Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cântecul codrilor

Prin codrii lui Eminescu

1 min lectură·
Mediu
(Prin codrii lui Eminescu)
(15 ianuarie 1988)
Licăr liniștit de ape,
Căprioare vin s-adape,
Fluturi roi aleargă-n floare,
Zburând vesel pe cărare.
Cer senin parcă despică,
Fremătând pe-o rămurică,
Cântă o privighetoare,
Doina sa nemuritoare.
Numai codrul simte iară,
Taina viselor de-o vară,
Ce se nasc aici si mor,
Cu-al său foșnet plin de dor.
Codrule tu-mi știi durerea,
Liniștea mi-e mângâierea,
De pe-a tale ramuri multe,
Frunza poate să m-asculte.
Tu din frunze-mi faci cărare,
Plângând ramul în visare,
Nimeni rana să nu-mi știe,
Plouă vara-n frunză vie.
Codrule cu ramuri multe,
Cine stă să te asculte,
Cum îți freamătă durerea,
Când în frunze-ți lași tăcerea?
002.195
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Simina Silvia Șcladan. “Cântecul codrilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simina-silvia-scladan/poezie/13907228/cantecul-codrilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.