească misiunea. modestie.

mi-a plăcut călătoria ta. cu prietenie, bia

și nu numai această bucurie ci și a prieteniei. o carte se scrie pentru cei care împart cu noi poezia și prietenia. felicit autorii și le doresc inspirație pentru alte proiecte împreună. mult succes la lansare!

Claudia îți mulțumim că ne-ai propus această carte și ne-ai captat atenția cu titlurile de mai sus.

bucurie maximă dragi colegi. cu prietenie, bia

Copilărie, crăciun, brad, portocale și dulciuri, pe scurt atmosfera de sărbători. Poemul are sensibilitate, puritate, simplitate. Ce ar trebuie să fie mai extraordinar decît acestea enumerate? Să nu ne îndepărtăm de poezie. Să rămînă bucuria de a citi un vers cald. Prea mult cotidian, creier etc nu ajută cel mai mult poezia în evoluția ei. Nu asta e baza.
Am citit că se apropie ziua ta de naștere. La mulți ani! Să ai un sfîrșit de an minunat.

Cu prietenie, Bia

după părerea mea primul poem este foarte bun. te poți prezenta liniștit la orice concurs cu el sau poți să îl pui cap de serie în lista ta de poeme. nu numai umorul trebuie luat în seamă în acest poem ci și dramatismul situației în sine. dacă privești poemul doar din punct de vedere umoristic el are tot ce îi trebuie, dar dacă îl privești și cu puțină tentă de realitate arată ceva mai mult. poate fi un umor negru sau pe aproape. mai trebuie spus și faptul că este un poem de actualitate. deci, urcăm ștacheta în cotidianul zilelor noastre.

al doilea poem are un umor subtil. tot un "cap de conducere" este și aici, numai că acest cap are și un glas pe măsură. m-a amuzat teribil imaginea.

al treilea nu este senryu (sau poate nu am înțeles eu),ci un poem haiku care are kigo și planuri. imaginea este de contrast zic eu.

te felicit pentru primele două poeme și să o ții tot așa

cu prietenie, Bia

Bogdan Al Petcu,

de ce ții tu partea "artistului" - vezi cumva undeva că e "artist"? are cumva în pagina sa un cv literar care trebuie luat în seamă?. de unde știi tu că acest personaj a studiat, scris literatură?

ai curajul să mergi acasă la mama și tatăl tău, sau la bunici (ești cam tinerel și posibil să ai bunici)să citești acest text plus comentariul tău? ce părere ar avea părinții tăi de asta? sau la profesorii tăi la facultate, ai curajul să le spui punctul tău de vedere, că acest text este literar și tu chiar nu înțelegi de ce se face polemică aici? din punctul tău de vedere este chiar inventiv. te întreb, ai curajul să citești acasă familiei tale acest text și să le spui părerea ta? și să le spui tot ce ai enumerat mai sus.

a explicat mai sus Norea, care mănîncă umor cu polonicul la micul dejun, prînz și seară că nu are dozat umorul și nu are treabă cu umorul, fiind o bătaie de joc. tu despre ce vorbești?

Marin și Maria, voi ați pune pe acest site un text de acest gen și să îl numiți literar? ați putea lua în bășcălie orice e legat de divinitate? ați pune în pagina voastră un text în care să jigniți oameni sau orice e legat de religie?

acest text este literatură de calitate? ce literatură e asta? unde am ajuns? să luăm în bășcălie pe oricine și să demonstrăm cu asta că facem text literar. în altă ordine de idei ce legătură are popa Vicențiu cu Sfînta Ecaterina? Faptul că tu nu suporți preoții nu e treaba nimănui, este a ta. nu de preoți vorbeam ci despre faptul că acest text este pus pe un site literar și trebuie să vedem literatură aici. încă o dată întreb dacă ție ți se pare că acest text este literar. bășcălios spui tu. te rog frumos dacă ești amabil să îmi dai exemple de alte texte de acest gen scrise de scriitori români. texte bășcălioase de genul acesta.

Marin noi doar vorbim de text.
Maria eu cred că există o limită a libertății decente de exprimare. Crezi că se poate pune orice pe acest site?

Nu vreau să fac polemică cu voi, dar vă rog să analizați textul. Chiar dacă este pus la personale nu tot pe un site literar suntem? Și nu ar trebui ca aceste personale să fie exprimate în mod literar? Nu sunt personale cum jignim pe cineva. Alea se pot pune pe blog personal. Secțiunea personale aici înseamnă momente personale din viață exprimate literar.

Acest text este literar sau nu?

Acest text se încadreză în stilul umoristic sau nu?

De ce acest text este unul literar? Ce are literar în el? “oarecare tentă de umor”, ce umor este aici că se vorbește urît și murdar despre o persoană? Nu am mai făcut un comentariu de acest gen pe site, dar dacă Sfînta Ecaterina este “doar o ajuta-o în găsirea unui tânăr mai gălbejit care să-i placă nebunei” și Loredana este bigotă atunci ce ai scris tu aici este o mîrlănie. Asta este și textul ți-a pus calificativul. Unde ai văzut tu pe agonia pe cineva care să scrie așa aberații, care să le considere literare și cu umor? Demonstrează că acest text este literar și unde e umorul. După ce ai jignit o Sfîntă și apoi o colegă de pe site, te împăunezi că ai mușchi. Mușchii literari unde sunt? Ce valoare literară găsim noi cititorii în textele tale?. Am înțeles că ești ateu agresiv. Sunt mulți oameni care nu cred în nimic dar nu scot bazaconii de acest fel care să le mai și numească literare. Nu e mare mirarea să dai în cap într-o zi unei persoane care are o altă părere decît tine. Așa cum imediat „i-ai dat în cap” Loredanei că a avut o altă părere decît tine. Tu cum respecți cititorii de pe acest site? Care este respectul tău pentru colega care a exprimat o părere și tu i-ai pus patalama că este bigotă?. Cum ai demonstrat în comentariu tău de răspuns că textul care l-ai postat este literar? Aceeași greșeală absurdă. Ai jignit-o pe Sfînta Ecaterina, care înainte de a fi Sfîntă a fost o femeie, un om. Ai jignit un om și apoi ai jignit o colegă. Gratuit, absurd și fără noimă. Tu o cunoști pe Sfînta Ecaterina? O cunoști pe Loredana? De ce vorbești urît de Loredana? Mai faci „mici texte literare” și în comentarii? I-ai pus patalama colegei noastre că este bigotă fără să o cunoști ca om. Ce spune asta despre tine?

Să trecem la alte aberații. De ce ai scris în text Crăciun cu literă mare? De ce ai scris Sfînta Ecaterina, Sfîntul Haralambie, Hristos cu literă mare? În textele teologice și nu numai, se folosește litera mare pentru respectul purtat entității respective. Care e noima la tine? După ce scrii cu literă mare vorbești urît. De unde știi că nu există Sfîntul Stelian și nici o entitate care apără copiii, explică asta.

Nu mai jigni colegii de pe site și dacă ești atît de talentat, pune un text literar. Acum ar trebui să mă aștept să mă faci și pe mine bigotă și în toate felurile.

Explică clar de ce acest text este literar și are umor. Ca să înțeleagă și colegii. Unde este literatura? Unde este umorul?

Ottilia dragă îți mulțumesc că ai făcut un popas în grădina japoneză și mulțumesc de cuvinte. avem multe de învățat de la japonezi. această simplitate naturală care vine din interior se arată în viața japonezilor de zi cu zi. multe din țările de pe glob au adus grădini japoneze la ei acasă. îți dau exemplu grădina japoneză din Haga. ea a fost creată la începutul secolului al-XX-lea de Marguerite M. baroana van Brienen (1871-1939), care a adus cu vaporul din Japonia o serie de felinare, un butoi de apă, sculpturi, pavilionul, mici poduri și mai multe plante. și nu este singurul exemplu. chiar și în Hawaii este o celebră grădină japoneză. ca să vezi cît de vechi este interesul pentru aceste bijuterii create de japonezi. această grijă deosebită pentru natură spune mult despre un popor.

despre poemul haiku pot să îți spun că este inspirat din modul timid, decent, stîngaci dar și plin de semnificații ale tînărului japonez educat care vrea să își impresioneze iubita. fac o paranteză adăugînd că, în barurile japoneze unde se strîng colegii după orele de program se bea cu mîna pusă la gură și cu capul ușor înclinat în partea opusă. deci, dacă doi colegi stau la bar și beau ceva, cînd vor să soarbă din pahar întorc capul în partea opusă din respect. barul este de cele mai multe ori condus de o femeie numită Mama-san, așa cum era pe timpuri. și asta spune ceva despre japonezi.

mulțumesc încă o dată. cu prietenie, bia

Pentru sutele de mii de oameni care vin să viziteze acest loc, drumul străbătut prin aceste porți semnifică ceva aparte. În trecut, ei se rugau pentru recolte bune iar astăzi pentru afaceri prospere. Mulți fotografi japonezi au prins în fotografiile lor aceste Torii ce impresionează ochii călătorilor. Pelerinii se adună aici în preajma Anului Nou și tot muntele este plin de lampioane colorate. Există și o superstiție a locului, că nu e bine să te plimbi în jurul Altarelor după apusul soarelui. Se spune că vulpile au puterea de a vrăji oamenii.
Mă bucur că ți-au plăcut poemele și ai lăsat un semn. Mulțumesc

cu prietenie, bia

Istoria munților lumii în jurul cărora s-au strîns atîtea legende este interesantă. Observăm că toate marile civilizații au munții lor sacri. Așa cum armenii au Ararat-ul, evreii au biblicul munte Sinai, tibetanii și budiștii din toată lumea se înclină înspre Muntele Kailasa, arabii au muntele lor mitic Qaf, daco-geții noștri aveau Kogaion-ul, vechii greci aveau Olimpul, și japonezii au muntele lor sacru Fuji. El veghează de milenii asupra destinului poporului nipon.

Livia dragă îți mulțumesc că ai rupt din timpul tău și ni te-ai alăturat. Foarte frumoase poemele tale. Sper să lucrăm și pe viitor proiecte tot atît de interesante.

cu prietenie, bia

Cu multe lucruri interesante de descoperit, Japonia rămîne un loc parcă dintr-o altă dimensiune. Legat de acest pelerinaj mai sînt multe de povestit. Impresionant este faptul că pe lîngă cele optzeci și opt de temple, pe insulă mai găsim încă două sute de astfel de temple, dar care nu fac parte din traseul stabilit de Kobo Daishi. Multe dintre ele le găsim în munți, unele în locuri greu accesibile. Anumit au fost construite așa, călugării rugîndu-se în liniște departe de zarva orașului. Despre insulă se spune că vechea Japonie trăiește prin Shikoku. În orașul Uwajima se poate vizita un castel care a rămas intact încă din perioada feudală. Iar în orășelul Uchiko clădirile au rămas neatinse din secolul al XIX-lea. Este un orășel cu specific rural, iar pînă la sfîrșitul anilor douăzeci, principala ocupație a locuitorilor era confecționarea de lumînări din ceară extrase din fructele arborilor sumac. Și Templul Kotohira-gu (face parte din pelerinaj) prezintă un punct mare de interes. El are unul dintre cele mai sacre altare șintoiste nipone. Pelerinii urcă 785 de trepte ca să ajungă la altar.

Mulțumesc Valeriu că te-ai oprit și în pagina mea și ai lăsat un semn de lumină.

cu prietenie, bia

mulțumesc pentru trecere și semn. legat de nelămuririle tale poți foarte ușor să te documentezi.


toate cele bune, bia

cu mici corecturi. ultimele versuri de șapte ar fi trebuit să nu aibă atîtea cratime. cuvîntul ciunțit nu e frumos mai ales într-un poem haiku sau tanka. și-așa se folosesc puține cuvinte, dacă le mai și tăiem nu e foarte ok, frînează curgerea și frumusețea poemului. poate așa suna altfel;

"o îmbrățișare timidă și
luna intră discret în nori"

fără să ne cramponăm de silabe ca să nu sune poemul consonantic.

sau

"îmbrățișarea timidă
ascunde luna după nori" etc

nu e rău că ai pus acel /discret/, dar trebuia pus după verb și nu după substantiv, ca să nu apară luna discretă să înțelegem altceva, ci acțiunea ei să fie înțeleasă corect.

este un poem fin care are și mesaj frumos. prima parte este poetică și chiar trezește ceva înăuntru.

succes Nicolae la poeme bune. bia

Îți mulțumesc că te-ai oprit la aceste poeme și ai văzut povestea. Totul a pornit de la poză. Am învățat să îmi notez date despre poze, ele mă ajută la construirea tabloului. Despre Uji nu se vorbește mult pentru că este foarte aproape de Kyōto (el fiind strălucirea), dar este foarte vizitat mai ales primăvara, vara și toamna. Turiștii pot lua trenul și admira peisajul, sau bărcile puse la dispoziție pentru ei. De la jumătatea lunii iunie și pînă în august pot fi văzuți cormoranii care pescuiesc în rîul Uji-gawa. Dar dincolo de toate acestea, Uji este faimos pentru frumosul său Templu Byodo-in, ce oferă o priveliște rar întîlnită în Japonia. Venind către templu există prăvălii de ceai care-ți oferă șansa de a gusta subtilitățile diferitelor variante de ceai verde. Templul Byodo-in, adică Templu Păsării Phoenix a fost de fapt o vilă construită de Fujiwara-no-Michinaga (966-1024), cel mai puternic prim-ministru din perioada Heian. Abia în anul 1052 vila a fost convertită în templu.

În altă ordine de idei, ai dreptate că samuraii mergeau la ceremonia ceaiului înaintea luptelor. Apoi, erau îmbrăcați după un anumit ritual chiar de către soțiile lor. Era o mare onoare pentru soții ca să facă acest lucru. Îmbrăcămintea cu tot cu armură cîntărea zece kg. Povestea lui Tsuen Masahisa („fondatorul” primei ceainării) începe din perioada Heian (794-1185). El luptă pentru clanul Minamoto care era atunci sub conducerea lui Minamoto Yoshitomo (1123-1160, general al Japoniei), împotriva clanului foarte puternic Taira. Lupta lui nu a fost în zadar, pentru că fiul generalului, Minamoto Yoritomo (1147-1199), primul shogun al Japoniei, învinge clanul Taira în 1192.
Chiar înainte de a lucra la aceste poeme am terminat de citit o carte despre luptele dintre clanurile Minamoto și Taira. Foarte interesant, personajul central al cărții este Masako Minamoto (1157-1225), soția shogunului Minamoto Yoritomo. Această femeie, una dintre cele mai proeminente figuri feminine ale Japoniei, luptă cot la cot cu soțul ei împotriva clanului Taira. Alături de tatăl ei a adus îmbunătățiri codului samurailor, revizuindu-l complet, în timp ce soțul ei Yorimoto organiza shogunatul cu sediul la Kamakura. A rămas în istorie și sub numele de „Ama Shogun” sau „călugărița shogun” (a devenit călugăriță după moartea soțului ei). Discursul ei înflăcărat ținut în fața samurailor în 1221, cînd trupele trupele de la Kamakura au înfrînt oștenii împăratului Gotoba, alimentează și astăzi imaginația istoricilor și scriitorilor.

Interesantă este toată această istorie dacă e citită pe larg. Faptul că la scurt timp după ce am citit cartea am dat de această poză, care este făcută pe rîul Uji, unde și-a deschis prima ceainărie acest Tsuen Masahisa, nu poate fi întîmplător. Uneori mă întreb cum se potrivesc aceste lucruri.

Magda ești drăguță că ai venit și ai luminat această poveste. Sper să reușim împreună să apropiem mai multe inimi de acest segment nipon și de spiritul japonez.

cu drag, bia

culori și imagini vii de toamnă sau mai bine zis o trecere prin anotimpuri dar cu rămînere la toamnă. frumos spus acolo unde căderile sînt gri. faptul că nu te-ai dus cu gîndul la negru este important. negrul ar fi provocat căderea abisală și fără întoarcere. acest gri șovăielnic descoperă că ființa revine pe linia vieții. finalul absolut firesc, căci natura ne arată atît începutul cît și sfîrșitul.

te citesc. bia

cu așa versuri te ține Dumnezeu la păzit poarta raiului. am găsit imagini calde aici la tine. toamna respiră poezie. îmi place cum ai început poemul. calm, liniștit în spațiul românesc dincolo de ființă. nu poți să nu simți nimic cînd citești așa un poem. ai reușit că ai găsit imagini potrivite, iar pasajul cu cîmpia este simbol.

și nu știu de ce nu-mi mai vin îngeri sub tâmplă
cu aripile odihnite în semn de cruce
în visul meu se frânge iar câmpia

succes mai departe. bia

oare cine te-a nedreptățit de ai un glas așa ridicat și vrei să fii judecat? parcă te și văd recitînd poemul așa cu fruntea sus și dîrz. e greu de lucrat poem cu rimă, pe alocuri ai mai pierdut ritmul dar nu e bai. ești un poet pe cinste coane Valeriu. zbaterea unui poet cu versuri în loc de sabie. ideea e bună și ai pus pasiune în ce ai scris. ultima strofă e frumoasă.

am trecut să te salut. se pare că poeții au lupte de dus la Roma. ave!

poți pune literă mare la începutul poemului. dacă mă întrebi pe mine aș fi schimbat puțin ordinea cuvintelor în poem. eu aș vedea tanka ta așa:

Marile iubiri
lumini desprinse parcă
din negura vremii -
doar timpul martor tăcut
sentimentelor noastre

poate tu ai vrut să pui accent pe lumini, eu am pus accent pe iubiri. nu e rău poemul tău. fiecare cu optica lui la construcție. îți doresc mult succes și la poeme cît mai bune. bia