Jurnal de iarnă, 2026, partea 2

14.02.26 Ombra mai fu...Handel compozitor. Xerxes, regele Persiei, cântă, dedică o odă de laudă și încântare unui copac iubit și umbrei sale răcoritoare, proteguitoare. O meditație de fapt. Acest act de iubire și apreciere are o muzică oarecum majestuoasă, lirică, statuară, - dar e și puțin caraghioasă, solemnă dar ilariantă, date fiind versurile cumva cam ridicole despre lăudarea umbrei -”Ombra mai fu di vegetabile, cara et amabile, soave più.” Niciodată nu a mai fost o umbră a unei plante... fie ca nimic să nu îți tulbure pacea ta dragă, în italiană cara pace (legată de carapacea unora). Unii cred că se pare că pot trăi în pace numai cei cu carapace solidă și și cu plastron solid pe burtă, și o psihiatră cu aspect teuton și masiv mi-a spus odată că eu mă retrag în carapace, insinuând ceva negativ, dar asta e ceva pozitiv, dacă reușești, ești mai protejat față de cei care se cred dușmanii tăi și te înconjoară. 15.02.26 Astă dimineață, în timp ce mă spălam pe dinți, a venit pe țeavă la baie apă de culoare bej - cum am pățit în București de mai multe ori, cum am povestit. Aici apa este de la Euroapavol și o plătim. Avem și puț, deci gratuit în afară de electricitate, dar mama a vrut neapărat de la țeava comună, chipurile mai puțin calcaroasă și deci mai bună pentru centrala pe gaz pe care o avem. Și în satul bunicilor francezii, cum am povestit, au distrus acel miraculos și curat șipot, de unde toți beau apă deși aveau fântâni și au pus un rezervor deschis și apa era murdară rău și sătenii au acceptat-o în casele lor. Chiar și vecinul Marinică a văzut cum era. Blaga a scris de mai multe ori despre șipot, era ceva frumos și una din ideile lui într-o poezie era că multe lucruri au murit și au fost distruse, dar șipotul, el, a rămas. În orice caz și în curte puțul meu poate fi otrăvit de oricine. S-a spus în povești gen memorialul durerii că diverși oameni persecutați politic sau religios în România au fost obligați să bea, în închisoare, apă murdară sau ”viermănoasă”. Mama nu suportă niciodată să spun adevărul, nici măcar despre starea vremii. Totuși i-am spus azi despre apă, i-am spus să fie atentă să nu folosească la gătit așa ceva. Ea a spus că ea nu gătește cu apă de la chiuvetă, ceea ce e fals, mereu am rugat-o să nu și ea mereu a recunoscut că a pus apă de la chiuvetă - chiar și pentru fierberea cartofilor nu e bine, chiar și în coajă dacă sunt fierți, și ea a pus și la fierberea pentru piure, nu doar pentru cartofi franțuzești și mi-a vorbit urât când i-am cerut să nu mai pună și punea și la fasole în mod sigur și chiar și la orez. Ca de obicei și azi a zis că ea nu crede și că trebuie să îi prezint probe și i-am arătat într-un pahar transparent - era galben-maroniu. Repet, nu trebuie să fiu omorâtă, e greșit. Toate acele conexiuni psihice (gen tirul lung Jilăveanu și foarte multe altele) sunt lucruri normale și nu sunt ceva rău pentru societate și pentru natură. Răul îl fac ei și numai ei, fiindcă lovesc în mine, deși nu îi provoc. Toți intelectualii sunt așa, dar unii nu cunosc aceste lucruri fiindcă nu se cunosc și nu se cercetează pe ei înșiși și fiindcă nu sunt loviți și izolați complet. Sistemul meu psihic nu e anormal și nici dăunător. Și nu a fost niciodată anormal. Orice om inteligent - și eu tot așa am fost - este o forță de coeziune, de înțelegere - adică comprehensiune la propriu și la figurat, o forță de sinteză și legare a materiei și a lumii și de creativitate, o forță de stabilitate și susținere a societății, o forță de organizare și luminare și niciunul din cei inteligenți și implicit responsabili, cum sunt și eu, nu se sinucide și nu se lasă omorât (cum spun ei că eu trebuie să mă las omorâtă), căci ar însemna să distrugă pe alți oameni sau diverse lucruri bune și frumoase. Când am sărit pe geam eram încă prea tânără ca să fi înțeles și nu era vina mea. Repet, sistemul meu psihic e ceva bun și normal și eu sunt om, nu sunt ”thing” sau ”it”, adică obiect, așa cum spun unii în engleză de mulți ani. Nu oamenii inteligenți nu trebuie să se sinucidă, ci nebunii, zice ea, care e un monstru hidos și mereu a mințit sau a spus ceva rău. Dacă unul inteligent și normal se sinucide, nu se întâmplă nimic rău, zice ea. Nu e adevărat, să încerce ea să îmi dea un singur exemplu. Nu are de unde. Oamenii inteligenți de obicei nu se sinucid, chiar dacă sunt torturați, fiindcă sunt deștepți și știu că nu trebuie să facă așa, fiindcă consecințele sunt grave și pentru alți oameni. Ei, cu cât sunt mai deștepți, nu se răzbună niciodată - se sinucid foarte rar, numai dacă sunt oribil drogați cu forța sau otrăviți și își pierd capacitatea de raționare și gândesc greșit, ca proștii. Sau dacă sunt tineri și chinuiți mult și nu au înțeles tot, fiindcă nu aveau cum. Numai proștii se sinucid de durere și tortură și lipsuri sau nedreptate. În plus ei nu sunt de obicei torturați monstruos, cum au făcut proștii cu mine în mod greșit, încontinuu viața mea întreagă. Ei mereu zic că trebuie să îmi grăbească moartea, și de aceea mi se dă otravă - dar e greșit. Ea este și proastă și rea și nebună, eu nu am fost așa niciodată. Ea minte, în mod sigur, sau nu a înțeles. Eu am venit la mama în Voluntari și cu scopul ca voi să pricepeți că nu mă voi sinucide, că nu am cum aici, sau nu știu eu cum. În plus: eu nu sunt nebună și nu am fost niciodată și nu am devenit nebună fiindcă am fost închisă la psihiatrie sau fiindcă m-au tratat oribil. În plus, ceilalți nebuni proști, dacă se sinucid, creează consecințe mai puțin grave sau deloc. În plus, dacă proștii care nu sunt considerați nebuni se sinucid, de asemenea efectele nu sunt așa grave. Dar e greșit și ca ei să se sinucidă, fie că sunt nebuni, fie că nu. Sunt diverse povești sumbre pe internet, dar nu știu câte sunt adevărate - de exemplu ei spun că britanicii sunt cei mai ”întunecați” și cei mai vinovați în cazul meu. Am găsit că la Londra au fost mulți torturați și omorâți - de exemplu Marx chipurile nu a avut ce mânca mulți ani (și totuși a fost inteligent, sau geniu) și de aceea i-au murit mai mulți copii, dar el continua să citească, să scrie - deci ceva groaznic și alții la fel. Recent au scris și că creatoarea faimosului Harry Potter a fost foarte săracă și avea și copil și apoi, în mod brusc, a devenit extrem de bogată. Sunt multe exemple de acest fel, dar adevărul e că eu nu mi-am dorit bani niciodată și deocamdată am cât am nevoie și am reușit să am și haine și hrană simultan, în sfârșit, mâncându-mi banii din moștenire. Este de-a dreptul oribil sau trist, tragic, de exemplu, faptul că, fiind un om inteligent sunt prin urmare și un fel de sursă de energie afectivă, de emoții și sentimente sau diverse alte trăiri afective, nu doar idei, și oamenii mă masacrează monstruos ca să își taie singuri craca de sub picioare și să distrugă o parte din propria lor fericire sau stare bună, deși nu sunt nebună și nu am fost vreodată, deși am înțeles totul și am devenit fericită cu adevărat, chiar și fiind complet izolată de mult timp. Am fost și mai ales sunt sursa unor gânduri curate și emoții bune, stenice, nu astenice, nu sunt depresivă și starea mea psihică pozitivă și bună e una din cauzele rezistenței mele la otravă și tortură. Tot ceea ce am scris e adevărul și e logic că, fiind tânără, nu aveam cum să înțeleg totul clar și nu dobândisem încă echilibrul perfect și nici deplina bucurie a vieții. Nu sunt încă nici bătrână cu adevărat. Gândiți-vă puțin logic: absolut tot ce am scris a fost mereu adevărul, deci la început nu aveam cum să înțeleg, la fel cum dvs. nu m-ați crezut la începutul scrierilor mele, deși eram clar ceva foarte bun încă din copilărie - prin urmare am suferit extrem de mult zi de zi - din motive obiective, dure, concrete, nu probleme psihice, cum evident mint unii porci. Puteți citi tot ce am scris și să gândiți, să înțelegeți. Tot ce am fost a fost mereu normal, și am fost și mereu izolată, dar în final am reușit să obțin mai mult decât ataraxia visată de stoici. Deocamdată - dar e aproape imposibil să mă schimb, chiar dacă mă vor otrăvi ei să am cancer în mod clar. Azi a apărut vecina M în curte, despre care ei spun că e cancerul meu și a cărei mătușă i-a lăsat bani moștenire și a murit de cancer și a stat mult în camera alăturată mie în casă și mergea la Fundeni pentru chimioterapie - una din rarele persoane care a vorbit cu mine puțin. Am întrebat-o ce meserie a avut, a spus că profesoară de franceză. Cineva a spus iar azi că unul din motivele pentru care proștii au crezut că sunt nebună este că ei și ele au făcut mereu caterincă despre mine și bătaie de joc și multe lucruri neplăcute în jurul meu și eu nu am ripostat niciodată, în gând adică. Nu aveam cum, deși eram om normal. Nu aveam cum să bănuiesc că ei percep gândurile altora în mintea lor. Repet, este perfect normal să nu auzi în capul tău gândurile altora, și poate fi normal și să auzi, cu condiția să nu faci ceva rău și să nu crezi ceva rău și eu nu am făcut și nu am crezut aproape nimic greșit. Ba este chiar mai normal să nu percepi deloc gândurile altora, cum eram eu până la moartea tatei, dar nu am devenit ceva anormal și rău nici după aceea. Este ceva mai bine să nu auzi nimic și acești indivizi cu cutie neagră (ca în psihologia behavioristă și la aparate de zbor) sau opacă la undele transmise de proști sunt chiar mai buni și mai deștepți ca ceilalți, cu condiția să fie totuși inteligenți. Și eu evident eram totuși inteligentă iar acum aceste persoane care mă scuipă mereu în gând cu ură și idei de moarte este posibil să fie un fel de slujbași ai altor intelectuali acceptați, în timp ce eu eram izolată și masacrată de toți, deși nu am fost nebună sau proastă. Mai este de spus că facerea de caterincă nu este un test pentru normalitate și nu trebuie folosită ca atare, fiindcă nu spune nimic despre victimă, e ceva artificial și rău ca atitudine. În plus, omul bun și normal, chiar inteligent, are tendința firească să nu răspundă, să nu riposteze la așa ceva, cum am fost și eu - cu atât mai mult cu cât eram nevinovată și eram obișnuită de mică cu respingere și batjocură și bătaie fără motiv din partea familiei și batjocura colegilor mai slabi la minte, tot de mică. Eu nu aveam cum să mă iau la harță cu ei, fiind mult mai lucidă și inteligentă. Repet, am fost mereu un om normal. Mi-am luat mărgele de ziua mea, mâine am 55 de ani. E unul care mi-a spus adineaori că șiragul meu de mărgele are o viață lungă și a aparținut altei femei - unii cred că multe din acele gablonzuri sunt furate sau second-hand, de la alte femei, iar alții cred că poporul român e un popor de hoți și asasini monstruoși, ceva coborât din poezia lui Arghezi și proza lui Istrati. Nu știu sigur, nu am dovezi. E posibil ca acele bijuterii, ca și hainele, să fie second-hand, nu pentru spălare de bani, ci pentru spălare de oameni. Nu din necesități materiale, ci spirituale și medicale hoțești. Nimeni nu m-a vrut vreodată și nu a vorbit cu mine, dar eu nu mi-aș fi vândut trupul sau sufletul sau creierul. Se știe că banii sunt tot oameni. Unii oameni se cred superiori și vor să întinerească și să călărească, să se urce peste cei nenorociți și săraci, ca mine - și ei să stoarcă energia mea și tot ce e bun, ca să le treacă lor fumurile și ridurile. Ca niște vampiri față de niște sclavi și servitori săraci, folosiți fiziologic. Chiar și în sat au venit francezi înfrățiți cu haine vechi pentru țărani și țigani. Obiectele second-hand poartă istorie și ființa psihică, tactilă, a unora morți sau deja bătrâni. Eu nu am fost niciodată obsedată de podoabe, dimpotrivă, și rar am purtat. La fel rujuri sau farduri, aproape niciodată. De cumpărat nu mai cumpăr podoabe în viitor. Am luat și câteva haine de la second-hand, fiindcă nu aveam nimic, mai demult. Acestea sunt dăunătoare pentru creierul celui care le poartă, adică pentru omul sărac. Pe mine nimeni nu m-a apreciat ca să creeze vreo bijuterie nouă sau o haină nouă pentru mine, dimpotrivă toți m-au tratat drept proastă, evident altfel decât eram, și au mințit. Ei spun că temnicerii mei (?) mereu au dat raporturi mincinoase despre mine, fiindcă de fapt eu nu greșisem niciodată și ei toți mereu au mințit și eu nu aveam cum bănui, fiind singură de mică. Pe mine m-au crescut cu vechituri de mică, deci au vrut să mă consume pentru bunăstarea unora care mă cumpăraseră drept carne din câte spun mulți - eventual și familia Șerban, spuneau unii, rudele bogate ale mamei, ca în filmul și cartea despre Tess, o fată care avea un așa zis văr foarte bogat. Tot ce am povestit eu a fost adevărat și nu a fost teatru de dragul cărților deja scrise. Acum plouă torențial de mai mult timp, au rupt iar zăgazurile cerului. Ceea ce nu e normal în februarie. Unii cred că România trăiește numai din vânzare de carne și creier omenesc, eu nu am dovezi și nu cred asta. Am uitat să notez poate că în București e plin de magazine second-hand, mai ales în zona mea și că sunt și vizitate, mai ales de femei. A intrat unul peste mine acum cu ideea că ”Dumnezeule, Cristina, cum de ai făcut așa ceva, despre români treacă-meargă, puteai să spui adevărul, dar britanicii și francezii sunt monștri și te vor omorî, străinii sunt toți monștri etc.” Poate, dar eu nu aveam ce face, a trebuit să spun adevărul, citiți tot ce am scris - și nu am uitat nimic, de când eram copil. Și ce dacă mă omoară? De ce faceți voi caz de asta? Nici nu știu cine sunteți, nimeni nu a vorbit cu mine toată viața mea. Străini sau nu, tot un drac. Am omis să notez că, acum câțiva ani și acum de vreun an din nou, în București a fost la modă un joc de îndemânare și un obiect numit kendamă, de origine japoneză, care și pe mine m-a fascinat. Unul bun costă cam 80-100 de lei la tarabe la Bucur Obor. Și acest lucru este cumva legat strâns de mine, fiindcă Irina Vișoiu, fostă colegă din clasele 8-12 (5 ani și câteva dialoguri cu ea) s-a căsătorit cu un bărbat pe nume Ken și a emigrat în Canada. A fost un om bun, cum spuneam singurul om inteligent și bun și normal care a vorbit cu mine. Deci vă dați seama ce simt eu, mai ales că nu am greșit nimic și toți cred că cei puțini din viața mea trebuie omorâți, iar eu izolată etc. Nu am greșit spunând adevărul, vă rog să gândiți logic - și veți vedea în ultimele mele rânduri în zilele care vin, de data asta chiar termin tot descris în 1 săptămână, pentru totdeauna, dacă nu voi fi masacrată de tot. De ce credeți că eu trebuia să mă ploconesc străinilor? Ca și dvs., nici ei nu m-au acceptat, ci au lovit. Iar m-au scuipat cu aberații ca să îi păcălească iar pe proști și să mă lovească. Un nebun care spune că el nu a crezut că porcii vor pune împotriva mea propria mea familie, ca să creadă proștii că cineva a fost de partea mea. Nimeni, au fost doar porci și asasini care mințeau ca să îi păcălească pe alții etc. și să mă lovească toți. Că altcineva nu a fost oricum - că dacă nu erau vărul meu și alți veri și mătuși să mă lovească, nu ar fi fost cine practic. Da, e adevărul și mama mea la fel, singurul motiv real pentru care m-a lovit este faptul că îmi era mamă (oricum am avut familie mică și doar câteva alte relații), altceva nimic, nu am lovit-o și pe nimeni altcineva și chiar am fost perfectă, poate că ei au mințit. Acest nebun a spus așa ca să îi păcălească pe alți nebuni că el sau eu sau alții făceau nu știu ce jocuri politice sau erau maeștri care stăpâneau lumea prin creierul meu, deci complicații și aberații absurde crezute de proști, deși am fost izolată mereu. Tot acest porc - ideea că Oana (fostă colegă) e un demon monstruos care nu s-a ”luptat” drept și care reușește în curând să mă omoare etc. deși eu am fost îngerul absolut... Nu știu nimic despre Oana și nu am gândit niciodată aberații de niciun fel, nici despre ea, deși unii au încercat să îmi stimuleze adesea fantezia, la un moment dat spuneau că s-a crezut regină, dar nu am crezut și ulterior am înțeles că delirau despre mine așa, nu despre ea. Vă dați seama că eu nu puteam gândi aberații, am fost foarte lucidă și deșteaptă. Nu m-am luptat niciodată cu nimeni. Oana avea și ea un istoric în familie, ca și Irina care a murit și acest lucru se leagă de mine în mod sigur prin ideile ”pacientă cu istoric”, ceea ce se spune despre intelectualii închiși la psihiatrie, mai ales despre ei. Istoria, toți oamenii de bine știu, este de obicei ceea ce scriu istoricii. Iar ceea ce scriu istoricii - este altă poveste. Simplu. Oana părea totuși o persoană rece și rea în ochii mei, chiar și Luiza spunea așa, dar poate Luiza spunea intenționat așa, poate că era chiar intrigantă, cum spunea tata. Fleacuri, vă spun sigur. Voi scrie lucruri mai substanțiale de mâine și voi termina definitiv, oricât mă vor mai tortura ulterior, orice se va mai întâmpla. Sper că veți înțelege că eu am scris totul și eu sunt cea care a judecat, a înțeles. Ei spun iar și iar că eu trebuie să fiu măcelărită până mor, dar e greșit. Durere de cap, iar tortură, ei fac asta intenționat - abia aștept să termin totul de scris și să mă retrag în cara-pace. 16.02.26 Azi e ziua mea. Aseară mama iar a vorbit la telefon o oră și jumătate cu familia Popa, nu știu dacă doar cu Cosmin, și a vorbit și cu așa zisa Otilia de la Codlea, ca să mă lovească. Azi noapte m-au lovit și nu am reușit să adorm mult timp și apoi m-au trezit pe la ora 4 sau 5 dimineața, după doar două ore de somn chinuit și au început să mă măcelărească oribil în cap și una din scroafe a zis că sunt f_tă cutremurător fiindcă ”oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul”, ceea ce ei spun de 20 de ani, dar nu are sens, e greșit și e ceva absurd, ei sunt fanatici. De multe săptămâni sunt masacrată înfiorător mai multe ore zilnic. Sper că voi termina ceea ce mai era de scris, dar nu pot dacă nu mă concentrez și nu scriu cu atenție și cât mai corect și doar adevărul. Dacă intru pe internet sunt și mai tare lovită și acum nu mai pot. Voi continua să scriu și voi termina cert și definitiv dacă nu mor până atunci, peste o săptămână și îmi va mai lua încă o săptămână și gata. 18.02.26 M-au trezit din nou cu ro alert - alertă puternică pe telefonul mobil, la ora 4 și ceva dimineața, ca să mă tortureze - acum durere de cap și sete, dureri de ochi etc. Pretextul e căderea de zăpadă masivă, dar deocamdată nu e masivă și nu e normal să fie oamenii torturați așa dacă ninge. Nu are sens, dacă oamenii se trezesc în zori atunci pot să caute singuri pe internet sau radio tv. Acum e noapte și încă ninge, e ora 5. Nu reușisem să scot toate zgomotele telefonului mobil, de acum înainte nu mai las nicio astfel de alertă, dar ar fi găsit ei probabil altă metodă să lovească. Oricum m-au mai lovit astfel, sau cu soneria de la poartă. Ei spun iar că e din cauză că poporul nu mă vrea - aiureli. Vocea persoanei care dădea deșteptarea era ca un fel de robot chinezesc care vorbește în română. A ieșit mama în curte să dea deoparte zăpada sub geamul meu, deși nu e necesar și nimeni nu umblă acolo. Se pare că m-au trezit iar ca să îmi chinuiască creierul și să nu mă odihnesc destul. Pe vremuri, dar și în ultimii 20 de ani, nu erau alerte noaptea pentru zăpadă niciodată. Nici măcar azi dimineață nu a fost multă zăpadă și totuși m-au sculat la ora 4 numai cu scopul de a mă lovi. Din nou același teatru grotesc și inutil, chiar dăunător și pentru alții - al unor oameni proști și răi peste mintea mea. Dar și direct în realitatea concretă. Deși m-au torturat monstruos încontinuu și în ultimele zile, chiar zi și noapte, deși nici acum, ca întotdeauna, nu am greșit nimic și nu am fost nebună. A intrat iar un porc cu ideea că ”și toți vor și acum numai răul și minciuna?” ”mi se pare normal”, spune un altul. Totuși, nu este normal și e ceva rău. Ei spun că toți proștii cred invers: că eu aș fi răul și minciuna, din cauză că am fost închisă la balamuc și mai ales fiindcă toți au mințit despre mine. I-am implorat să îmi mai lase numai câteva zile, să termin totul de scris definitiv și am rugat așa de mulți ani, fiind măcelărită oribil încontinuu, deși am scris întotdeauna numai adevărul. Nu m-au lăsat niciodată - totuși acum cred că voi termina în curând. Repet, nu am greșit nimic și am scris de mult absolut totul. Mama a început iar să mă scuipe cu minciună și ură și spune cu voce tare ”atâta ură și dispreț” așa cum a spus mereu minciuni, pe față, fără niciun respect și rușine, nici pentru mine, nici pentru Dumnezeu - poate ea se referă la sine, ea mereu a fost așa, eu niciodată. Nu ai greșit nimic dar trebuie să fii omorâtă - spun ei din nou. Nu au niciun motiv să creadă așa ceva. Soare foarte puternic peste zăpadă. Am fost măcelărită oribil întreaga viață de oameni foarte proști și niciodată nu i-am disprețuit, unii cred că tocmai de aceea nu m-au acceptat, toți în general. Repet, ca și acum, au fost mereu unii care cred că aș fi Dumnezeu/Isus sau geniu și total nevinovată ca toți cei sau toate cele dinaintea mea, dar Dumnezeu a fost întotdeauna măcelărit și omorât de ei și asta trebuie să facă și cu mine. Nu au niciun motiv să creadă așa ceva sau că e bine așa. Am fost și eu un fel de Dumnezeu, dar în sens bun, al adevărului și dreptății și gândului frumos, mereu am fost așa, deși proștii cred altceva. Am fost o organizare psiho-fizică bună, superioară și viabilă. Un om adevărat, nu robot și nici animal prost. Tot ce am scris aici pe blog e adevărul, nu am avut vise sau fantasme sau delir. Normal că nu aș fi omorât pe nimeni și nu am omorât niciodată. Nu am gândit și nici vorbit și nici gândit răul, niciodată. Nu am dorit răul nimănui niciodată. Cred că vă dați totuși seama că nu mint. Nu am mințit niciodată. Nu am fost sursa răului în viața altora sau în mediul înconjurător. Nu aș fi rezolvat nimic prin autodistrugere sau a mă lăsa omorâtă, cu atât mai mult fiind un om inteligent și bun. Iar au intrat în capul meu cu amețeală și cu idei de moarte, și că ei trebuie să mă măcelărească fiindcă poporul e mințit și îndobitocit de veacuri și nu se va trezi niciodată etc. etc. Nu au dreptate. Nimeni nu crede adevărul, deci trebuie să te omorâm etc. Ei spun că ei vor neapărat să mor fiindcă altfel aș trăi câteva sute de ani și ei nu vor (?) să trăiesc eu, dar pe alții îi lasă. Ei spun că ei vor să trăiască mama și eu să mor, fiindcă mama e singura nebună monstruoasă a omenirii și dacă ea moare nu mai există forță de distrugere și rău și ei nu pot lucra și fi ceva în lume fără forța răului, care e mama și ei vor neapărat ca mama să crească altă femeie genială și dumnezeu în România și să o masacreze la fel, ceea ce e posibil, mai ales fiindcă au mințit mereu și nu m-au acceptat deși puteam face câte ceva și evolua, puteam progresa mult intelectual ( ei vor să mor pentru interesele așa zis politice, deci contradictorii, ale tuturor porcilor și nebunilor lumii). Exact așa au spus, dar poate nu credeți! Vă spun cu certitudine că e greșit așa ceva și că sunt nebuni și nu au dreptate. V-au mințit că eu sunt nebună și că trebuie să mă omorâți - e greșit. Au spus asta și ca să mă facă să scriu acest rahat ilogic și urât, ca să mă înhațe alții pe internet etc. Voi reveni sigur peste câteva zile, dacă nu mor între timp și voi scrie circa 5-7 zile tot ce mai era de spus, acum nu voi mai nota aberațiile lor, nu sunt nici acum nebună. Repet, am fost binele și perfecțiunea chiar - ei spun iar că poporul a măcelărit din nou cel mai bun și nevinovat geniu, adică pe mine, fără ca măcar să vorbească cineva (nici intelectuali) cu mine deloc întreaga mea viață, în afară poate de câteva cuvinte Marina și Irina în clasa a 8-a, fiind noi copii. Mi-au spus ceva în minte acum, ceva ce vreau totuși să notez, ca să nu uit, dar nu îmi amintesc dacă am mai scris pe acest blog sau nu. Ei spun din nou că întotdeauna, proștii au crezut totul în ce mă privește invers decât a fost, inclusiv povestea folosirii mele sexuale de la distanță. Eu am avut, din câte știu, o valoare intelectuală mult mai mare decât aceea de damă de consumație în mod forțat - dar mi-au luat drepturile, căci aș fi reușit, cum am spus, ceva foarte frumos. Niciodată nu am fost interesată de sex. Dimpotrivă, dar oricum am fost izolată de mică. Unii zic că eu am reușit și în plan intelectual, dar oamenii nu vor să recunoască, mai ales intelectualii. Nu știu nimic despre asta, dar în mod asigur nu mi-am dorit niciodată bani sau glorie, dimpotrivă, mi-era tare teamă să nu ajung cumva o persoană publică, în ochii lumii, deci să fiu torturată, consumată etc. Recunosc însă că e nevoie și de ei, care sunt de fapt oameni sacrificați, un fel de apostoli, fiindcă societatea are nevoie de modele publice. Eu am crezut, poate cu puțin orgoliu, că meritam să fiu un intelectual în anonimat și să progresez, că mă dezvolt și să devin ceva bun, un fel de maestru sau artistă și să pot influența oamenii și să creez diverse lucruri frumoase și inteligente la adăpostul altor nume, eu fiind retrasă din viața publică. Cât de puțin, să fi făcut ceva bun fiindcă am iubit viața și omul și natura. Cred că aș fi putut, și oricum am fost doar binele și frumosul și din punct de vedere afectiv. Adineaori a intrat unul peste mine cu ideea dacă îmi amintesc sila pe care am simțit-o când un porc, pe care nu îl cunoșteam, nu știam cine este, dar am crezut că era acel medic, a spus odată peste mintea mea ceva de genul că ”e divin”, legat de faptul că mă consuma sexual - deci mă trata drept obiect și animal cu forța, răpită și violată, și desconsidera complet persoana mea. Mi-a fost silă fiindcă eu nu am iubit niciodată plăcerea sexuală, așa ca acela. Normal că și pentru mine era divin și extrem de mare plăcerea respectivă, dar eu nu aș fi vrut așa ceva și nu aveam niciun fel de încântare din aceasta vulgară, animalică, ci doar mă îndrăgostisem, așa cum au vrut el și alții totodată, cu ideea că în felul acesta sunt mai docilă ca obiect sexual. Eu nu aveam cum să ghicesc așa ceva și mi s-a făcut tare scârbă când l-am auzit pe acela. Așa am fost mereu, e adevărul curat, nu am uitat încă. Nu mai notez totul - și de mâine mă țin de cuvânt și nu mai intru câteva zile măcar, cam 7-8 zile și voi reveni să termin de scris în alte 5-7 zile. Mă simțeam mai bine și a ieșit soarele după prăpădul cu zăpadă, fiindcă întotdeauna am fost așa ceva, un spirit solar, de mică. Spre seară însă au început să intre în capul meu să lovească cu diverse idei, au făcut o ceață înfiorătoare cu cerul roz și mi-au masacrat din nou creierul înfiorător de tare cu durere și mult rău. Am stat puțin în curte și iar au zis că vor să mor etc. etc. S-a mai rărit ceața și am început să mă simt mai bine. Deși era ora 11 noaptea, și adineaori zăpada încă se topea și curgeau cu zgomot picuri de parcă lumea avea febră sub zăpada extrem de apoasă. Nu trebuie să mă omoare, e greșit, au început din nou în engleză la fel - oamenii sunt înhăitați de niște porci în numele unor idei greșite. Nu am fost nebună niciodată și nici sterilă intelectual. Nu mai explic iar, citiți tot ce am scris - sunt și acum binele. Back into happen-ness (cuvânt inexistent, al meu). Tot ce spun ei e minciună. Nu trebuie nici acum să mă omoare. Ceața nu e din cauza mea, și tot ce a fost rău a fost fiindcă m-au masacrat în mod greșit. Nu au niciun motiv - ei spun că numai din cauză că au mințit despre mine și că vor să ascundă adevărul, numai de aceea îmi fac rău. E greșit, absolut sigur. Așa ceva nu se face, e ceva iresponsabil. Au ajuns să creadă că trebuie să mă omoare și să să distrugă tot ce e bun și mulți oameni, numai fiindcă au mințit despre mine și nu vor să spună adevărul că nu am fost deloc nebună niciodată. Ați vrea să muriți pentru așa un motiv? și copiii și frații voștri? Nu am avut nicio legătură cu politica. E posibil (dar nu știu sigur) ca mereu și mereu ei să înhațe alți și alți idioți care cred că sunt nebună și că răul e din cauza mea (din tot ce am scris eu, fiindcă nu pot crede și sunt mințiți și proști etc.) și se aruncă asupra mea cu violență mare cu armate de proști și armele lor incorporate de aceia și apoi înnebunește sau moare idiotul lor și intră la pasiv și apoi se ridică alții și tot așa- iar acei idioți nici nu știu că sunt folosiți în acest sens și nici că ei refac mereu drumul celor dinaintea lor cu aceleași orori asupra mea și aceleași minciuni și idei pline de ură și ilogice, ale unor tâmpiți, de zeci de ani. 19.02.26 Notez în goană ceva ce nu am mai scris parcă. Numai dacă nu mănânc, măcar o perioadă, pot să mă vindec eventual și să resping atacurile lor pe creierul meu. M-au măcelărit și otrăvit monstruos zi de zi, răul s-a accentuat din cauză că a crescut ziua și vine primăvara, aceasta le dă lor putere mai mare de a lovi - dar eu nu trebuia să fiu masacrată ca să vină primăvara. Repet, v-au îndobitocit. Aseară am fost masacrată așa cum am povestit, și nu mâncasem nimic, căci altfel ar fi fost extrem de monstruos. Aseară am reușit să ies din ceață la propriu (expresie care are origine exact în acest gen de tortură), dar un porc, gen Florin sau Cosmin (ambii In, așa cum eu sunt o Ină, Cosmin îi spunea bunicului meu moșul In, de la Sarafin) și-a aduna iar puterile și a lovit hidos în capul meu din nou și a scuipat diverse idei greșite - anume că ei trebuie să mă omoare fiindcă ei știu totul și eu nimic. Nu este așa și e greșit totul, nu trebuie să mă omoare și am fost ceva foarte bun, de valoare. Apoi nu m-au lăsat să adorm ore în șir, ca în multe alte nopți, după ce că mă treziseră la cu ro alert la 4 dimineața. Am reușit să scot alertele complet din setări ale telefonului, dar vor găsi altceva. Vor suna poate la soneria de la poartă, au mai făcut așa foarte mult când eram în blocul 2, până când am tăiat firul interfonului. Voi închide și soneria de apelare, fiindcă niciodată nu a fost cine să mă sune în afară de mama, deci acasă nu am nevoie de sunet. Ei fac așa uneori ca să mă oblige să mănânc noaptea, fiindcă e mai rău dacă nu dorm - acesta e motivul principal, ca nu cumva să mă simt bine și nu cumva să reușesc ceva bun și ca să mă poată tortura ei și mai tare și tot zilnic. E adevărul. Fiindcă m-au îndopat am reușit să adorm și apoi am fost torturată în somn, mai ales către dimineață, probabil de mama (adesea ea umblă cu mult zgomot în jurul meu, frig de la geamuri și mirosuri rele de la cămară, și chiar și zgomote puternice care nu sunt necesare, când e evident că dorm, deși eu nu i-am făcut vreun rău vreodată), ea vrea mereu să mă trezească ca să îmi facă rău și să mă ia în primire imediat ce mă trezește. Azi dimineață m-am trezit pe la 8 jumătate stoarsă de energie și cu amețeală ușoară, somnoroasă. Iar ea tot lângă mine. În fine, nu mai intru, am vrut doar să scriu despre cum m-au obligat să mănânc noaptea ca să mă poată lovi. Ca și de multe ori în trecut, ei au spus și azi că ei preferă să moară decât să fiu eu peste ei/acceptată/să reușesc ceva bun/să fiu liberă/să mă lase în pace/să nu mă omoare/să înțeleagă proștii adevărul/să recunoască adevărul. Că preferă să moară! Înțelegeți oare că sunt fanatici și nebuni? Eu nu am vină că ei sunt așa, eu chiar am fost perfecțiunea și un om perfect normal totodată, și nu am fost cauză de dezorganizare sau regres al societății, ei doar au mințit și nu au înțeles fiindcă sunt proști și/sau răi. Deci ei preferă să moară pentru oamenii răi care au mințit despre mine - adică ei refuză să ”moară” pentru mine, că preferă să moară numai pentru distrugerea mea, ceea ce e complet greșit. De aceea există expresia ”a murit de moarte bună”, fiindcă unele ”cauze” sau ”rațiuni” ale lucrurilor (și eu am fost așa ceva, fiind foarte inteligentă), unele cauze sunt cauze bune. Cum se spunea, pentru o cauză bună, dreaptă, cum am fost și eu, merită să mori. Eu nu am fost nici măcar o ”cauză pierdută”, și încă sunt oarecum capabilă de progres și evoluție sau drum ca gândire, ca intelect. Ei vor cu dinadinsul să moară de moarte rea. Sunt total nebuni și proști, fiindcă mă măcelăresc încontinuu și foarte violent și gândesc greșit și aberant că preferă să moară decât să trăiesc eu. Ceea ce vor ei e ceva rău. Deci omoară eventual, indirect (așa se pare, dar nu știu sigur), mulți alți oameni, fac prea mult rău în general. Știu că nu credeți, dar nimic rău nu a fost din cauza creierului sau psihicului meu - ei lovesc intenționat și conștient și fără motiv, și nu e necesar și nu îi provoc absolut deloc, ei încep să mă scuipe în cap sau să tortureze din senin, chiar dacă eu nu gândesc, nu vorbesc și nu scriu absolut nimic, presupun că v-au mințit că nu e așa și nu puteți crede adevărul. În plus nici măcar nu mă gândesc la trecut. Sau chiar gândesc ceva frumos și bun și am sentimente pozitive. Ei lovesc și otrăvesc fiindcă sunt mințiți, ceea ce animalele nu fac. Poate veți înțelege atunci când nu voi mai intra pe facebook sau pe blogul meu. Și va fi definitiv, nu peste mult timp - dar și când nu scriam și nu spuneam nimic etc. ei tot mă loveau monstruos, așa au făcut mereu. Repet, e un lucru foarte important: activitatea electrică și deci și magnetică a creierului meu, deci viața mea în general, nu este cauza urii și loviturilor din partea acestor monștri sau ideilor lor. Ei au lovit mereu, practic încă de când eram copil, din senin, din iarbă verde. Nici măcar ideile unora peste mintea mea (de fapt tot ei) nu sunt sursa torturilor și otrăvii în viața mea. Absolut sigur, probabil că ați fost mințiți, că credeți că sunt nebună și de aceea tot răul sau că ei trebuie să mă omoare. Faptul că am povestit și explicat absolut tot adevărul a fost un lucru bun care a făcut lumină și a arătat clar că ideile lor sunt greșite și astfel au fost înlăturate cauzele de lovire a mea din cauza unor idei greșite sau minciuni. Tot ei spun ceva ce a mai fost spus - că îi deranjează simplul fapt că eu exist - dar asta e absurd, nu am fost ceva nociv, ei sunt așa. Alții spuneau, ca și acum, că ei sunt agitați și ațâțați și aruncați asupra mea de mama și eventual de alții (sunt inițializați ca mecanisme psiho-sociale), (chiar dacă eu nici nu spun nimic măcar și nimic altceva), că ei sunt credincioși ei, deși ei știu că ea e monstru și nebună foarte rea. Eu și gândirea mea și sentimentele mele nu am fost niciodată cauza răului, doar foarte puțin, extrem de puțin în tinerețe, și era normal așa, și apoi absolut nimic la maturitate, după 35-40 de ani, și așa era normal. Ei spun iar că nu mă voi dezvolta intelectual fiindcă ceilalți sunt răul absolut toți și eu am fost numai binele și ei nu acceptă niciodată oamenii buni și îi omoară pe toți. Nu au dreptate, ce dacă nu mă acceptă? Ei spun că dacă nu mă acceptă, asta înseamnă că ei mă torturează și mă omoară - dar și așa, eu tot am evoluat și m-am dezvoltat, ca orice om normal. Ei spun, ca mai demult, că trebuie să dezafecteze cimitirul din sat. E greșit. Nu știu dacă au făcut așa ceva, se numește profanare. Repet, am fost perfecțiunea și sunt și acum un om normal, evident ei au mințit. A intrat iar un om nebun și total ilogic, care spune, din nou, că nebunii nu sunt considerați oameni, ci obiecte de f_t de către familie și restul lumii și că eu trebuia să înțeleg că așa eram eu, obiect sexual pentru oameni și nu trebuia să încerc să înțelege viața sexuală după tortura psihiatrică, când m-au trimis în mod abuziv de fapt în nordul țării, de fapt chiar cu acest scop. A fost clar o înscenare și asta au vrut ei de la mine - eram prea tânără să înțeleg. Totuși am fost om, un om foarte inteligent și nu aveam cum să știu că ei mă consideră sclavă de măcelărit. Puteau să facă o excepție în cazul meu. Am fost perfecțiunea. Se spune că sclavii au fost și eliberați în lumea antică, că au fost și profesori și au aut diverse alte preocupări. Filozofii, se zice, i-au susținut. Se zice că și negrii au fost sclavi o vreme și țiganii la noi și că erau omorâți sau vânduți după bunul plac al stăpânilor și nu aveau dreptul de a avea familie etc. Așa cum au făcut cu mine o viață întreagă, se zice în multe cărți că tot la fel mințeau despre sclavi și era un subiect tabu și erau considerați ceva rău și nimeni nu rupea tăcerea etc. nu mai explic tot din nou, sunt destule lucruri pe care mi le-au făcut și mie la fel. Dar eu am fost perfecțiunea și binele desăvârșit totuși și, față de sclavi am suferit și pentru că am sperat, am fost la școală cu alții și m-au mințit că am drepturi ca și ei și nu am avut cum bănui așa ceva. Iar au intra tpjuternic să lovească în cap - abia aștept să scriu ce mai acveam d escris, poate totuși veți înțelge, cum amspus adesea, că nu trebuie să fiuomorțâtă. Nu amavut nciooidee greșită nicidaotă - poate că acestlucru nu se numetșe ssclavie - adică viața mea, poate căe i așa consideră,fiindcă spun eik, eu amfost singrua peraosaonă îna ceastă situație, ceillați nebuni inelectulai, adică închisși fărăvinăși fără săfie proști, car eoricum sutn foarte puțini nu au avut dde sugferit așa mult fiind efectiv oameni răi și proști, și nui semănau cu mine defel și nici nu înețlegsesreîă adeăvurl ia r eu am cunoscut doar 2-3 întreag aviață. Și nici mcar nu erau izolatți de zeci d ena, ca mine. Ei au spăs ade multe ori, ca și azi, că eu sunt un geniu de care ei vor să se descotoriseasăc fiindcă am fos tmonstruos abuzată și nu sutn nebună și sunt un omextrem de bun și neviovat și toți au mințit despr emine. Au spus adesea cvă ei vor neapărat ca România să nu fie nicioidpatpă o țară normlaă și să fie supuisă strîăinlor mereu și că li s-au dat bani să mă omoarre, foarrte mulți. Ei vor neapărat ca luea să creadă pe veci că eu sutn enbună sau că am greșit ceva, și vor neapărat caă Romînia ăs fie mereu locul unui circ plitic și unui twatru de războaie, gestionate și puse în scenă deprci din toaăt lumea și de aceea vor enapăăra tdăs mor, ca să acoipere greșeile celorolați inrelectulai asupra mea în trecut și toate minciunile. unul spuneanaseară că el nu paote rări ffără aceste circ și minciunile po.ltiice, nu poate ăs își imagineze viața altfelși de aceea mă omară și findăc i s-au dat bani. Intelectualii dinRomînia joacă așa cum li se cvântă, spuhn ei, și toți au devenit circari sau dresori politici și nu măvor pe mine, un om pur care niciodată nu s-a interesat de politcă - și au mințit că aș fi nebună caă să mă oizp0aeze și să măfacă țap ispăitor politic și poporjul, spun ei, credeși acum, deși am fost masacrată peste 50 de ani, că eu reprezint o forță poșitică (ce?0 deși e vomplet imoisibil și greșit așaceva. Toți vor mincinîă și păctoșenie,mi spe cpune,. circ și teatru și roluri potlicvic e, nicimeni nu vrea oameni adevărați, cinstiți , și nimănui uuîi place și nu adimă și nu respctă inetelectul meu și poezia sau filozifie mea, deși sutn lucruri normlae și frumoas eși ointelgente libere țși curate, unele din cele puțin erespectabile cu adevărat și personale, nu mi le=-a discta nimeni cum le-a dictat lor poltiicca. A intrat iar un om nebun și total ilogic, care spune, din nou, că nebunii nu sunt considerați oameni, ci obiecte de f_t de către familie și restul lumii și că eu trebuia să înțeleg că așa eram eu, obiect sexual pentru oameni și nu trebuia să încerc să înțeleg viața sexuală după tortura psihiatrică, când m-au trimis în mod abuziv de fapt în nordul țării, de fapt chiar cu acest scop. A fost clar o înscenare și asta au vrut ei de la mine - eram prea tânără să înțeleg. Totuși am fost om, un om foarte inteligent și nu aveam cum să știu că ei mă consideră sclavă de măcelărit. Puteau să facă o excepție în cazul meu. Am fost perfecțiunea. Se spune că sclavii au fost și eliberați în lumea antică, că au fost și profesori și au avut diverse alte preocupări. Filozofii, se zice, i-au susținut. Se zice că și negrii au fost sclavi o vreme și țiganii la noi și că erau omorâți sau vânduți după bunul plac al stăpânilor și nu aveau dreptul de a avea familie etc. Așa cum au făcut cu mine o viață întreagă, se zice în multe cărți că tot la fel mințeau despre sclavi și era un subiect tabu și erau considerați ceva rău și nimeni nu rupea tăcerea etc. nu mai explic tot din nou, sunt destule lucruri pe care mi le-au făcut și mie la fel. Dar eu am fost perfecțiunea și binele desăvârșit totuși și, față de sclavi am suferit și pentru că am sperat, am fost la școală cu alții și m-au mințit că am drepturi ca și ei și nu am avut cum bănui așa ceva. Sub sâni, sub ambii sâni, transpirație acidă care iar mi-a ros pielea și miroase urât, ceva sintetic, și mă ustură destul, ca și în alte dăți. Probabil otrava, nu cancerul, sau chiar cancer, dar poate mă vindec, dacă ei diminuează otrava. Unii au spus de mai multe ori că medicii vor să mă omoare cu ajutorul vreunui cancer, cu condiția să - nu se înțelege ce. Totuși, e greșit, probabil i-au mințit pe oameni că trebuie să mă omoare, și de aceea niciunul dintre dvs. nu a vorbit cu mine toată viața mea. Sau nu vă place de mine, sau vă e teamă sau sunteți sclavii politicii, cum am văzut că sunt foarte mulți pe facebook. Deci aparținem unor lumi diferite. Ei spun din nou că eu sunt condamnată la moarte de mult - dar am fost totuși perfecțiunea și, în plus față de asta, nu am greșit nimic! Și nimeni nu m-a întrebat nimic, deci e crimă, nu e condamnare. Și din acest punct de vedere e bine că am povestit tot adevărul. Au început iar de moarte, că ei toți vor să fiu omorâtă - adică ei, familia și vecinii mei, ca întotdeauna. A intrat una cu vocea vecinei Mădălina care spunea că a primit bani să mă omoare și azi altceva, dar de fapt intra ca să lovească în mine, intenționat, nu din cauza vreunei boli psihice a mea. Unii zic că Mădălina e monstru ca și ei și e cea mai perversă ca gândire, că de fapt ei toți sunt nebuni și mă omoară. Nu mai notez ce a zis acea Mădălina sau alții cu vocea ei. Eu chiar am fost perfecțiunea și aș fi reușit ceva frumos în viață. Ei sunt și nebuni și proști și m-au lovit pe față, nu doar în gând, exact cum am povestit și multe alte detalii. Ei mă tratează mereu și în gând ca și cum aș fi nebună și proastă, fiindcă ei sunt așa și deci așa mă văd ei pe mine. Unul l-a imitat pe Ovidiu și a zis, ca și alții adesea, că poporul încă nu a înțeles că sunt eu nu maică-mea (și că absolut mereu am fost eu, de mică), fiindcă atunci când se vor trezi și vor înțelege, se vor repezi și mă vor omorî direct fizic, dacă nu pot psihic, fiindcă au fost mințiți zeci de ani, îndobitociți de mult timp, de sute de ani, spun unii, că sunt nebună și ceva rău și ei nu vor să fie ”conduși” (deși nu am condus nimic și mai degrabă am fost dumnezeu sau geniu, cum au spus mulți) de o nebună și cred că tot ce e rău în lume e din cauza mea. Am fost întotdeauna binele absolut și nu mă deranjează trecutul, ei îl aduc în prim plan. Eu am fost mereu perfecțiunea pe toate planurile, ei au mințit și m-au ținut izolată cu forța. Nu am fost niciodată sursa răului, ci a binelui. tot ce am scris a fost mereu adevărul. Nu am devenit ceva întunecat sau trist din cauza minciunilor și torturii și sărăciei și izolării forțate de o viață. Am încă foarte multă forță intelectuală și putere de creație și evoluție, dezvoltare durabilă, cum se spune în politică. Ei au aruncat mereu poporul asupra mea în mod greșit și acum ei spun din nou că asta vor ei - să mă omoare poporul și că ei au lucrat la săparea gropii mele, fapt pentru care mi-au omorât și rudele, care oricum nu mă voiau nici ele. Nu am avut nicio urmă de nebunie, dar ei zic că unii psihiatri sunt nebuni și proști și nu pot crede adevărul spus de mine, iar alții sunt monștri care joacă jocuri politice și mă văd proastă și bună să fiu sacrificată. E vorba de prea mult rău și proștii cred că fantasmez și nebunii cred că spun minciuni fiindcă am legătură cu politica sau reprezint ceva politic și chipurile vreau să îi păcălesc sau altcineva prin cuvintele mele. Sunt binele absolut, vecinii nu pot înțelege fiindcă sunt și proști, nu doar monștri, nu sunt un geniu sau intelectual sursă a răului și pot să îmi îndeplinesc rolul/funcția în societate și am fost mereu echilibrată psihic, în cele mai mici detalii și ceva foarte bun și fericit. Citiți tot blogul meu - mereu am gândit corect, chiar dacă am fost măcelărită și am fost mereu la fel ca acum, nu m-am schimbat și nu am avut niciodată vreun episod psihotic, așa cum mint psihiatrii. Am avut un simț foarte bun al realității mereu. Nu am uitat nimic, poate v-au mințit. Nu am zone inconștiente întunecate în inconștient sau în intelect, și asta se poate dovedi și aș fi putut crea ceva bun și frumos, chiar și acum nu e prea târziu. Ei spuneau iar azi că ei nu vor să accepte realitatea, și deci vor să mor. Iar poporul nu crede decât minciuna și deci ei mă omoară. Se zice oricum că psihiatrii sunt cei care mint din rațiuni politice. Absolut mereu am ținut totul în frâu, am trăit ca om întreg, am fost conștientă și întreagă la minte, împlinită și deci om bun mereu - și fericirea și lumina și iubirea de viață și de oameni și bucurii mărunte, cum ar fi tandrețea jucăușă față de cuvinte, față de copii și animale, sentimentul sublimului adesea și bucuria estetică legat de natură și multe alte lucruri. Toate acestea au fost mereu pe față, deschise și prezente împreună cu toate amintirile din copilărie până azi și cu toate abuzurile celor răi și iertarea mea, căci trebuie să trăiesc în lume cu oamenii, cu toată judecata mea corectă și înțelegerea deplină a lucrurilor - eu întotdeauna am trăit ca întreg, clipă de clipă, ca toți oamenii normali și nu e necesar să fiu omorâtă, nu am răni psihice din cauza traumelor, cum mint unii proști și oameni răi. Amintiri pe care proștii le consideră oroare, dar nu e așa, s-a mințit despre mine, de aceea ei mă văd altfel decât sunt. Niciodată nu am trăit în vise, dar pot gândi perpetuu și clipă de clipă bucurie și lumină și calm și pace pentru toți. Așa am fost mereu, la fel clipă de clipă și se poate dovedi, și tot ce am scris e adevărul. În mintea mea nu au existat niciodată paravane sau perdele și de fapt asta înseamnă normalitatea, mai ales pentru oamenii inteligenți, nebuni adevărați sunt cei fără conștientizare de sine și care trăiesc împrăștiat și doar pe diverse planuri ale minții lor succesiv. 21.02.26 La calunnia è un venticello ... https://youtu.be/YUtoL-IDUlk?si=wh4CHRJ8LiSo4SDn deci bombe, explozii, cutremure - așa spune aria, totul din cauza calomniei, care la început e doar un vânticel, iar bietul om moare la sfârșitul ariei - poate eu nu Și eu am fost calomniată fără vină fiind, dar, repet, vă iert. Exact acum când ascultam această arie, unde e vorba italienească ”susurar”, a început să se audă ca un susurat continuu căderea unor alți fulgi peste zăpada mare așternută. Și topirea zăpezii. Totul în viața mea a fost de acest tip, adică o conexiune profundă cu divinitatea, în fiecare secundă, e adevărul. M-au masacrat monstruos și azi - e greșit, repet, să fiu omorâtă. Ei au spus de mult timp că sunt la fel cu toți martirii și sfinții și dumnezeii care au fost masacrați - poate că nu e așa. Se pare că au pus și otravă multă în casă, în aer se simte ceva rău. E greșit, dar mi s-a tot spus că dvs. credeți mereu că așa trebuie procedat, și mereu ucideți în țara aceasta o femeie foarte inteligentă, mereu alta. Cum o vrea Dumnezeu. 22.02.26 Ieri a nins din nou mult și m-au măcelărit din nou, cutremurător. Multe ore în șir de tortură oribilă. Păcat, e greșit, am fost totuși mereu numai și numai binele și ceva frumos, absolut totdeauna am fost ca și acum. Acei indivizi cu idei greșite peste mintea mea există cu adevărat și nu au avut niciodată dreptate și sunt proști, nebuni și răi, ca și mama, care iar m-a torturat și ea ieri, învârtindu-se și agitată ca o fiară în cușcă, găsind mereu pretexte să vină la mine și să mă lovească sau să vorbească ceva fără rost, cu scopul de a mă lovi, deși de obicei ea stă la ea în cameră și mai mult tace, ieri m-a lovit ieri cam toată ziua și a adus mult rău asupra capului meu. Acum iar au intrat peste capul meu cu multe aberații, ca să susțină delirul proștilor despre mine. Este ceva rău și total greșit. De pildă că Francesca, verișoara mea, care de fapt nu e rudă cu mine, va muri, ceva ce eu au spus de foarte multe ori, nu știu ce au cu ea. Nici ea nu m-a tratat bine, nu m-a respectat, m-a respins complet. Sau ideea că ”au pierdut totul” - repetată des în ultimii 20 de ani, probabil pentru a învârti deliruri politice ale proștilor despre mine. Poate că vor să spună că au pierdut totul mama sau vecinii sau eu. În realitate, aceste persoane din jurul meu m-au măcelărit extrem de mult, intenționat și coordonat, fiind eu complet nevinovată și inteligentă. Ei au făcut răul și nu au pierdut nimic și nici nu au câștigat. Mama și ei puteau să nu mă lovească și pierderea e de partea celor buni, dar nu e ceva politic. Tot foarte des ei spun că proștii au fost instigați la ură la adresa mea și m-au lovit toți acești 42 de ani aproape, extrem de monstruos și continuu, cu gândul răzbunării asupra mea, ca și cum aș fi greșit ceva sau crezând că altcineva le-a făcut lor rău prin măcelărirea mea sexuală sau cerebrală, și atunci loveau și ei. Am fost binele desăvârșit și nu am greșit nimic și am fost masacrată de mică, am suferit foarte mult și am fost puritatea desăvârșită, binele și iubirea și respectul față de toți, mereu, nu aveau pe cine să se răzbune. Poate că i-au mințit că eram legată de ceva politic, sau că era ceva politic care mă susținea sau că eu eram nebuna unei forțe politice, adică a mamei, și ei mă loveau ca să lovească acea forță politică. E greșit, nu am avut legătură cu politica niciodată, nu am reprezentat nimic politic în mod sigur, nu am avut și nu am gânduri politice deloc, sunt om inteligent și eram capabilă de multe lucruri inteligente și frumoase, și nu sunt animal sau robot, lovind în mine nu aveau cum să lovească ceva politic în mod indirect și nu făceau decât să lovească ceva bun. O să încerc să nu mai repet aceste idei și altele deja scrise, toate sunt corecte. Ei spun iar că ei vor să mă omoare, fiindcă nimeni nu vrea să accepte un om care a fost măcelărit așa monstruos din copilărie. Voi reveni cu acel ultim adaos de explicații în acest blog, așa cum am promis, dacă nu mă vor masacra prea tare. De un timp sunt măcelărită oribil zilnic, ore în șir seara și uneori și dimineața. Este oribil. Se pare că proștii au fost în permanență mințiți sau ținuți în priză și în frâu prin invenții despre lupta dintre diverse puteri politice peste capul meu. Totuși ei spun că e altceva: că unii se încăpățânează să creadă că eu aș fi ceva rău și ceva politic totodată. Am observat în Voluntari în mai multe locuri, case mari, și urâte de obicei, cu balcoanele albe din piatră și cu grila de piatră asemănătoare cu cea din tabloul Nunta de la Cana, de Veronese. Voluntari are deviza casei de Hohenzollern - Nimic fără Dumnezeu. Simboluri religioase găsești oriunde în lume. Au început să renoveze troița din imitație sau marmură - era îngrădită cu un gard cu 11 pietre, cei 11 apostoli, în afară de Iuda. Uneori e inclus și sfântul Ioan Botezătorul. Mai este grilaj asemănător și în vârful bazilicii Sfântul Petru, la Roma. 23.02.26 Au intrat iar unii în engleză și în română cu ideea că ei au înțeles totul și că trebuie să fiu omorâtă. Nu este adevărat și nu aveau cum să înțeleagă, eu am fost în mod evident izolată de mică pentru ca ei să poată minți despre mine și să mă poată omorî și astfel să împlinească visul mamei mele de când eram copil. Dar am fost un om normal, deci capabil de adaptare și schimbare, nu am fost ceva rigid și proastă, puteam să evoluez și să fiu ceva și mai bun - poate chiar ceva să le placă altora! Încă și acum pot să mă mai schimb, să mă dezvolt în bine. Nu sunt determinată de mediu sau de trecut și suferință - ci mai ales de voință și chiar creativitate. Complet izolată toată viața, fără defecte psihice sau de comunicare. Cu multe virtuți și calități și normalitate mereu și gândire pozitivă și optimistă și dragoste și respect față de oameni. Am numai 55 de ani, sau deja 55 de ani, dar sunt încă un om viabil și capabil, e greșit să fiu omorâtă. Nu am nicio problemă psihică, sunt fericită și pot dărui încă multe lucruri bune oamenilor. Am fost mereu binele și mereu la fel, în ciuda faptului că am fost mereu persecutată și torturată groaznic. Citiți blogul meu și veți înțelege, în mod sigur, aceste lucruri și că nu am mințit sau delirat niciodată. Veți înțelege absolut tot ce nu era scris pe blog cam peste 2 săptămâni, când sper să termin tot definitiv, chiar dacă ei vor continua să mă tortureze. Mama a început iar să sufle periodic trompeta, adică nasul ei în mod ciudat, cum a mai făcut de multe ori, de parcă dă comandă altora să mă masacreze. Mai demult erau unii care credeau că mama e general al armatei române și e proastă și nebună, fascinată și impresionată de politica de la știri - și de nimic altceva, un om foarte rău și îngust la minte, care nu m-a respectat și m-a măcelărit întreaga viață fiindcă era proastă. Chiar dacă mama ar fi creat ea, ca un geniu, întregul circ politic din știri și alte surse media, sau sistemul acesta, care de fapt e la fel indiferent de coaliții sau numele de dreapta sau de stânga, ea nu avea dreptul să mă masacreze așa - ea în schimb pare a fi doar un utilizator, ca un soldat sau general prost, ca și cei ce folosesc internetul care nu a fost creat de ei (în acest sens și eu), dar e păcat că m-a masacrat împreună cu alții, pentru că eu eram capabilă cu adevărat să organizez, să sistematizez, să abstractizez și să înțeleg informația și chiar să fiu una din sursele creatoare de cultură, de bine și frumos. Niciodată ceva rău, nu e orgoliu, e adevărul. Parțial se poate vedea pe acest blog adevărul, încă pot dovedi totul. Zilele acestea ei au inventat alte idei oribile. Le menționez și specific, din nou - e gândirea lor, eu sunt perfect detașată de așa ceva, se poate dovedi cu ușurință că nu eu am fost sursa acestei uri și acestor idei greșite și voi tăcea sigur de tot în această privință cam peste 2 săptămâni, când voi termina totul definitiv, dacă ei nu mă omoară. Orice se va întâmpla mai apoi și orice îmi vor spune acești monștri, eu nu voi mai nota niciodată. Poate voi scrie altceva, peste mai mult timp, dar nu despre mine. Ei au inventat zilele acestea două idei noi și urâte: una că ”toată lumea te acuză de moartea Sorinei, Cristina”. Nu mai explic totul. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, m-am interesat de două ori și 2 persoane nu au știut sau nu au vrut să îmi spună și am tot căutat pe internet și nu am găsit urmă. Nu am nicio vină dacă ea a murit. Nu mai povestesc totul despre ea încă o dată. Ei au spus că ea, ca și Irina, a murit datorită faptului că a vorbit cu mine în timpul facultății, în timp ce toți mă evitau și mă izolau. Nu am fost vinovată de nimic rău în lume, se pare că am fost sursa binelui cu adevărat, pot explica, dar deloc a răului. Absolut tot ce a fost rău a fost din cauza minciunilor despre mine și torturii părinților și altora asupra mea și otrăvirii mele oribile. Am fost un om într-adevăr perfect și cu un caracter perfect, un om perfect normal și cu gândire normală și bună, dar foarte inteligentă - nu sunt idioată și nebună, cum m-au tratat unii indivizi în scris pe internet. Minciunile și tortura au continuat să fie răul, dar nu e prea târziu ca oamenii să se oprească. Cu certitudine nu eu îi provoc pe monștrii care mă lovesc și scuipă minciuni și răutate peste capul meu, mă torturează și mă otrăvesc. Se poate dovedi cu certitudine că eu nici măcar nu mă gândesc la nimic și că tac în camera mea în ciuda izolării de zeci de ani, că nici măcar nu citesc și nu scriu nimic și totuși, din senin, purtați și declanșați probabil de gândirea unor ”ele” nebune, ei totuși se bagă peste creierul meu și mă lovesc și, la fiecare cuvânt al lor, crește durerea mea de cap și sunt atacată sexual urât și încep să simt junghiuri în corp și să mă deranjeze și inima și să îmi fie sete și să îmi ardă obrajii și tot corpul și să am amețeli și foarte des să mă doară ochii înfiorător - ceea ce se vede și în oglindă etc. Am avut părul foarte des și multe coafeze mi-au spus că mă invidiază, și acum mi-a căzut enorm, am început să am părul rar pe partea dreaptă a capului (pe care dorm mai mult), mai ales la tâmple și către creștet și oricum am albit (mama are 78 de ani și e mai puțin albă), am luat degeaba medicamentul Selezin, de mai multe ori - dar se pare că e din cauza otrăvii și oricum și apa și șamponul, nu doar restul otrăvii. O a doua idee a lor nouă e că, în ciuda faptului că în ultimele săptămâni am fost măcelărită ore în șir extrem de oribil în cap în fiecare zi, oamenii de cultură au fost așa de proști și meschini, încât, după ce m-au respins total o viață întreagă, au semnat o petiție (eu nu cred) plină cu minciuni despre mine și au cerut autorităților să fiu distrusă, cu ideea că gândirea mea e sursa răului în țară - ceea ce nu a fost niciodată adevărat, și eu am fost mereu binele desăvârșit și adevărul, în ciuda torturii inumane. Se poate încă dovedi. Unii spun mereu că oamenii au înțeles totul exact invers decât este sau a fost. Ceea ce e urât și rău e gândirea unor porci răi și proști, nu e din subconștientul meu, nu am legătură cu ei și nu eu i-am provocat. Pe parcurs gândirea mea se poate observa și a fost mereu normală și binele și adevărul. Puținele mele încercări literare nu sunt nebunie și arată binele și normalul, nu invers, și puteam să mă dezvolt mult - și absolut cert se poate dovedi că sunt propria mea muncă și gândire, nu sunt dictate sau scrise sub influența altor poeți etc. Absolut nimic, doar pe alocuri, puțin de tot. A trebuit totuși să explic și gândirea lor veninoasă și răul lor în cuvinte, nu doar fizic, peste gândirea mea. Aproape tot ce a fost rău a fost datorită lovirii mele fizice, trup și creier, dar ei nu mi-au corupt sufletul sau gândirea. Nimeni nu înnebunește și nu pățește ceva rău dacă citește blogul meu de memorii. 24.02.26 Iar au început să scuipe mii de orori și simultan să lovească oribil în corpul meu - în timp ce oamenii ies iar pe străzi grămadă și mă lovesc și se uită urât - femeia aceasta monstruoasă seamănă la voce cu soția lui Florin, care are un aspect oarecum germanic. Ei spuneau că sunt măcelărită de mică fiindcă unii nemți sau străini vor neapărat să ia ei controlul asupra lumii, asupra a ceea ce a fost de fapt geniul meu și tot ce am fost și am muncit și am înțeles eu de-a lungul întregii vieți. Poporul e încontinuu mințit despre tine - și la fel a fost de când erai copil mic, de aceea toți ies în calea ta agresiv aproape zilnic și vor neapărat să mori, crezând și acum că ești altceva. Mama ta a reușit să îi păcălească absolut pe toți despre tine. Nu știu dacă e așa, mai ales că am fost mereu izolată, întreaga viață, absolut nimeni nu a fost și nu a vorbit cu mine, în afară de câteva persoane. M-au torturat încontinuu și au mințit că sunt nebună - dar nu contează deloc, contează ce am fost și ce sunt acum. Ei spun iar că eu am fost întreaga viață româncă, trup și suflet, dar poporul nici măcar atât nu a crezut și a fost mințit că nu sunt așa. Alții spuneau că poporul nu acceptă niciodată oamenii buni și drepți, decât dacă sunt proști, că poporul crede cu totul că oamenii buni sunt inferiori celor răi și că trebuie să fie mereu călcați în picioare și călăriți și dominați cu orice preț, cu forța și nemeritat, de femei rele și de fapt proaste, ca acestea care mă torturează de mulți ani sau psihiatre ca ale mele bătute în cap și convinse că sunt proastă sau incapabilă și că ele trebuie să fie deasupra mea cu forța ca și cum aș fi iresponsabilă, deși nici măcar nu m-au întrebat nimic și că de aceea mă torturează psihiatric și se străduiesc, după cum se spune în psihiatrie, să mă ”degradeze intelectual”. Ei au spus și în trecut că psihiatrii asta fac cu oamenii nedoriți de societate, oricât de deștepți, care, fiind izolați, pot fi închiși cu forța de oricine (familie, vecini, colegi) la spitalul psihiatric și măcelăriți și acolo și ulterior nu au dreptul să muncească măcar sau să studieze, dar toți mint și vor ca proștii să nu înțeleagă aceste lucruri. Repet, mi-au spus de mii de ori că poporul a crezut orbește că sunt nebună și ceva rău și păcătos și eu nu am avut de fapt nicio greșeală sau păcat în peste 50 de ani de viață. Ei spun că încă din prima copilărie proștii au fost mințiți că răul se întâmplă din cauza geniului meu și din cauză că mă frecam sexual, total nevinovată, copil mic fiind. Nu am cauzat nimic rău, au mințit. Ulterior nu a mai fost nimic, nici măcar atât, dar au continuat să mintă poporul, izolându-mă cu forța. Aseară sau ieri au insistat, ca și în alte dăți, că ei vor să păcălească poporul că m-au prins în ”flagrant” și că mă frec, ceea ce eu nu aș fi făcut nici să mă taie. Unul a zis că vrea neapărat să mă facă a lui, să mă posede cu forța și de aceea noaptea m-au frecat în somn - când nu am cum să mă controlez, de multe ori, știind că eu detest mult această silnicie. Mă trezeam și apoi adormeam, fiind obosită și noapte, și apoi porcul/scroafa iar mă freca și iar mă trezeam, a fost oribil. Am plecat azi în oraș, cu diverse treburi. La plecare, în vestiar, la fel ca și în multe alte dăți, a venit mama lângă mine și a început să îmi vorbească aiurea, fără motiv și mult, cu scopul de a îmi da iar presiune cerebrală și amețeală. Așa am plecat de multe ori pe stradă, f_tă de ea, după cum și alții spun. Pe drum au fost două autobuze ale căror șoferi au refuzat rugămintea mea evidentă și respectuoasă să mă lase să urc prin față, căci pentru mine e cam greu să urc pe la mijloc și risc să pățesc ceva și azi eram și mai obosită ca de obicei. Am mai pățit așa, și unul mai demult nu m-a lăsat nici pe la mijloc. Repet, nu am greșit absolut nimic toată viața. Una spune din nou că ea nu a putut să creadă că un om măcelărit așa oribil, de mic, de familie și de întreg poporul, este de fapt geniu, dar a recunoscut că nu am avut nicio șansă sau ocazie să creez ceva și astfel să dovedesc ceea ce eram, fiind încontinuu măcelărită și otrăvită sau torturată, și cu drepturile fundamentale luate în mod abuziv, fără greșeală și fără vreo nebunie. Absolut tot ceea ce mi s-a întâmplat rău nu a avut nicio legătură cu ceea ce am gândit sau am vorbit sau am făcut. Ceea ce mi s-a întâmplat pe străzi astăzi mi s-a mai întâmplat de nenumărate ori. La întoarcere știam că trebuia să cobor cu o stație mai devreme, fiindcă, cum am mai povestit, la stația mea sunt bălți înfiorătoare și eu nu pot să risc să mi se ude proteza. Însă la barieră, deci cu 2 stații înainte de Troiță, au pus echipaje publice să doboare nu știu ce arbore la marginea pădurii și mașina a staționat mai mult și era o aglomerație înfiorătoare pe stradă, erau multe mașini care staționau și o femeie a rugat șoferul să o lase să coboare și șoferul a lăsat apoi ușa deschisă și eu am coborât ca proasta, după ce șoferul mi-a vorbit pe un ton urât, fără să îmi dau seama că exista riscul ca și acolo să fie bălți și să nu fie culoare de trecere. Apoi am chemat taxiul, nu aveam ce face și am pierdut niște bani. Am gândit greșit și din cauză că din mașina anterioară am fost obligată să cobor, fiindcă șoferul ca și în alte dăți, băgase extrem de multă căldură în mașină și era irespirabil și curgea apa șiroaie pe mine și ei au spus, ca și în alte dăți, că au făcut așa intenționat, ca să mă omoare sau măcar să mă lovească și să mă omoare câte puțin. Repet, contează ceea ce sunt, nu minciuna lor, sunt un suflet la fel de bun și luminos și cald și blând, vibrând frumos, ca întotdeauna, un om frumos ca gândire și cultivat și inteligent, cu drag și respect față de viață și de oameni, cu bucuria de a fi și de a avea deci șansa vieții. Simt că parcă zbor de fericire, adevărata fericire, în deplină cunoștință de cauză. Sunt un om calm și senin mereu. Lucrurile mi se par foarte frumoase și logosul - eventual divinitatea - ceva adeseori sublim. Niciodată nu am fost ipocrită și nu am mințit, e greșit să fiu omorâtă și întotdeauna a fost așa. M-am oprit la o farmacie și am cerut 14 pastile de vimovo, am mai luat și m-a ajutat, când am avut dureri de coloană sau de oase. Am luat împreună cu clorzoxazonă. Azi mi-au refuzat cererea, ca și în alte dăți, spunând că se dau numai cu rețetă, deși în trecut mi-au dat și fără. Am înțeles că sunt bune pentru durere osteo-musculară și eventual și pentru cancer în fază inițială - cum zic unii că au reușit să îmi dea prin otravă, fiindcă au mințit mereu despre mine și vor să mor. Am dureri mari de bont - la osul secționat, amputat sau altceva acolo și am luat zilele trecute vimovo din rezerve și durerea s-a mai rărit și diminuat. Ei spun că farmacistele m-au refuzat fiindcă nimeni nu mă vrea, adică toți vor să mor, fiindcă Uniunea Europeană nu mă vrea, fiindcă toți m-au folosit ca țap ispășitor politic sau au mințit despre mine. Ce aberație! Repet: e ceva rău și greșit. Deci ei cred că dacă eu iau eu acele medicamente înseamnă că suferă unii oameni, chiar dacă eu mă vindec, și ei cred că eu nu merit viața - e ceva greșit, ceva rău. Ei zic că toți se tem de adevăr și, ca și acum 20 de ani, toți cred încontinuu că trebuie să mă omoare, ca să fie totul mușamalizat perfect. Unii spun mereu că toți vor să mor fiindcă eu nu am bani și am fost săracă de mică. Este totuși ilogic. În fine, eu nu am ce face, cum o vrea Dumnezeu. Din nou una din frazele lor preferate, azi în franceză, adesea în română sau engleză: ”elle a (entierement) raison (elle a toujours eu raison), mais, si les gens comprennaient..”. Adică: ”ea are în întregime dreptate și mereu a avut dreptate, dar... (trebuie să omorâm) fiindcă, dacă oamenii ar înțelege adevărul..” Ei, ce mare rău s-ar fi întâmplat dacă oamenii ar fi înțeles adevărul?! Probabil nimic. De ce toți vor doar corupție și deci legături de tip mafiot, care să se întindă la nivelul întregii societăți? m-au torturat extrem de tare și am rămas de vreo 3 zile cu pete roșii pe față, dreapta e stânga și reciproc, nu am inversat pozele 25.02.26 Aproape în fiecare zi, mama vine în preajma mea aproape imediat ce mă trezesc, când sunt încă vulnerabilă, ca să facă zgomote și vorbească lucruri fără importanță și, simultan, să mă lovească în cap, cu presiune sau amețeală. În restul zilei, cel mai des, nu spune aproape nimic. Simultan cu acest ritual matinal, intră în mintea mea cu cuvinte diverși indivizi, care și ei adaugă suferință primelor mele clipe dimineața, apoi, în general, dispar și aceia până către seară. Dacă cumva dau semne de suferință dimineața, mama spune mereu ”deci nu pot vorbi” sau ”pot să îți spun ceva?”, aparent ca să îi păcălească pe cei care nu știu și nu cred cum mă lovește ea, de fapt intenționat, în fiecare dimineață, să creadă aceia că eu sunt nebună și că am probleme psihice legate de ea, fiindcă ei nu cred, din câte mi s-a spus, că există o mamă așa monstruoasă, de atâta amar de vreme. Azi am făcut curat în casă, ceva mai superficial, fiindcă nu puteam ieși mereu afară să scutur, fiind zăpadă, umezeală mare și frig. E drept că am făcut ceva mai demult, am notat la un moment dat, dar era evident că mi-au pus praf foarte mult, erau fișicuri de praf sub scaune și covorul era extrem de îmbâcsit, nici nu s-a mai curățat ca în alte dăți, și în zonele unde era imposibil să fi pășit sau să fi stat tolănit motanul. Voi începe să îl curăț cu o perie în altă zi, dar probabil că în zadar, căci și în oraș am făcut așa și degeaba, că mi l-au stricat în continuare de tot, deși nu intra nimeni la mine și eu mă descălțam mereu. Au intrat iar cu o idee hidoasă, de demult, din București: ”trebuie procedat cu multă discreție, e total nevinovată”. Ceea ce mereu au combinat cu ”trebuie neapărat omorâtă, să nu înțeleagă proștii ce am făcut noi, este exclus să fie acceptată, toți au mințit, toată lumea vrea să o omorâm etc. Ei au spus mereu că toți proștii și nebunii au crezut și cred și acum că eu am fost ceva rău, numai și numai fiindcă au fost mințiți. Repet, am fost perfecțiunea, nu am greșit nimic și nu am mințit nimic, niciodată. Am fost un om foarte inteligent și bun și inteligența mea nu a fost sterilă, au mințit. M-am lăsat degeaba de peste 2 ani de fumat, că mi se pune și mai mult praf și păr și mizerie. Una din scroafe a intrat iar cu ideea că ”o sarcoidoză care nu se explică prin...”. Așa au spus mereu, și acum 10 - 20 de ani - că vor să mă omoare cu otravă, praf și altele, dar, simultan, fiind complet izolată, să îi păcălească pe proști că delirez și că sunt nebună și că este un lucru bun să fiu omorâtă. Uneori au spus că bruta asta cu sarcoidoza sau altele ar fi medici monstruoși, ca aceia naziști din război, care mă măcelăresc și mă omoară premeditat și grav, pentru propria lor ambiție, cunoaștere, putere, avere, plăcere, inumanitate (asta de exemplu e cea care a spus ades că ea nu credea că un om așa sărac și măcelărit de toți e geniu) fiindcă ei și ea cred că viața lor e mai prețioasă și că trebuie să asculte de ordinele de omor ale porcilor militari sau politici care vor să mușamalizeze masacrul asupra mea și nevinovăția mea absolută și inteligența mea și ea crede că viața ei e superioară și ea trebuie să trăiască și eu să mor, deși poate că îmi era inferioară ca gândire și poate că gândirea umanistă și culturală, cum a fost a mea, e poate la fel sau chiar mai importantă decât civilizația robotizată, cu armele și metodele ei de omor cu tot. Tot ea a spus de mai multe ori cu obidă - că a făcut o facultate ca să fie redusă la ea (adică la mine),cu aceeași îngâmfare de om prost, crezând că ea era mai deșteaptă și eu nu deși eu am făcut două facultăți degeaba. Sau că toată munca ei de viață...etc. probabil fiindcă minte că sunt nebună și că munca mea de o viață nu contează, dar munca ei de omor calificat da. Sau că a devenit doctor degeaba etc. E un om rău și mărginit. Eu am fost întreaga viață binele și frumosul și pacifismul desăvârșit. De-a lungul anilor, în mod sigur ea și altele ca ea au îndoctrinat oamenii că e bine să fiu omorâtă și să se mintă încontinuu despre mine. E adevărat că respir greu și că simt că nu am aer câteodată, poate tot de la tot praful ce mi s-a pus. Au intrat iar cu ideea că, tradițional, evreii sunt cei care trădează, numai că ”de data asta” (adică cu ocazia vieții mele, care, după ei, este una dintr-un șir neîntrerupt de dumnezei și fecioare și isuși și bude etc.!!), de data asta toți au trădat. Cum adică au trădat? întreb eu. Adică au dezvăluit existența ta și poporul, indiferent de orice, când Te descoperă, Te măcelărește și Te omoară. Vor iar să spună aceste lucruri la un prezent etern, ceva anistoric și repetat de la facerea lumii sau acestei civilizații, iar eu sunt, în opinia lor, însuși Dumnezeu, care, indiferent de orice, este mereu cea mai inteligentă femeie din România, adică de data asta eu. Nu are logică: nu m-a trădat nimeni și era clar de tot că la un moment dat ar fi ieșit la iveală masacrul asupra mea din partea părinților și rudelor, căci aș fi fost căsăpită oribil în continuare și oricum eram și, în mod firesc m-aș fi dus la medic cu diverse probleme, căci firesc aveam încredere în medici, cu atât mai mult cu cât eram izolată cu forța și abuzată, chinuită fără motiv de părinți, care oricum puteau să mă închidă ei la psihiatrie după bunul lor plac și prin minciună. Existența mea era pe față din copilărie, la fel ca și troița de lemn din fața porții bunicilor mei. Altul zice că au ”sacrificat” pe cel mai bun și luminos și pur geniu (adică eu) de dragul unui delir politic hidos. Altul că nu mai are niciun chef de nimic de când a înțeles că eu sunt totul. Altul zice că nu are logică, fiindcă tot eu am fost mereu totul (e adevărat, într-un sens intelectual, spiritual) și ceva mai demult nu gândeau așa, nu le era silă de viață. Oricum judecata lor e greșită, nu au de ce să se scârbească, fiindcă totul a fost cum am povestit eu - nu am fost niciodată nebună sau rea sau proastă și nici ceva sexual, au fost doar mințiți în toate privințele. Nu sunt ceva de disprețuit, am fost foarte inteligentă, dar m-au izolat complet și mi-au luat drepturile abuziv întreaga viață, că altfel aș fi reușit cu certitudine. Nu aveam cum face ceva, citiți tot ce am scris și veți vedea de ce - deci nu au de ce să mă vadă drept ceva rău sau incapabilă. Am fost perfecțiunea, deci probabil că ar fi fost mândri de mine dacă știau adevărul, nu e ceva de rușine, cum cred ei, dar ei spun mereu de mulți ani că dacă nu mă omoară se fac de râs pentru totdeauna. Păcat... dacă nu m-ar fi otrăvit și torturat așa rău, aș fi reușit ceva bun și foarte frumos... 28.02.26 Aseară am fost extrem de monstruos măcelărită cu durere de cap mare și bruscă, adâncă etc. Chiar așa nu a mai fost. S-ar părea că e sugerat că vecina Mădălina e cauza acestui tip de durere de cap a mea, în mod intenționat. Azi a venit mama la mine în cameră să vorbească ceva fără importanță sau să se fâțâie și se pare că ea a fost, în mod intenționat, ca și în numeroase alte dăți, sursa unei dureri în cap urmată imediat de descărcarea de ceva care provoacă arsură puternică a extremității cefalice și uneori și a restului corpului. Aceste arsuri au apărut și s-au dezvoltat mult după venirea mea în Voluntari. Ei le numesc tot f_tere sau, uneori, mătrășire. Senzațiile asociate lor sunt tot mai neplăcute. Ei spun că oamenii sunt foarte proști: pe de o parte ei cred că sunt nebună fiindcă sunt și am fost f_tă și nimic altceva și pe de altă parte ei cred că trebuie să fiu izolată și f_tă și distrusă prin f_tere până mor, fiindcă sunt nebună, nimic altceva. Vă reamintesc că absolut sigur nu am greșit nimic toată viața și nu am fost nebună. Au mințit inclusiv că am delirat, dar cei inteligenți pot vedea clar că tot ce am notat e adevărul și a fost mereu așa. Nu trebuia să fiu omorâtă! Unii au spus că proștii au fost mințiți că am fost condamnată la moarte. Probabil că au mințit și în acest sens, începând cu piesa pentru copii în care am avut un rol episodic, Procesul apei, în care ceva foarte bun și nevinovat, intrinsec vieții, apa, era târâtă într-un proces aberant. M-am gândit că poate e cancer hipofizar, care descarcă brusc substanțe care înfierbântă capul și corpul. Am spus medicului endocrinolog degeaba, cu mai mulți ani în urmă. Fiindcă m-au otrăvit mult și e logic că sistemul endocrin e afectat printre primele în otrăviri cronice. Absolut toți vor să mori, spun ei mereu, tot timpul mă scuipă de moarte, și acest lucru m-a lovit și ei fac asta intenționat și eu nu pot să îi conving - fiindcă eu nu am greșit nimic, spun ei, iar toți ceilalți au mințit și m-au lovit hidos, inclusiv otrăvit și nimeni nu vrea să iasă adevărul la lumină...repet, eu și acum am gândire pozitivă și sunt binele curat, cum am fost întotdeauna. Dumneavoastră sunteți singurii oameni care există în viața mea și nici mai demult nu au existat alții, eu fiind izolată ca și acum complet în mod evident în ultimii 21 de ani, dar și înainte, chiar din anii școlii, mereu. Totuși și dvs., ca și toți cei din viața mea, vă prefaceți că eu nu exist. Am fost binele absolut, nu e o iluzie. Ei spun că nimeni nu a reacționat la spusele mele și nimănui nu îi pasă de faptul că sunt omorâtă, fiindcă nimeni nu crede că tot ce am scris e adevărul și că e judecat corect de mine, ei toți cred că numai o parte din ce am scris e adevărul. Sau că oamenii au fost vânduți unor stăpâni monstruoși care mă țin în carceră și mă chinuiesc de când m-am născut și dvs. ați primit sfaturi și aveți consemn să nu mă acceptați deloc, fiindcă aș fi nebună, ceva ce nici măcar nu cunoașteți și îi credeți pe așa numiți experți că eu sunt ceva periculos care trebuie ”stârpit” prin izolare și otravă și tortură și minciună en gros. Sau aveți un fel de convenție că eu eram coș de gunoi și așa zis nebună. Și acum sunt binele desăvârșit, ca gândire și suflet și cuvânt. Dar pur și simplu poeziile mele - chiar și haiku-urile - nu au fost acceptate, nu au fost dorite deloc, nu v-au plăcut, nici măcar așa nu am putut ”socializa”, deși am avut bunăvoință și am așteptat mulți ani și am scris chiar mai bine decât cei mai mulți, dar ei au fost acceptați și eu nu, deloc. Eu am scris singură totul, 100%, vă asigur. De fapt e clar. Sau pur și simplu vă e teamă că ați fi omorâți dacă ați vorbi cu mine, nu de mine, ci de călăii mei bestiali, barbari și cruzi. Și eu mă tem că nu vă vor lăsa în pace chiar dacă mă omoară. Probabil că mai aveți și conștiința că nu aveți ce să îmi oferiți - bani oricum nu am nevoie stringentă deocamdată, mai am din moștenire, iar în ce privește un loc de muncă, chiar e prea târziu, deocamdată nu mai pot eu. Vă trimit o stea în dar, cu o poveste, cu gândul bun. Vă mai explic ceva, îmi cer iertare că spun ceva rău, dar da, totul a fost mereu adevărul și nu trebuia să fiu măcelărită - încă sunt eu însămi binele desăvârșit și nu e nevoie să mă trimiteți spre rigolă, știți bine că și oamenii deștepți au scris despre astfel de torturi și otrăviri, în povești gen memorialul durerii, se spunea nu de mult că și Eminescu a fost omorât cu otravă. Diferența e că eu nu m-am atins de politică cu adevărat și nu am avut niciodată legătură cu așa ceva, poate că m-ați confundat cu altcineva. De mai mult timp e otrăvită apa, destul de tare - degetele îmi sunt tare aspre, pielea s-a întărit și chiar sunt mici răni și se pare că aceeași cauză a produs și asprirea obrajilor și nu e cauză hormonală, ci evident apa e otravă, eu mă spăl pe față de 2-3 ori pe zi și pe mâini chiar mai des. În același timp transpirația de sub sâni are miros fetid din nou - asta e, vă înțeleg că vă e frică să vorbiți cu mine, și eu am trăit o viață întreagă în teroare, e cât de poate de ușor de înțeles. În ce privește povești despre Eminescu și alții și diverse creații literare, repet ce am mai spus: scriitorimea pare să scrie despre trecut - romane istorice sau memorii sau viitor - utopii, distopii, SF - dar în mod real ei critică, eventual în mod mascat, eventual doar inconștient, prezentul, aproape mereu tulburătorul prezent și metehnele lui. 1.03.26 Am descoperit prin antivirusul meu Kasperski că există mai multe persoane necunoscute conectate, fără voia mea, la rețeaua mea de domiciliu - mă gândesc că probabil aceste persoane sunt cele care intră în postările mele pe acest blog, astfel încât îmi creează neplăceri în timp ce scriu și nici nu sunt sigură dacă dvs. citiți exact ceea ce am notat, în caz că citiți. Nu reușesc să le scot. Ea spune iar că eu sunt o persoană despre care politicienii au mințit și astfel de persoane sunt întotdeauna asasinate. Nu are dreptate, e o idee negativă și e posibil ca uneori să nu fie așa și eu încă mai pot realiza diverse lucruri și pot evolua frumos, mă pot schimba și poate mă vor lăsa în viață. Sau poate se vor schimba ei, nu e exclus. Au intrat iar cu Zuruch în germană. Eu am fost doar izolată întreaga viață, nu nebună, și nu trebuia să fiu măcelărită și omorâtă. La fel cum m-ați respins dvs. m-au respins toți, și înainte de a fi închisă la psihiatrie și ulterior la fel, chiar dacă nu am dezvăluit condiția mea psihiatrică. Este, exact cum au spus unii adesea, un fel de îndoctrinare și fanatism că trebuie să fiu omorâtă. Spuneam ieri că probabil că indurațiile pielii mâinilor și obrajilor și micile escoriații pot fi din cauza apei otrăvite, cel mai probabil. Iar sub sâni am escoriații, adeseori vizibile, din cauza transpirației corozive. La fel, căderea accentuată a părului e probabil tot din cauza apei otrăvite. Voi încerca în zilele ce urmează să termin de scris totul, așa cum am promis, și apoi nu voi mai intra pe internet. Mulți ani fericiți de 1 Martie și la mulți ani încă să ne întâlnim, cu gândul bun și depolitizat (măcar parțial)! Ei spuneau că eu nu am cum înțelege ce se întâmplă, fiindcă poporul a fost încontinuu mințit despre mine de când eram copil și mama era la cataramă cu diverși porci securiști și militari, la fel cum era cu gărzile din spitalul de psihiatrie și cu șoferii de taxi cu care vorbește imediat politică și este complet nebună și îndoctrinată politic și de aceea a crezut că m-a sacrificat și măcelărit întreaga viață, pentru capitalul politic al nu știu cui, prin mințirea poporului, care nu vrea și nu crede oricum niciodată adevărul, și crede că eu sunt nebună și trebuie să mor ca să nu deranjez ”interesele” politice ale unor nebuni. Poporul solicită mereu minciuni, tocmai din partea mea, nu adevărul și a fost îndobitocit să mă urască fiindcă am spus numai și numai adevărul, în timp ce mama continuă să mă tortureze zilnic. Ei spun că lor li se pare că eu trăiesc o stare de stupoare perpetuă (de fapt nici asta nu e adevărat) fiindcă nu am greșit absolut nimic și nu am fost deloc nebună, niciodată, și nu am cum înțelege furia poporului, care oricum m-a masacrat o viață întreagă încontinuu, încă din copilărie, împreună cu părinții. De aceea, spun ei, eu nu pot înțelege că acel porc care mă interpelează, mereu, inclusiv azi, cu ideea ”comiți aceeași greșeală, (Cristina)” vrea de fapt să spună că eu greșesc fiindcă am mințit și mint în scris, inclusiv despre mama și eu de fapt am spus numai și numai adevărul, tot adevărul, viața întreagă. Vă dați seama că am fost deșteaptă și nu aveam cum să mă înșel sau să omit ceva, un om extrem de bun și nevinovat, care nu ar minți în ruptul capului nici despre sine și în niciun caz despre alții. Totodată nu am ținut morțiș să scriu adevărul sau ca lumea să creadă adevărul, nu am fost niciodată obsedată de acest lucru, iar faptul că am scris totul e perfect normal, dar am fost și oribil torturată ca să spun totul exact cum a fost și au existat multe motive altruiste în acest sens (am explicat totul), nu doar ca să nu fiu omorâtă și masacrată prin torturi diverse. Dacă nu scriam, oricum mă omorau și nu era bine oricum. Am fost un lucru bun, nu rău și am oferit oamenilor ceva frumos și bun, uneori chiar literatură, chiar și dacă e adevărul, ceva inteligent și totodată o lecție morală - pentru bine, nu pentru rău! - și diverse învățături și răspunsuri la întrebări. Nu am făcut nimic rău prin spunerea adevărului. Au mințit poporul că sunt otrăvită și omorâtă fiindcă am scris adevărul, deși nu are logică. Alții vor să spună că mă omoară fiindcă vor să distrugă ceea ce mai voiam să scriu, deși nu mai am aproape nimic de scris. Atunci ei spun că mă omoară fiindcă vor să distrugă geniul meu și tot ceea ce aș fi creat artistic sau filozofic (pentru că chiar aș fi reușit, nu era o iluzie) - doar pentru că vor să mențină niște minciuni politice despre mine și credințe greșite ale poporului. Sau că se tem să nu piardă puterea și capitalul lor politic, care se bazează pe minciuni despre mine și pe ideea mincinoasă că eu am mințit. Alții au gândul că vor să mă omoare fiindcă sunt foarte deșteaptă și ei cred totuși, în mod greșit, că sunt nebună sau că am amestec (iar ceva ilogic și fals și tot legat de politică!) deci amestec în politica unor oameni cu adevărat mincinoși răi și vor să mor eu ca să nu fie aceia dați de gol. Alții spun că mama acel lucru și a devenit așa fiindcă m-a măcelărit de mică, mi-a furat tot ce eram eu, eu fiind geniu și astfel a devenit mai puternică și a devenit ceva politic, apărată de monștri proști și de restul familiei care de asemenea a devenit ceva politic profitând de geniul meu și de minciunile despre mine, că altfel ei nu erau nimic. Unii au asmuțit poporul să mă omoare cu ideea că astfel mama rămâne fără bază și deci ei vor reuși să distrugă anumiți porci politici (iar politică!) și pe ea, ea care oricum mă masacrează de mică încontinuu și în prezent. În realitate nici asta nu e adevărat sau corect sau bine. Gândiți-vă logic! Acum eu voi începe în cele ce urmează să scriu tot ce mai era, să explic mai clar unele lucruri și cred că într-o săptămână voi termina sigur totul și apoi nu voi mai intra deloc pe internet, cu certitudine. Ca întotdeauna, una dintre ele spune ”atunci cum vom mai justifica că.... dacă ea nu mai scrie și nici nu mai intră pe internet?” etc. Ei mereu au spus așa, ca și cum, măcelărită fiind încontinuu și izolată totuși, ei justificau mereu răul ce mi se făcea și ceea ce povesteam și anumite legături ale realității cu viața mea prin alte și alte minciuni și, deși uneori era clar că mințeau, ulterior inventau ale minciuni despre mine și acuzații și minciuni prin care dovedeau fals că eram ”nebună” sau ceva rău, sau că trebuia să fiu omorâtă - și nici asta nu trebuia. Probabil că vor inventa altceva când voi termina totul. Ei spun iar că de mult timp au reușit să îi păcălească pe proști că eu aș fi ceva politic, ceea ce e complet ilogic, dar ei nu sunt logici și au fost mereu mințiți, chiar de secole (?) și ei cred așa doar fiindcă sunt un om foarte inteligent, nu ca ei și izolată de o viață - și totodată ei cred, tot ilogic, că aș fi nebună și că nu pot să îmi îndeplinesc ”funcția” (?) și că de aceea (tot ilogic) ei trebuie să mă omoare, deși nimeni nu mă cunoaște. Totuși această credință are și o bază reală și s-a dezvoltat datorită inteligenței mele reale, și prostiei lor, fiindcă ei au fost loviți în cap de politică în timp ce au am rămas eu însămi și ei au devenit și mai proști și înregimentați/ordonați împotriva mea sau sub mine - intelectul meu bun și normal de fapt a dus în mod firesc la diverse integrări ale realității și structurilor sociale de către intelectul meu și acest lucru și conexiunile psihicului meu cu realul ei nu le-au înțeles și au crezut că e politică sau legat de politică (care e un concept-umbrelă și nu prea are sens real) și fiindcă nebunii sau proștii politici s-au văzut chipurile conduși de mine și inferiori mie - ceea ce e normal pentru orice intelectual umanist și normal - și au am fost mereu ceva normal și foarte inteligent și bun, chiar dacă m-au torturat, dar m-au torturat cu forța și nedrept, acest lucru e normal pentru orice om de cultură, politica fiind doar o părticică din cultură, nu invers. Ceea ce era normal și bine era să fiu acceptată, nu masacrată și otrăvită, fiindcă tot răul a fost fiindcă m-au masacrat și nu am avut cum evita, fugi sau lovi acești monștri. Din păcate, în epoca actuală și în România, cam toți oamenii de cultură (din mass-media) și poeții chiar au îngenuncheat în fața politicii și ideilor sale. Astfel, fiind eu lovită, cei buni și normali, dacă mai existau, sufereau și regresau și mai mult. Bineînțeles că aș fi reușit și că aveam - oricum - un rost, nu trebuie să fiu omorâtă ca fiind inutilă, cum sugerau unii. Această superioritate sau putere, cum cred unii, a mea asupra altora nu e deloc datorită faptului că m-au f_t. Oricum eu m-am născut așa și oricum am fost ceea ce sunt, în esență, din naștere și încă de atunci am centrat lumea din jurul meu, prin simțuri, percepții, limbaj, gândire și încă vreo câteva alte lucruri. Nu e ceva rău sau anormal și probabil că nici acum nu trebuie să fiu omorâtă. Nu este din cauză că au mințit, cum spun ei, de când m-am născut, despre mine. Voi mai explica încă o dată anumite lucruri. Poporul nu poate crede adevărul, spun ei mereu, și mă măcelărește în izolare de zeci de ani crezând că eu aș fi altceva. În general ei au spus de nenumărate ori că vor să mă omoare fiindcă există riscul ca oamenii să înțeleagă adevărul, datorită mie. Nu știu la ce se referă. Alții spun că mie nu mi s-a spus, dar eu sunt evreică. Sau că am sânge evreiesc. Nu cunosc, poate, nu am de unde ști. Ca și cum ar fi un păcat numai simplul fapt de a te naște evreu. În rest nicio greșeală nu am avut. Este clar și logic că nu aveam cum să cred așa ceva și totodată simplul fapt că nici măcar nu am bănuit această origine mă face și mai pură și normală și nevinovată, gândind corect și lucid, fără prejudecăți sau stereotipii, fără să fiu influențată de iluzorii idei legate de ceva înnăscut evreilor de exemplu. Nu am avut susceptibilități, am avut mereu deplină încredere în mine și în oameni. Voi reveni pe scurt în zilele următoare la aceste detalii. Acum au mai scornit o idee - că mama e șefa evreilor ca politician etc. Totuși mai multă dreptate aveau ceva mai sus, că fără mine toate rahaturile lor politice de acest gen, adică nu doar despre mama și evrei, ci și toate celelalte, nu aveau cum să existe dacă nu mă nășteam și dacă nu mă măcelăreau și nu mă ”furau” ei întreaga mea viață. În timp ce am fost trup și suflet româncă, crescută în parte în inima țării, ca intelectual am fost pură și cu interese largi, un spirit clar fără părtinire și universal, ca toți intelectualii normali - care de obicei, teoretic, nu se ocupă cu politica. Fiind total respinsă și de familie nu aveam cum să fiu evreică. Totul era clar, la fel ca și faptul că mă batjocoreau și că mințeau încă de la poza din scutece, clar mâzgălită pe film, o am încă. Sau celelalte fără sprâncene, ca Monalisa etc. Sau hainele și modul în care mă tundeau, simbolurile nemțești sau franțuzești etc. Coarnele din multe poze... Unii spun că oamenii mă batjocoreau de mică oribil și că acesta e unul din motivele respingerii mele - eu nu cred asta. Nici eu nu știu ce s-a întâmplat în această epocă de sfârșit de mileniu, de început de mileniu. Cum de s-a ajuns la această situație. Ori poate mereu a fost așa? Cum s-a ajuns la chemarea sub arme sau fasonul de parlamentari și miniștri și chiar președinți al personalităților de poeți și scriitori, mai ales în Europa de Est, măturată destul de violent de valul ”revoluțiilor” și ”deschiderilor” și căderii zidurilor sau cortinelor, destrămării enclavelor vechi și creării altora care să compenseze sistemul etc. (Pe mine de exemplu cel mai mult m-a șocat faptul că bietul Marin Sorescu, pe care l-am admirat ca poet în liceu, unul din numele sonore ale poeziei românești, a fost făcut ministru al culturii și deci cumva consumat trup și suflet pentru beneficiul societății în fața publicului larg și care nu are nevoie de poezie, în fața dezbaterilor și luptelor și fronturilor par-lamentare, cumva consumat prin ficatul său bolnav, exact ca Prometeul despre care el a scris într-o poezie. Conform principiului cinic ”cine nu are bolnavi, să și-i cumpere!”. Răspunsul la întrebarea lui retorică ”de ce ficatul, Doamne?!” este foarte simplu, fiindcă ficatul este locul magic al transformărilor chimice esențiale, așadar un tip aparte de uzină vie, de al-chimie și prefacere a lumii întregi, văzută și nevăzută, întru ordinea lucrurilor vii sau moarte, printr-un fel de trans-humanță). A apărut iar durerea extremă la eliminarea scaunului și obstrucția parțială, și subțierea scaunului, mult timp nu a fost deloc și a fost bine, dar m-au otrăvit mult și m-au masacrat cerebral ca niciodată și am fost foarte puternic lovită în bont, încât nu am mai avut nici habar și atenție de ceastălaltă problemă. Dureri extrem, înfiorător de mari de vreo 4-5 zile și sânge proaspăt, roșu cald, deci de pe ultimul segment digestiv. Am văzut și ceva alb în scaun, poate viermi sau tenie, mai demult. Asta îmi amintește de Solenoidul lui Cărtărescu, cu tenia/viermele lui imens și fetița uriașă care creșteau într-un loc secret, chiar în apropierea zonei unde am copilărit, de fapt în zona tampon dintre oraș și Voluntari, eu eram în Voluntari. Cărtărescu este oarecum scabros, dar altfel e destul de bun ca substrat, este miel și sfânt față de romancierii din alte țări, care mie nu îmi plac fiindcă sunt foarte răi și scriu lucruri înfiorătoare, mult mai rău ca în memoriile mele, numai ca să impresioneze, să intre în mentalul colectiv, în amintire etc. De exemplu un Suskind, Nabokov, Murakami, Houellbecq, chiar și Steinbeck (am recitit nu foarte demult La răsărit de Eden - e hidos!, Hemingway și alții la modă mai demult erau oarecum altfel) și alții, chiar și unii sud-americani, au scris orori - și pentru ce?! Adesea doar pentru jocul de cărți politic, unde arta nu mai are niciun sens și totul e pervertit și cărțile sunt doar proiectile și componente ale mașinilor de război. Câteodată mi se pare grotesc. Românii noștri, inclusiv Cărtărescu, sunt copii cuminți. Mie îmi plac, amintiți-vă de generații de aur precum Slavici, Călinescu, Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Sadoveanu cel mult hulit (din rațiuni politice!) etc. - amintiți-vă ce au scris ei și ce povești și personaje de aur au pus în fața lumii. 2.03.26 Spuneam ieri despre anumite hidoșenii ale literaturii, mai ales ale contemporaneității. Repet, cam toate romanele și alte proze așa-zis ”bune” sunt de fapt întunecate, hidoase, rele - asta e literatura, cu excepția câtorva și ceva mai multor opere poetice sau unor eseuri și filozofiei. Sau cărți de popularizare a filozofiei, cum au fost ale lui Russell, care erau și un fel de precursoare ale literaturii motivaționale la modă în această epocă - și, deși nu am citit, presupun că și aceste scrieri motivaționale, despre gândirea pozitivă și un stil de viață mai sănătos, sunt de asemenea ceva bun mai degrabă. Cele mai multe romane au sfârșit rău sau întunecat sau uneori plat, dar foarte rar ceva bun sau luminos. Uneori sunt glorificate tragedia și moartea, boala și nonsensul existențial și izolarea, războiul etc. Un lucru cert e că memorialistica - memorii și jurnale - este mult mai pozitivă și mai luminoasă decât așa zis ficțiunea, fiindcă viața nu este totuși așa dură și monstruoasă ca fantezia unor scriitori. Chiar și memoriile Annei Frank și chiar și memoriile mele, ca ansamblu, memorii care nu au niciun fel de înfloritură sau imaginație, nefiind scrise în scop literar - dar oricum și adevărul are o oarecare valoare artistică, dacă e scris bine - și blogul meu este în unele locuri așa. Și memorialistica e creație și depinde de cultura și intelectul celui care scrie, chiar dacă spune doar adevărul. Pot spune că, dintre cei celebri, unii romancieri germani mi se par mai pozitivi, mai frumoși și mai drepți (Hesse, Mann ș.a.) Nu știu sigur de ce romancierii sunt așa întunecați, și de ce gustul publicului a devenit așa. Pot fi multe motive. Când eram mică credeam că aceste lucruri dure trebuiau scrise cu scopul curățării lumii de rău, purificării și moralizării și menținerii treze a conștiințelor intelectualității. După ce citeam o carte, pe vremuri, aveam mereu impresia că e așa și că și alți oameni devin străjeri ai binelui și normalității ca și mine și că, prin înțelegere, devenim mai buni. Unii probabil că da, în mod sigur. În orice caz, cum am mai spus, atât literatura, dar chiar și politica și psihiatria, religia și alte practici sociale pot fi lucrate și practicate în sensul binelui și dreptății, nu e musai în rău și oamenii buni precum mine pot fi acceptați și nu e necesar să fie masacrați și uciși. Minciuna crudă și hidoasă despre mine nu e necesară totuși. Importantă e judecata lucidă a omului, care poate să rămână bună și dreaptă, chiar și mai bună, și după ce citește lucruri monstruoase. Florile cresc și în moloz și înfloresc și peste groapa cu gunoi. Literatura este ceva normal și necesar adesea, fiindcă orice trandafir își are spinii lui și fiindcă orice societate își are proscrișii ei și victimele ei și viața are și momente în care se moare și se bolește. Este posibil ca și diverse ficțiuni ale epocii să fie legate de realitate, nu doar de viața mea, ci și de alte destine - e posibil ca ele să se refere la realitate, ca și memoriile mele, numai că sunt scrise puțin exagerat, ca să pară ficțiune și poate și din alte motive. Spuneam ieri cam ambiguu despre folosul literaturii pentru jocuri politice, despre lipsa aparentă a catharsisului artistic și nu mă refeream doar la aluzii politice și luări de poziție militare sau militante în conținutul diverselor opere literare, ci mă gândeam și la ”jocul” intelectual cu cărți - fiindcă literatura este și ea o disciplină, ca și alte arte și științe și e de ajuns un singur cuvânt ca să evocăm mintal întreaga poveste a unei cărți, cu personaje și diverse impresii și cu sistemul ei logic și schemele ei de gândire specifice, cu gustul fiecărei povești, care de fapt devine istorie culturală dacă e citită. De aceea există diverse cărți, specifice unor sisteme politice și diverși intelectuali care conțin în memoria lor și în funcționarea lor socială diverse opere literare - pe care le țin pe ecranul lor mintal ca pe niște evantaie din cărți de joc, pe care le evocă prin însăși viața lor, și cu care ei, vrând-nevrând, se confruntă cu alte genii sau intelectuali, cu alte gândiri și memorii culturale. Literatura are deci și un rol similar cu alte sisteme de cunoștințe. Însă unele persoane publice sau cu pretenții și legături cu politica (și nu doar) au ambiția să fie doar ferchezuiți cu puțină literatură atunci când se privesc în oglindă. Literatura este și ea o galerie de statui care se sprijină pe postamente vii, adică pe oameni și cade uneori și ea ca piesele de șah în diverse lupte de idei sau chiar cu alte arme. Literatura și ale arte nu există decât dacă au cititori, arta înseamnă ceva public, împărtășit și trăit laolaltă. Puternic înfiptă în coloana vertebrală a umanității, fie că ne place, fie că nu, literatura stă de veghe și ne susține. Nimeni nu ne obligă să citim ceva rău, decizia și opțiunea sunt ale noastre, iar în școală se predă mai ales critică literară, care discută despre cărți în mod rece, detașat. În ce privește autorii dramatici, care se joacă la propriu pe diverse scene, ei sunt poate mai întunecați decât romancierii și chiar și comediile au multă amărăciune în litera lor. Eu nu am găsit ceva mai luminos decât la Shakespeare, care a scris și câteva ”comedii” luminoase care pe mine m-au destins și chiar în această perioadă am văzut o reclamă la o comedie shakespeariană, nu mai țin mine ce și unde. Totuși, cu ani în urmă, la Național, în 2017, s-a jucat Visul unei nopți de vară dar nu și pentru copii sub 14 ani, deci era ciudat sau dur poate. Copiii de 12-13 ani sunt destul de maturi, deci era ceva rău poate? Nu știu, nu acuz, nu știu adevărul. Și al nostru Caragiale are comedii cu haz și chiar râde despre politică. Oricum literatura are legătură cu realitatea, uneori e poate doar adevărul puțin înflorit sau exagerat, dar, treptat, devine parte componentă a întregului peisaj social. Fiindcă am scris câteva lucruri despre artă și rolurile ei, notez una din dilemele mele de mai demult: cum se face că, în trecutul omenirii, simultan cu minunate sculpturi, parcă turnate de sus de Dumnezeu, cu proporții și posturi frumoase încă din antichitate, simultan cu unele capodopere arhitecturale, exista și pictură, care, deși mai simplă, era ca o mâzgăleală hidoasă, era copilăroasă sau urâtă și rea, părea creată fără măiestrie de oameni ai cavernelor și oricum multe picturi rupestre sunt mai reușite decât ceea ce e considerat artă? De ce această discrepanță între pictură și sculptură, oare nu erau concomitente? Oare prin convenție oamenii erau obligați să picteze urât și să sculpteze divin? Iar în secolul 20, după finalul ”academismului”, de ce au fost tot mai multe lucruri urâte, în fața cărora se extaziază diverși experți și adepții lor, ca în Hainele cele noi ale împăratului? Există și lucruri frumoase pe ici pe colo, dar sunt întotdeauna considerate meșteșug, nu artă. De aceea îmi place mie Grigorescu, care nu doar că e al nostru, nu doar că ocupă un loc oarecum trist pe bancnotele noastre, dar este și frumos și poate și să fie numit și artă simultan. Ei spun iar că viața unuia dintre cei mai buni și luminoși oameni - adică eu - e considerată ”secret de stat” și oamenii care m-au măcelărit întreaga viață în izolare și încă vor să mă măcelărească și să mă omoare sunt monștri respectați de lume etc. Eu am fost mereu exact cum sunt acum și mereu am gândit corect și normal. Totodată, izolată cu forța în ura și minciunile proștilor, care continuă aparent să creadă doar minciuni despre mine, ei m-au furat de tot și toate (în mod greșit) și m-au muls cu forța în mod greșit de tot ce era un fruct al propriului meu intelect și suflet, tratându-mă uneori mai rău ca pe o vită și folosind chiar și emoțiile mele, trăirile mele afective atât de des frumoase și normale, ca ale oricărui om cultivat sau inteligent, care se imprimă lumii, în ciuda prostiei și violenței celor care mă masacrează în ochii lumii întregi de atât de mult timp. A intrat iar un porc în engleză cu înjurături (f..ck) și cu ideea că el e furios că toată lumea va înțelege nu știu ce adevăr bun și frumos despre mine.??! Știu că e ciudat, dar ei sunt extrem de cinici și e aproape incredibil că ei verbalizează atâta ură și dorința ca întotdeauna răul să fie deasupra și oamenii buni păcăliți și proștii lor. Par a fi idei rupte din anumite cărți, chiar și eu am fost șocată la început când am înțeles ce gândesc ei cu adevărat, mai ales în engleză, dar pot fi orice popor. Sunt extrem de scelerați și chiar omoară și torturează de moarte și, la adăpostul unor vieți onorabile, creează intrigi infantile și savuroase pentru proști și susțin ceea ce e rău și imoral și nedrept din proprie convingere și zgomotos, ca la un meci de fotbal. Unii chiar așa sunt, nu am inventat eu aceste idei și sentimente ale lor de maimuțe furioase. Știu că eu par incredibilă, ca și cum eu i-am inventat pe aceștia, mai ales fiindcă sunt un om inteligent și așa am fost mereu. (Legat de animale, mai țineți minte filmul Planeta maimuțelor în care maimuțele judecă și țin în cuști oamenii peste mulți, mulți ani? Erau maimuțe coafate și îmbrăcate în moda anilor 60-70, filmul a apărut în 1968. Același lucru mi l-am amintit la cabinetul de psihiatrie acum 2 luni, și îl notez aici ca să nu fie vreo confuzie: eu nu gândesc răul, oamenii sunt ciudați față de mine și lovesc cu adevărat, uneori cu ceva straniu, bizar chiar, eu gândesc normal și binele și omenește frumos. Psihiatra mea, pe nume Cârlig Raisa, nu mai explic de ce, are în cabinet o psihologă (înainte era asistenta medicală Carmen, despre care am povestit), care se numește Ofelia și care era nu demult necăsătorită, nu știu acum. Această Ofelia are ochii cam apropiați, ceea ce îi dă un aer cam... în sfârșit. Printre pacienții lor sunt și persoane care mă atacă, care vin acolo special pentru a juca teatru față de mine, pentru a insinua că eu sunt altceva și pentru a mă agasa și pentru a se prinde de capul meu și a mă buși. Aproape la fiece drum al meu la acea policlinică, unde există ca și în Voluntari statuia lui Tudor Vladimirescu, unde dușumeaua veche de ciment e cu model ca în curtea vecinului meu, și aici tot dinainte, de demult, de pe vremea în care aici locuiau niște basarabeni, căci și medicul psihiatru și psihologa vorbesc cu accent moldovenesc și pe mine mă cheamă Moldoveanu. În timp ce oamenii buni și naivi, adică cei cumsecade, cei cu bunăvoință și încredere oarbă, cei oarecum adormiți de sistemul social în ansamblu, nu doar de psihiatri, nu pot crede așa ceva și ei cred că psihiatria și psihoterapia sunt ceva cinstit și că se produc cumva magic, un fel de Deus ex machina, dar nu prin creierele și trupurile oamenilor. Astfel, într-una din dățile trecute, am fost din nou hărțuită de una din paciente în combinație cu psihologa și psihiatra (ele și vorbesc mult și mă lovesc prin focuri încrucișate, vorbind adesea și între ele și cu mine simultan și cu voce tare, când intru în cabinet)- deci acea pacientă m-a cam lovit și stătea cap lângă cap cu psihologa, ca într-un cadru fotografic în fața mea ceva mai mult timp și am remarcat că ambele aveau ochii prea apropiați, pacienta și mai mult, un detaliu care e mai rar și atrage mereu atenția și acolo erau ambele așa și, fără intenție rea, mi-am amintit de cercopiteci, maimuțele cu ochii apropiați și de filmul Planeta maimuțelor. Până în acel moment nu observasem micul defect al psihologei. Adevărul este că mie nu prea îmi plac maimuțele, dar am fost profund impresionată de trista soartă a lui Suflețel, maimuța din cartea Singur pe lume. Am fost iar la Troiță. A intrat iar mai înainte una din brutele monstruoase care mă lovește cu ajutorul proștilor și oamenilor buni sau cu intenții bune pe care îi păcălește prin intermediul unei părți din adevăr și unor lucruri bune și credibile și fiindcă ei sunt prea proști ca să creadă că există asemenea monștri ca ea și prin urmare ei cred răul despre mine - deși nimeni nu a vorbit cu mine întreaga mea viață. Știu că nu mă credeți, probabil fiindcă vi s-au spus povești. Repet, eu nu am vorbit în gând niciodată, și nici măcar nu știam că există așa ceva și oameni care să vorbească în gând. Însă dacă ar fi trebuit să vorbesc în gând, cu scopuri bune, aș fi vorbit - de exemplu dacă învățam o profesie sau aveam o sarcină în care să fie nevoie să vorbesc în gând etc. Am fost mereu un om inteligent și bun, nu m-am înșelat niciodată. Se pare că această femeie monstruoasă și altele ca ea au vorbit ele în gând și au transmis oamenilor răul și chiar și minciuni despre mine și i-au păcălit că eu vorbesc acele lucruri oribile care nu mă caracterizează - au vorbit și au făcut răul în numele meu și au vorbit ca să îi mintă pe proști că eu sunt proastă și nebună și vulgară ca ele, când de fapt eu nici măcar nu am vorbit în gând și nu aveam cu cine sau de ce și nimeni nu a vorbit cu mine în gând, în afară de numai câteva întrebări, numai de câteva ori în viață. Probabil dar nu știu sigur că ea se bagă în capul meu și atunci când vorbește pe față, direct, cu alți oameni. Azi am avut ghinion: am mâncat o înghețată și mi s-a spart una din lucrările dentare... 3.03.26 Am scos niște haine curate din dulap și nu le-am putut purta - miroseau extrem, extrem de înfiorător, niciodată nu au mirosit chiar așa. Probabil ceva rău, poate chiar toxic. Un alt lucru ciudat e că mi-au dispărut boabele de pisică din garaj și eu nu prea am bani, le-am cumpărat - aproape 10 kg - deci le-a luat mama sau altcineva. Au fost comandate acum circa 2 săptămâni și de obicei durau mult, circa o lună, chiar cantitate mai mică, de 8kg, nu știu ce s-a întâmplat. Chiar și mama s-a mirat. Alt lucru incredibil e că de 3 zile nu m-au mai masacrat monstruos seara (decât un pic), deci în mod brusc m-au lăsat în pace, nici mie nu îmi vine să cred, nu știu ce s-a întâmplat, deși nu am postit, chiar am mâncat mult. Însă de azi voi posti și apoi voi mânca puțin tot restul vieții, dacă nu mă vor omorî. Este obligatoriu să postesc, nu mai explic. Mi-e oarecum frică, mă tem să nu fiu lovită foarte monstruos în mod brusc, nu mi s-a întâmplat așa ceva de mult de tot, adică să fiu lăsată în pace mai mult de o zi. M-au masacrat încontinuu după moartea tatei, zi de zi, nu am fost doar otrăvită. Am ieșit în curte și vecinul s-a fâțâit și el să muncească câte ceva astfel încât să îmi facă zgomot. Ei spun din nou că vecinul (care l-a omorât și pe bunicul meu) este un om prost și rău și nu poate înțelege adevărul și crede sincer că trebuie să mă omoare sau să fiu omorâtă. Că a fost plătit în acest sens. Că îi este fidel mamei mele. Și că mama a fost un om atât de monstruos, încă de când eram copil mic, încât nimeni nu poate crede adevărul. Ca și vecinul mai există mulți oameni proști și răi care cred în mod greșit că eu trebuie să fiu controlată și omorâtă. Nu e adevărat, nu trebuie să fiu distrusă sau omorâtă și nici controlată, e vorba de oameni proști. Mai am doar puțin de explicat. Mai citiți o dată tot ce am scris, în ordine temporală - cei inteligenți vor înțelege sigur că nu am mințit nimic, că trebuia să scriu adevărul tot și am scris, că nu e ceva rău faptul că am scris tot adevărul, că tot ce am scris e de fapt adevărul și eu am gândit mereu corect și normal și totuși numai binele și uneori ceea ce e frumos și oricum superior intelectual. Niciodată răul, chiar dacă a trebuit să scriu tot adevărul. Nu aveam cum, am fost un om fundamental bun și foarte inteligent. Nu m-am înșelat deloc. Pe drum, la întoarcere, în autobuz, au intrat peste mine cu multe idei - notez doar câteva. ”Îmi mențin opinia fermă că ea trebuie distrusă/omorâtă.” E greșit, așa au gândit mereu, dar e greșit, nu aveau vreun motiv să mă omoare. ”sprijină-te pe mine, Cristina. Tu nu ai înțeles totul, întotdeauna te-am sprijinit eu.” Nu știu la ce se referă - cum adică să mă sprijin pe el? În ce mod? Minte grosier, nu am de unde ști cine este acest individ. ”Americanii au cumpărat țara și vor să te omoare”. ”După toate că suntem nebuni din cauza ta...” Nimeni nu e nebun din cauza mea - au fost educați greșit, au fost mințiți. Și în plus probabil că nu sunt nebuni, ci proști. ”Ne vom întâlni din nou, Cristina. Tu nu mă cunoști, dar în schimb eu te cunosc foarte bine.” Minte grosier. Nu m-am întâlnit cu nimeni, am fost mereu izolată, încă țin minte totul. În plus nu mă cunoaște nimeni, acest om e clar prost și nu știu cine este și nimeni nu avea cum să mă cunoască, fiind și izolată și foarte deșteaptă față de acest individ. Etc. 4.03.26 Am fost în oraș și am luat, după mai mulți ani, o pizza de la Pizza Hut - era extrem, extrem de rea și posibil otrăvită, atât mijlocul, cât și marginea de cheesy bites. Din păcate am dat o sumă imensă pe ea, 68 de lei. Am luat de pe Moșilor Eminescu, unde locuiam eu. Am luat și o cafea cu lapte de la Mega și avea gustul rău, nu ca în alte dăți. Nu luați Pizza, cel puțin de acolo, este o păcăleală! Odinioară, cu peste 10 ani în urmă, era extrem de gustoasă și eu mâncam și ciorbă la ei. Ei spun că poporul este încontinuu mințit despre mine, și a fost așa și înainte să mă nasc eu și este imposibil să se trezească. De aceea este imnul ”Deșteaptă-te române”, pe lângă faptul că odinioară ascultam cu plăcere cântecul Tu, Ardeal, cu Veta Biriș, în care era și un vers despre acest imn. Alții spun că totul e otrăvit - asta eu nu știu, poate numai acolo și în preajma mea. Și că bucureștenii au mai trecut de zeci de ori prin acest chin, prin acest ciclu, și ei toți preferă să moară decât să recunoască adevărul despre mine. Ei vor neapărat să perpetueze lanțul martirilor mari, cum am fost și eu, în România, ei cred că așa e bine să fie - dar nu e așa, spun eu. Dacă apuc să termin în câteva zile, poate veți înțelege mai bine. Nu e ceva politic, este ceva spiritual, nu e legat de genii politice sau militare, ci mai degrabă de Dumnezeu, în care nu crede nimeni, așa spun toți. Bun, nu credeți în El, dar în mine puteți crede, chiar am fost perfectă și nu trebuie să mă omorâți. Citiți cu atenție tot ce am scris și ce voi scrie în aceste ultime zile ale mele online. Alții din nou cu ideea că eu am fost viața toată masacrată de străini, care au cumpărat și au manipulat poporul să mă lovească și să mintă încontinuu și tot acești străini mă omoară - sau asta intenționează. Azi au inventat că tatăl Irinei care a murit are un delir foarte complex și crede că el trebuie să trăiască și eu să mor sau simplu că eu trebuie să mor - nu știu, poate nu e așa, poate vor să îl omoare - ei spun că au omorât aproape toți colegii mei din școli. Nu știu nici asta. Tatăl Irinei era istoric și știu că a fost greu încercat, a fost călcat de hoți, s-a mutat cu locuința, a avut un accident domestic grav, i-a murit fiica etc. Poate nu e nebun, poate vor să îl omoare, cum au spus ei mereu, că poporul e nebun și, după ce că m-a izolat de zeci de ani, vrea să omoare și toți cei câțiva oameni pe care i-am cunoscut în viață, obsedat fiind de ideea omorârii mele, deși e greșit. Mai este și varianta că poporul e otrăvit ca să se revolte împotriva mea și să mă omoare. Alții zic că poporul a fost încontinuu mințit în toate felurile, la fel și unii idioți, de pildă de nenumărate ori li s-a spus că există riscul ca eu să devin șefa lor sau a lumii și ei s-au repezit de teamă să nu devin eu așa ceva - dar de fapt eu am fost mereu la fel, mereu ceea ce sunt acum. Nu am fost deloc nebună, am fost izolată și au mințit mereu, nu am delirat și nu am avut nici alt defect sau tulburare psihică. Aseară m-au torturat din nou foarte puternic, ore în șir, tortură asupra oaselor și mușchilor în tot corpul, mai puțin capul. Alții spun iar că proștii mă văd mereu, de când eram mică, drept ”liderul” României și vor să mor, crezând că sunt nebună etc. Mereu au fost alții și alții care au crezut așa, de aceea m-au masacrat de mică și mereu au fost induși în eroare că erau tatăl meu, nașul, mama, tata, bunicul, unchiul și de fapt am fost eu mereu, din naștere, dar ei fie erau nebuni, fie au intenționat să mă acopere, ca să nu mă căsăpească poporul sau restul lumii (fiindcă eu eram altceva, nu liderul României) care nu ”vrea” femei sau poete sau filozoafe, sau așa zis nebune. Ei spun că nimeni nu vrea să vorbească cu mine, deși nimeni nu a vorbit niciodată, ei doar cred orbește că trebuie să mă omoare deși nimeni nu a vorbit cu mine vreodată, sau ascultă de ordinele unui nebun, să mă lovească zilnic să mor. Ei nu sunt creștini, omoară fără să fie nevoie și fără să întrebe nimic, mi se spune că ei nu au vorbit cu mine deloc fiindcă au fost mințiți așa urât încât se tem că mor dacă vorbesc cu mine. Nu este o pretenție că nu am greșit nimic, absolut sigur am fost binele desăvârșit și nu am greșit nimic, am fost ceva frumos și luminos, deși izolată, poate doar câteva persoane știu ceva rău despre mine căci eu nu am greșit nimic, deși am fost masacrată mereu, poate și acelora doar li s-a părut și au fost mințiți că eu eram răul. 5.03.36 Iar au început să repete ceea ce au spus de zeci de ani încontinuu, mereu aceeași propoziție - acum iar că trebuie să mă omoare că altfel nu îi mai respectă nimeni, că trebuie să continue să mă otrăvească. Nu au dreptate. Azi voi începe să scriu acele ultime lucruri online, îmi va lua vreo săptămână și apoi nu voi mai intra pe internet, decât cu treburi importante, plăți sau cumpărături necesare online sau în cazul în care cineva mă va căuta, ceea ce e puțin probabil, nu m-au căutat și nu am avut cu cine vorbi întreaga viață, nici măcar la telefon și scrisori nu primesc. Sau voi mai scrie vreo poezie. Ca o divagație, notez conexiunile pe care le cunosc cu numele meu. Orice om este introdus în lume prin numele său - numele de botez, adică prenumele, arată mai ales ce ești ca om, ca individ, ce însușiri, ce înclinații ai din naștere, adică o parte din ele, cu cine, cu ce model te asemeni ca individ, ce ștampilă ți se pune, adică trăsături grosiere, câteva doar, comune celor care poartă acest nume, iar numele de familie arată mai degrabă destinul și locul în societate pe care îl ocupi, nu ce ești ca individ, ci relația ta cu restul oamenilor. Vă mai amintiți poezia lui Nichita Stănescu despre obișnuirea cu numele? Este posibil ca aceste considerații despre nume și prenume să se aplice mai mult mie și încă câtorva, dar nu tuturor, nu este vorba de nebuni, ci de faptul că am fost izolată toată viața și că, treptat, m-am obișnuit cu acest nume pe care îl am sigur de la botez, din primul an de viață, și am devenit în mod real ceva legat de acest nume. În cazul în care oamenii, cum a fost uneori în cazul meu, poartă nume de cod, nume conspirative, ca spionii, legate intenționat de numele meu, atunci ordinea firească a lucrurilor este distrusă, ruptă. În mod real și numele oamenilor sunt cuvinte și, la fel cu restul bazinului lingvistic, determină, cauzează evenimente și modelează obiecte, ființe, fenomene. Ca și restul cuvintelor, numele oamenilor sunt ierarhizate și inter-relaționate împreună cu realitatea obiectuală și sistematizate în subsisteme ale ordinii sociale și naturale, devin constituția - trup și suflet - a geniilor sau gânditorilor inteligenți care înțeleg (profund și com-prehensiv) locul și rolul lor și al altor oameni. Pe măsură ce omul se obișnuiește cu numele, locul său în lume și ceea ce semnifică aceste prenume și nume sunt tot mai clar definite. Pe de altă parte, cum am mai explicat, există și o îndumnezeire a cuvintelor, ceva care funcționează natural și automat, dincolo de voința și conștiința oamenilor, de pildă vărul meu și-a botezat fiul Darius, fără să știe că tocmai acel nume și nu altul (în afară de Ioachim și Ana) era cel care îmi atrăsese mie atenția la biserică în copilărie și nici eu măcar nu mi-am amintit atunci acest lucru. La fel e și cu ceilalți oameni, ei sunt determinați inconștient de cuvânt și este întotdeauna mai bine să creadă și să nu cerceteze, să nu treacă la un deconstructivism exagerat, după cum și eu am înțeles, și v-am avertizat, fiindcă am fost ceva mai deșteaptă decât alții. Omul trage după sine jugul cuvintelor în mod inconștient, îi antrenează și pe alți oameni astfel și astfel brăzdează cu plugul fața întregii lumi. Constituția intelectualilor, mai ales, este logic legată de ordinea cuvintelor și de tot restul lumii reale sau virtuale, încă de la elemente chimice, ADN și substanțe, organite celulare, celule, țesuturi, organe, subsisteme - și legată deci de tot restul lumii, nu doar de oameni. Există o ierarhizare omenească pe diversele etaje ale segmentelor nervoase cortico-medulare. În cazul în care oamenii renunță la numele cu care sunt obișnuiți este distrusă ordinea firească și dreaptă sau naturală și meritele celor care într-adevăr au merite, cum am fost eu, sunt negate. Uneori oamenii își schimbă numele, iar femeile se mărită și iau alt nume la purtare. În jurul meu au părut să fie unele asemănări între cei/cele care purtau un anumit nume. Iată ce știu despre numele meu: Cristina - creștină, nume mai degrabă germanic, sau mai fol0sit în Germania într-o vreme, din latina legată de creștinism, Kristin este apropiat de Fürstin, care înseamnă prințesă/ lider. Trăsăturile legate de creștini - bunătate, milă iertare, dreptate, puritate, generozitate, adevăr, om batjocorit și hulit uneori, om sacrificat ș.a. Monica - nume tot germanic, numele verișoarei mele bogate, înseamnă unica, trăsăturile ar fi oarecare individualism (care la mine e în balanță cu creștinismul), unicitate, egoism sau bună cunoaștere a sinelui, strălucire, autenticitate. Împreună, numele mele înseamnă unica creștină, ceea ce e oarecum trist, dar dvs. puteți să deveniți ceva mai umani și mai buni în mod conștient și să respingeți răul în mod conștient, aveți această libertate. Moldoveanu - numele meu de familie: mold - mucegai, jilăveală (legat de închisoarea Jilava), ova - ovule, mold - matriță, formă, tipar, mulaj, calapod. Oven - cuptor (pentru copt hrană, ceramică, forme de turnătorie), acesta fiind unul din motivele pentru care în liceu, maistrul Pavelescu, care s-a purtat ca porcul cu mine deși eram copil de 15 ani, ne-a cerut să lucrăm la menghină ”miezuri de turnătorie”, determinându-mă și prin cuvântul miez și prin turnătorie, ambele legate de viața mea. E posibil să credeți că exagerez sau că e ceva necurat, dar nu e necurat, e ceva normal și nu trebuie să mă distrugeți. Aproape toate lucrurile din viața mea au fost legate de mine astfel și nu rezolvați nimic - nu puteți face decât răul - dacă înlocuiți ceva natural și normal cu ceva mincinos și făcut să semene forțat cu mine sau cu altcineva. Este vorba de mine și eu am fost ceva bun și inteligent mereu, nu am greșit nimic - și...voi explica ceva mai încolo. Moldoveanu - numele celui mai înalt pisc muntos din România, din munții Făgăraș. Moldoveanu - oierul asasinat din balada Miorița. Moldova - nume de apă și provincie istorică românească, condusă de Ștefan cel Mare (Ștefan din Apus de Soare, Ștefan al doilea nume al nașului meu și numele tatălui istoric al Irinei, Ștefan cel Mare, numele unei artere apropiate în București de Calea Moșilor unde locuiam eu). Moldova - numele țării vecine de aceeași limbă și credință cu noi, numită și Basarabia, locul de unde venise, din câte mi se spunea, familia Vieriu, care a locuit în casa în care stau. Mol - numele de azi, mult uzitat, al unor centre comerciale din București și alte locuri - Mall. Molcom, domol - blând și liniștit, pașnic încet, potolit, moale, blajin etc., exact cum am fost eu mereu. Moll - curvă, prostituată - legat de unele idei ale proștilor despre mine, moll - gagică de gangster (în dicționar pe net). Mole - spion, legat de alte fantezii ale unora. C-Moll - sau C minor -o tonalitate minoră bazată pe nota Do (C), constând din notele: Do, Re, Mi♭, Fa, Sol, La♭, Si♭. Acordul de Do minor (Cm) este compus din notele Do, Mi♭, Sol. Probabil și în multe alte limbi alte lucruri, poate și în chineză etc. Marele Meaulnes este titlul unui cunoscut roman franțuzesc, oarecum tainic, misterios, mistic, cu simboluri stranii, oarecum și din viața mea (pe lângă toate celelalte). Toate aceste lucruri sunt ca o drojdie, ca o plămadă din care crește, eventual, o personalitate, din care se clădește un drum de viață, puțin câte puțin. Voi mai scrie o încheiere, termin în circa o săptămână apoi, repet, absolut sigur nu voi mai scrie despre viața mea decât poezie sau, eventual, ceva filozofic. Veți vedea clar că eu am scris totul și nu este vorba de spiritul lui Lucian Blaga, cu care am avut unele tangențe, dar nu aveam habar și abia am înțeles că unii proști au fost mințiți că eu sunt doar o întrupare a lui, a celui poet, că aș fi un fel de duhul sfânt, Iisus, și poate și Dumnezeu. De aceea există conceptul Sfintei Treimi, fiindcă unii oameni sunt văzuți a fi altfel decât sunt și atributele lor sunt de mai multe feluri, în general negate, și proștii nu cred că un om este toate trei lucrurile simultan. Poate să fie și alt motiv în negura istoriei – anume că au existat odată trei oameni diferiți care au fost legați de povestea despre un sfânt sau de altceva important în viața comunității. În orice caz, după cum toți știu, conceptul Sfintei Treimi e acum explicație și pilon de susținere în textele religiei creștine, dar este ceva din toate acestea și în superstiții populare și poate de aceea oameni proști își făceau cruce în fața mea sau se uitau la biserici în mod ciudat în fața mea, poate că mă văd pe mine păcătoasă sau spurcată, satanică, deși am fost pură și binele în cele mai mici detalii.