cunună de spice

În orice caz, cu mult deasupra (măcar a) unora dintre textele recomandate. Nu că acesta ar fi unicul text semnat de dvs. pe care îl receptez astfel. Aici sunt formulri memorabile și mi-e greu să spun dacă există vreun vers „nelalocul lui”. Memorii afective dense, redate impecabil, cu o remarcabil impact; preferatele mele:

„viața mea despre care uneori puteam pretinde că e muzică”,
„viața e încă o sărbătoare, îți spui,
fiecare chip de om văzut în orice zi este o biblie”,
„până când ploaia mă va înnegri ca pe o icoană veche”,

Și, desigur, corona de spice evocând coroana de spini, mai exact coroana din spatele spinilor, realitatea esențială, adică lumina, viața, Învierea!


Cu admirație, D.

Eu as renunța la strofa 1. Ce urmează pare că are o alta melodicitate și alt ritm. Și as pune titlul " e interesant sa îmbătrânești"

De la mine, titlul se vede foarte bine ales
Şi câteva versuri născute într-o stare de graţie

"o cunună de spice coapte îmi e sufletul,
prinse de troița veche din sat, furate morilor,
secerate și uscate, ciugulite de păsări, bătute de vânturi
așteptând drumeți credincioși să se închine,
de trei ori către răsărit,...

și tu, prieten drag, îmi vei ține umbrela dacă plouă,
până când numele meu se va șterge și el de pe cruce"

Motiv pentru care
O rază de soare
Luminează tristeţea...