Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ab ovum

1 min lectură·
Mediu
m-am gândit la ceea ce îmi lipsește și
am văzut că îmi lipsesc lucrurile pe care nu le pot vedea
și uneori mă supără aerul plin de praf și fum
care trebuie să fie aer curat ca să pot vedea ceva
am înțeles că îmi lipsesc lucrurile pe care nu le pot auzi
adică de fapt aerul care ia forma unui sunet
și clipocește ca o salbă cu bănuți, ca un izvor abia născut
nu îmi lipsește decât ceea ce încă nu există,
așadar nu îmi mai pasă, nu depinde de mine,
ci doar de Acela nenăscut
ori eu am luat forma unui om ori
Dumnezeu a luat forma mea și a celorlalți oameni
lumea întreagă a luat forma mea
toată neființa care mă conturează a luat ființă prin mine
ca aerul
oh! fugiți,fugiți mai departe, mă tem că mă deșir
și neființa din jurul vostru se strecoară în mine
încât și profilul vostru se va deforma
în timp ce cu degetul mare eu pipăi cu iuțeală
trunchiul și membrele mele
ochii și buzele
să le iau iar în stăpânire
081715
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
180
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “Ab ovum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14190827/ab-ovum

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
ai un poem de o profunzime care cutremură.
Este artă poetică să vezi, auzi, simți, ființezi. Dumnezeu asta a făcut cu noi!
Sigur nu ne lipsește nimic, doar că fiecare poate deveni orb, infatuat, infantil și altfel decât se naște. Aerul îmbâcsit!
Dumnezeu încearcă orice cu noi numai să ne deșteptăm!

Un poem remarcabil, din punctul meu de vedere!
Te invit să îl citești la Radio Agonia. Detalii pe pagina principală.
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Mulțumesc frumos, Ottilia. Am citit despre radio Agonia, dar nu am găsit încă niciun fel de program de difuzare sau listă de activități sau când se difuzează poezii sau alte texte - mă mai gândesc, mai caut, mai întreb. Comentariul tău alături de poezia mea îmi amintește de un cântec mai vechi "Desperado, why don't you come to your senses?", al formației Eagles.
0
@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana
iată că a trecut o lună și jumătate de la lansarea Radio Agonia, timp în care am bombardat membrii acestui site cu informație legată de ce facem noi, de data aceasta radiofonic. Toată informația de care spui tu o poți găsi arhivată la secțiunea Articole, semnată de mine. Poezii se difuzează non-stop, în sistem rotation alături de muzică, cronici de filme, calupuri de cugetări sau altă informație culturală și de un matinal de seară de luni până vineri, în direct, deocamdată de la 20-22.. În luna mai am avut peste 80 de poeme ale autorilor de aici, iar pentru luna iunie deja avem circa 40 și încă nu suntem la jumătatea lunii. Există și o adresă de mail la care poți trimite textele tale recitate de tine, după ce urmezi indicațiile din rubrica indicată de mine: bogdan.geana@agonia.net sau dacă ți-e mai simplu te pot asista, răspunzându-ți la întrebări la numărul de whatsapp 0740 020 154.

Îți mai pot spune că mulți autori de primă pagină sunt deja reprezentați la radio prin poemele pe care ei înșiși le citesc, participând deja la un concurs menit să aleagă cele mai bune trei poeme, respectiv unul pentru luna mai. Și îi mulțumesc Ottiliei că te-a recomandat, înaintea unuia dintre editori, sau a mea, realizatorul de programe. Într-adevăr, este un text foarte interesant.
.
Mingea e la tine.

BG
0
@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana
cartezian, profund și elementar ca o respirație, îmi aduce aminte de opera lui Emil Botta, există ceva foarte masculin și demiurgic totdată în textul tău, ca o încolonare spre ceva. Este o adeziune, spre necunoscut, cel mai sigur.
Felicitări!

Merită roșia în 5.
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Mulțumesc pentru aprecieri, Bogdan, e rândul meu să te felicit și să vă urez la toți succes sau alte scopuri pozitive atinse în emisiile radiofonice ale site-ului. Nu cred că voi trimite în curând texte citite, mă mai gândesc, eventual peste un timp. Sincer, mulțumesc și pentru steluța roșie (de mare poate).
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Poemul meditează asupra absenței și a neperceptibilului — ceea ce lipsește nu e ceva concret, ci ceva ce nu poate fi văzut sau auzit. Este un poem despre limitele simțurilor și despre dorința de sens dincolo de ceea ce este vizibil/audibil.Aerul apare ca un mediu al revelației iar finalul atinge bine deoarece finalul aduce o transfuzie între Eu și Dumnezeu – cine pe cine modelează? Apare ideea că ființa umană conturează neființa, dându-i formă — aproape un paradox de creație inversată.Ființa începe să se destrame, se teme că neființa se insinuează prin ceilalți. Revenirea la corp, la pipăire, este o încercare de anxioasă reîntrupare – „să le iau iar în stăpânire.Identitatea care se destramă în absența sensului și încercarea de a reîntemeia ființa prin simțuri.Poemul e profund reflexiv și metafizic, cu o tensiune între lipsă, percepție și identitate. Las o steluta pentru poemul ,,începutul absolut, poate chiar înainte de formă sau sens''
0
@cristina-monica-moldoveanuCM
Erika, mulțumesc mult pentru comentariul tău frumos, din care se vede că ai citit cu atenție poezia mea. Ai punctat foarte bine ce era mai important.
0