Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mama casă

1 min lectură·
Mediu
de aceea firul de grâu e și el copt
și Dumnezeu se trage înapoi către miezul lumii
ca să îl lase să crească în pielea lui
și copiii noștri să aibă și ei loc, să se înalțe și ei
în goluri ale nimicului, în carnea, în burta marelui și tarelui
văzduh
lovind cu mulajele trupurilor, cu creștetele lor cerul,
ca și iarba și copacii
Doamne! Cine sunt?
eu tata mama mama tata eu
vorbim
iar cuvântul este ca o osie a lumii întregi
ca un os viu
ca un cer care se rotește
genunchii mi s-au îmblânzit, nu mă mai dor,
este o ordine a cuvintelor dincolo de vreme și de destin
familii de cuvinte care tac și dorm
pe miriște
care răsar în firul de grâu nou
cu copii care seamănă între ei
acestea sunt cupluri de cuvinte
repet, cupluri de cuvinte
dar ce altceva sunt o mamă și un tată?
aici în miezul limbii române e soare
un cuplu de cuvinte, un cuplu de forțe, un cuplu de torțe
mi-a dat viață
mi-e dor
aici la mine, în miezul limbii române, e soare
1064
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
185
Citire
1 min
Versuri
28
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “Mama casă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14200950/mama-casa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.