Poezie
Mama casă
1 min lectură·
Mediu
de aceea firul de grâu e și el copt
și Dumnezeu se trage înapoi către miezul lumii
ca să îl lase să crească în pielea lui
și copiii noștri să aibă și ei loc, să se înalțe și ei
în goluri ale nimicului, în carnea, în burta marelui și tarelui
văzduh
lovind cu mulajele trupurilor, cu creștetele lor cerul,
ca și iarba și copacii
Doamne! Cine sunt?
eu tata mama mama tata eu
vorbim
iar cuvântul este ca o osie a lumii întregi
ca un os viu
ca un cer care se rotește
genunchii mi s-au îmblânzit, nu mă mai dor,
este o ordine a cuvintelor dincolo de vreme și de destin
familii de cuvinte care tac și dorm
pe miriște
care răsar în firul de grâu nou
cu copii care seamănă între ei
acestea sunt cupluri de cuvinte
repet, cupluri de cuvinte
dar ce altceva sunt o mamă și un tată?
aici în miezul limbii române e soare
un cuplu de cuvinte, un cuplu de forțe, un cuplu de torțe
mi-a dat viață
mi-e dor
aici la mine, în miezul limbii române, e soare
45170
4
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina-Monica Moldoveanu. “Mama casă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14200950/mama-casaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMCMCALINESCU MARIA✓Bună ziua! Mi-a plăcut foarte mult poemul dumneavoastră! ideea că "Dumnezeu se trage înapoi către miezul lumii" sa poată exista viata individuala și paralela cu soarele din miezul limbii...tare frumos! Va trimit o stea de om de rând
1
ZA“cuvântul este ca o osie a lumii întregi
ca un os viu
ca un cer care se rotește”
am citit și recit acest poem (ce deschide razele soarelui înăuntru) minunat.
ca un os viu
ca un cer care se rotește”
am citit și recit acest poem (ce deschide razele soarelui înăuntru) minunat.
1
GPEste aici, aș zice, un poem despre miracolul vieții, cu reflecții poetice tulburătoare asupra relației dintre imanent și transcendent, despre cum fiorul uman poate să depășească neputința cuvintelor. Sigur, versul care dă ordinea internă a semanticii acestui text este " Dumnezeu se trage înapoi către miezul lumii", corelat frumos cu versul "aici în miezul limbii române e soare", vers reluat, intr-o formă subtil modificată, în final.
Am înțeles și necesitatea unor recurențe lexicale, valorificarea omonimiei, abundența de comparații și frecvența conjuncției "și" din prima strofă, deși inițial mi se părea un neajuns.
Oricum, nu aceste "tehnicale" m-au determinat să recomand poezia, ci fiorul poetic. Rămâne ca interioritatea fiecăruia să discearnă încă nespusul / de nespusul.
Felicitări, Cristina Moldoveanu!
Am înțeles și necesitatea unor recurențe lexicale, valorificarea omonimiei, abundența de comparații și frecvența conjuncției "și" din prima strofă, deși inițial mi se părea un neajuns.
Oricum, nu aceste "tehnicale" m-au determinat să recomand poezia, ci fiorul poetic. Rămâne ca interioritatea fiecăruia să discearnă încă nespusul / de nespusul.
Felicitări, Cristina Moldoveanu!
1
AAMi se pare un text care nu e supus dezbaterii. Prin conținut. Apare acolo un Dumnezeu. Așadar, ciocul mic.
Dar, strict critic, se poate? Se poate, zic eu. Și se vede clar că, după prima unitate, începe alt text, cu alt ritm, alt obiectiv, alt... Dumnezeu.
Prea mnulte pronume, prea multe alipiri sfinte între oameni și sfinți. Prea multă vrăjeală poetică. Prea multă vorbă în acest text. Niciun evenimennt sau sentiment. Doar încercare de convingere lirică. Un soi de hai să scriu și azi. Autorul e foarte talentat, în general, dar azi, nu. Azi a pedalat în pedale.
Orice metaforă a acestui texty pare un ghem întămplător al cărui fir pare poet.
Cod liric.
Dar, strict critic, se poate? Se poate, zic eu. Și se vede clar că, după prima unitate, începe alt text, cu alt ritm, alt obiectiv, alt... Dumnezeu.
Prea mnulte pronume, prea multe alipiri sfinte între oameni și sfinți. Prea multă vrăjeală poetică. Prea multă vorbă în acest text. Niciun evenimennt sau sentiment. Doar încercare de convingere lirică. Un soi de hai să scriu și azi. Autorul e foarte talentat, în general, dar azi, nu. Azi a pedalat în pedale.
Orice metaforă a acestui texty pare un ghem întămplător al cărui fir pare poet.
Cod liric.
1