și vara, oricât de cald, sufletul este prea plin

Netulburată
în creștetul muntelui
pacea amiezii -
doar vag se simte-n aer
cenușa vulcanului


Ceață pe munte –-
rând pe rând pelerinii
ajung la liman





Petru Ioan Gârda











Sentimentul verii

s-ajung să tulbur crestele
neodihna cuvântului
foamea fură gândului sarea
sap în adânc
dincolo de stalactite bate inima
nu mai dorm de când nu se-ntâmplă ceva
sunt la vânătoare
m-a ațâțat o căprioară de rouă
latră o sută de câini fără dinți
și cărările poartă voci și pete de sânge
urme de vânt
drumuri de lume nouă
flutur batiste cu care atât de departe
vă urc
câtă vreme mai zboară
cât pasu-necat în migrații de flori
plutește-n capcana de aur molatec
întinsă de vară




Phrenesis

răsufletul lumii într-o caldă strânsoare
nerăbdătoare tulpină în care adesea petrec
râul îmi arată un val mereu proaspăt
n-are aerul că-ntre noi
ar fi diferențe de vârstă
când s-ar putea fără voie
să-l și stingheresc
primăverile anemice ale sângelui
uite se vindecă
mușchiul verde al sufletului
unde să ducă
ce piatră și oare ce trunchi îi ajung
freneticei seve cum urcă
jocul cel mai sărbătoresc al firii
este răspândirea seminței
(firea are desigur și-n alte privințe
un aer solemn)
e timpul frumoși și fertili ca pădurile
să ne spune că suntem
lumina coboară(s-ar zice) plină de lumi
oameni ne spunem(nu?)și-asemeni
pădurilor
în pământ și peste pământ ne zâmbim
în palmele puilor vii
viața îmbată un înger...




Angela Nache Mamier











green under fire

am o grădină în Toscana
unde cresc legume, zarzavaturi, struguri
cireșe, iepuri, păsări, greieri
și îmbătrânesc

în timp ce vecinul meu

se războiește cu paraziții teroriști
dacă ar fi vise, spune el
ferma lui ar rămâne neatinsă

și el și-ar petrece întreaga vară dormind
liniștit în hamac
de aceea își inundă peluza cu pesticide
întinde capcane și fire electrice

tot verdele din grădină este ținut
sub amenințarea armei
iar el poartă permanent vestă antiglonț
peste zâmbet




Luminița Suse











Veneția - două lumi în oglindă

Reflexiile de sticlă ale cerului de Murano
își primesc chipul în valuri nemișcate
cu gondole ce nu prind viață decât noaptea -
umbrele Veneției sunt pentru ea lumini,
luminile ei îi sunt umbre -
orașul este neclintit în plutirea sa eternă
pe stâlpi de lemn
între cer și ape,
înmărmurit în timp și-n tihnă.




Alice Boboc











Atâtea lumini-
în rumoarea lagunei
pescăruși răzleți;
îmbrățișați simțim cum
noaptea-i dusă departe


Început de zi-
zefirul leagănă-ncet
bărcile-albaste;
ochii tăi scânteietori
iau culoarea lagunei




Joana Geier











pe coastă la Calafuria

doar apele știu istorie
la picioarele turnului
spală greutatea anilor

aici se ascultă și se respiră
un aer oamenii ating
pietre ziduri
totul vine din urmă
zdruncinând simțuri

apoi privesc landscape
și-ar petrece
gândurile



santinela apelor

amurgul își aruncă mantia
răpus de încă o zi prea liniștită
în care turnul sihastru
a străjuit imensitatea

trist
adoarme pe o piatră
ca în poala unei femei
care știe să descânte




Ottilia Ardeleanu











Din depărtare
un sunet lin de harpă
vântură ceața -–
În catifeaua serii
vibrăm pe aceeași strună


Casa din gorgan
cu poarta larg deschisă
întru lumină –-
Coline-ngemănate
ne-apropie-n tăcere




Ion Rășinaru











Cerul aproape –-
misterioasă calea
dinspre izvoare


Munții în ceață –-
rătăcit în pădure
râul nesfârșit




Grigore Chitul











Manifest pentru vara aceasta

să vezi natura prin ochii verii când ea este gata să urce
lăsând toamnei împlinirea culorilor,
să mori acum ar fi împietate
când totul se dilată, totul se coace iminentului belșug,
să ignori pulsul verii ar fi lèse majesté
să nu aștepți ploaia ca pe o mireasă, nici nopțile magiei desăvârșirii,
unde trupul capătă aure nebănuite, ar fi un anotimp fără viață sau invers?



Prea plin

aș proba vara aceasta ca pe o cămașă străină
și aș fugi spre nord, unde nu m-ar recunoaște nimeni
dar mă voi întoarce prea devreme cu ninsorile care
nu le-ar recunoaște acest mirific sudic pământ
aș proba auriul rapiței înflorite ca pe o cămașă intimă
dar iubita mă vrea gol
și vara, oricât de cald, sufletul este prea plin...



Priviți

suntem peste șapte miliarde de anotimpuri
ce înseamnă o vară banală pe lângă atâta bucurie de a fi?
.
suntem peste șapte miliarde de zodii, de iubiri neîmplinite-împlinite
ce înseamnă Moartea față de atâta izbândă a vieții...
.
priviți nu verdele... cât pământiul cerului serii de vară




Valeriu Barbu











Așteptând pelerinii
într-o gondolă -
serenissima


Dangăt de clopot - –
îngenunchează cerul
într-un vechi canal




Mara Cîrciu











La marginea lumii -
în soarele dimineții
tihna casei părintești


Sfârșit de vară -
în vârful munților
atâta liniște




Simina Silvia Șcladan











Remușcări,
la gurile cerului
dragonul de ceață -
năpădit de alge albastre
plin de ură
se zbate...

pe-acoperișul pagodei
pe stânci
solzi aurii de lumină
și aripi de fluturi...



Când funii de verde turcoaz
amenință răsuflarea amiezii
șovăitoare
umbre de maci
ascund lănci de flăcări
în priviri




Anișoara Iordache











Vegheate de sus
cresc mlădițele viței -
va rodi via


Lumina vieții
e-n noi și pretutindeni -
moartea-i un mit





Nicolae Tomescu











Aripi de fluturi -
locuința lacustră
tremură-n unde


Þes fire de cer
peste lacul de cristal
munții cenușii.
Inima mea devine
oglinda unei oglinzi




Marian Ghilea











Alergăm cu vîntul - –
în părul tău iubito
bentița cu maci


Cîmpul nesfîrșit - –
drumul spre casă îmi pare
mai scurt ca altădat’'




Cristina Rusu






Titlul:– vers din poemul "„Prea plin"” de Valeriu Barbu
Imagini; Martin Rak -– cu acordul fotografului