Simina Silvia Șcladan

SCRISOARE PENTRU MOȘ CRÃCIUN Moș Crăciun cel bun și drag, Noi iar te-așteptăm în prag, Tu ne-aduci mereu multe jucării Și ne dăruiești numai bucurii. Eu te rog frumos dragă Moș

Moș Crăciun e un moșneag Cu barbă albă, cojoc și-un toiag. În spate are-un sac de jucării Pe care-o să le-mpartă la copii. La sanie răsună veseli zurgălai, Clinchetul lor se-aude peste munți

În case de creștini colindele deja răsună … Copiii măricei de-acuma se adună, Să-nvețe colinde din moș-strămoși păstrate, La case primitoare să fie colindate. Și mama a-mpodobit

Cuvântul mamei tale Nu-l neglija, copile, Căci el te-nvață-n lume Să faci numai ce-i bine... Ia seama și învață Din tot ce ea ți-a dat... Să reușești în viață Să urci pe-un vârf

Povestea moșului începe de demult Căci el cu secole în urmă s-a născut. Om credincios el a făcut multe minuni Și-a ajutat mereu oamenii blânzi și buni. Se spune că trei fete sărace a

România mea M-am născut român, Român am crescut, Și român rămân, Cu tot ce-am avut. Te iubesc pământ, Unde m-am născut, Tu mi-ai dat avânt, Si tu m-ai crescut. M-am hrănit din

Astăzi n-avem voie nici să mai iubim, Astăzi din inimi durerea ne-o cântăm, Astăzi, plângând, tăcuți, ne despărțim. În cântec de greieri, prin stele înnoptăm. Astăzi vorbește doar albastrul din

Mai spune mamă o poveste Despre a ta copilărie, Căci timpul trece fără veste Și nimeni taina nu-i mai știe. Mai spune mamă o poveste Despre păduri și despre flori Când firul ierbii se

Dis-de-dimineață, vesel mă trezesc, Azi spre noua școală eu o să pornesc, Vechea grădiniță alți copii așteaptă, Spre ea prichindeii veseli se îndreaptă. Eu am crescut mare, acum sunt

(Prin codrii lui Eminescu) (15 ianuarie 1988) Licăr liniștit de ape, Căprioare vin s-adape, Fluturi roi aleargă-n floare, Zburând vesel pe cărare. Cer senin parcă despică, Fremătând

O steluță de lumină Umbla noaptea prin grădină Se așează pe o floare Și tot dă din aripioare. Strop de soare ești tu oare? Sau scânteie călătoare? Luminezi până în zori În grădina mea cu

Ca tine nu e altul mai frumos, Cuvântul tău mereu îți e plăcut, Om creativ, om bun, mărinimos Ce toate-n lumea asta le-ai făcut. Ca tine nu e altul mai gingaș Atunci când, cu iubire,

Rândunica cea micuță Are coada-n forfecuță Ca să taie-ncet cu ea Aer fin de catifea. Să facă veșmânt subțire Crinului ce va fi mire, Când grădina-i înflorată Cu parfum înmiresmată. Iar

Doua păsări din pădure Vor să-și pună telefon Și vorbesc că-i vor da mure Celui ce le va da ton. Un păianjen trage firul Cam subțire dar e nou, Iar o floare-și dă potirul Să vorbească cu