cristina dobreanu

mai cezar,ca lumea e asa cum e nu de din vina lui d-zeu, ci a noastra...asta uitam mereu.nu cred in nihilisti, ei distrug si nu creeaza nimic, daca distrugi ceva fii atat de om si construieste altceva in loc care sa dureze.ultimele tale texte sunt doar revolte,lumea e plina de revolte, poezia ii lipseste. si ultimele texte parca incep sa aduca a poezie.ro

hi-hi!s-o crezi tu, bre Ioane, ca asa poti trata cu D-zeu, precum cu o femeie...amuzant, dar unde e poezia?!:)

deci, mai ai o sansa dupa ce=ti bati femeia cand moldoveneste, cand ardeleneste..:)

nu am dat citatul ala fiindca in poezia ta ingerii ar crede ca li s-a aruncat un os,ci pornind de la ultimele versuri din prima strofa:
„Mai rău de cuvintele pe care nu le-a chinuit!
Mai rău de cuvintele pe care nici nu le-a scris! ”..si ma gandesc daca nu cumva mai rau e nu de poeziile nescrise (care exista asa cum exista si ingerii),ci de cel care ar fi putut sa ajunga la ele, si s-a pierdut pe drum..cand poate era atat de aproape..si daca el nu a reusit crezi ca poeziile alea s=au pierdut si ele?eu nu cred:)se va naste altcineva care va lua cu asalt muntele si le va aduce printre noi..:)numai ca fiecare dintre noi trebuie sa urce muntele , ca sa lase o carare pt ceilalti..

da, citatul e ucigator.
stiu ca ingerii nu scriu versuri, si poate ca noi scriem pentru a ajunge acolo de unde am plecat:)

ideea e frumoasa..dar , cred ca unele cuvinte nu=si au locul in poezia ta fiindca trimit la conotatii de alta natura..sa creada ingerii ca li se arunca un os?ca si cum ar fi asteptat asa ceva?..nu stiu, parca nu-mi place la ce ma duce cu gandul fara sa vreau,fiindca oase arunci cainilor..un poet Ion Baias spunea ca \"scriitorii se nasc vinovati pentru tot ceea ce vor scrie si mor vinovati pentru tot ce nu au scris\"

\"cu marmura in gandul lui
ajungand la ea\".. poezia exista in noi si depinde numai de noi sa ajungem la ea..:)
lasa un semn pe adresa asta:ias0mie@yahoo.com pt colaborare.

mersi de trecere, bijutierule cersetor:)...cu titlurile, in general, am probleme, de cele mai multe ori aleg punctele astea trei,probabil ca am o motivatie ..stiu insa ca un titlu poate fi un poem in sine.

draga ioan, de ce scrii?ce am spus despre panait istrate este ceea ce m=a impresionat in cartile lui care sunt autobiografice.cat despre presupusele tale pareri in legatura cu mine, eu zic ca sunt gratuite...
tu care nu crezi in poezie falsezi, cum poti sa faci ceva in care nu crezi?care ar fi motivatia?asta ma intereseaza.nu-mi vb mie de false realitati fiindca nici nu ma intereseaza ce crezi tu ca e fals, e o stupizenie..mai ramane sa=mi spui ca lumea mea nu exista?si cui ii pasa?a ta exista?pt mine don quijote exista.
cred ca nu vb aceeasi limba si nu o sa te mai incurc..de altfel de ce tii sa=mi raspunzi?daca sunt o basita de ingenua si moralista, eu zic sa ma sari cu vederea, nu va fi nici o pierdere pt tine..cu reverenta.

si faci o confuzie grava tocami fiindca nu crezi in poezie.poezia e armonie,continutul cuprinde forma si invers.altfel, te apuci de scris afise si atat,ti=a postat durerea in cea mai mare piata pe un zid,sa o vada toata lumea si gata..dar, culmea, bacovia pe care l=ai citat si=a slefuit poezia, si=a slefuit-o pana la sange ca sa spun asa, pana la a fi cat mai aproape de armonia simtirii lui.si sa slefuiesti, draga ioan, nu inseamna pedanterie, ci adancime, e si asta o suferinta in sine,fiindca a slefui poezia inseamna a te slefui si pe tine, si asta doare, dar merita..daca unii isi dau viata pt poezie..bacovia a suferit pt poezie..nu a avut de indurat chinurile foamei,a mizeriei,nu i-au murit copii...si suferea.pt ce?!poezia iti ascute simturile si atunci nu trebuie sa dea o masina peste tine si sa te faca varza ca sa suferi crancen.nu motivele pt a suferi ne lipsesc...
cu bine!

daca crezi ca sensul poeziei este doar o terapie, un mijloc de refulare, este bine, nu zic ba, si totusi..ce d-zeu?tu crezi ca pt atat de putin si-au dat unii toata viata scriind?!

draga ioan,te infurii degeaba.sa crezi ca numai suferinta ta e cea mai mare si ca nu mai tu suferi, e un egoism crancen.eu sunt o tampita, orice vrei tu, habar nu am de lume, de viata, dar tousi..hai sa ne gandim la oamenii mari, la artistii mari..la poetul Stelaru, despre care ai scris...la el durerea e transfigurata,nu se bate cu pumnul in piept ca ar suferi mai mult si mai adevarat decat altii.ce mai spui de Panait Istrate, care la fel ca si tine nu credea in literatura atat timp cat nu da de mancare unui cersetor, dar care putea muri de foame mancand laptuci, dar nu putea sta fara sa citeasca...ideea e draga ioan, ca poti suferi din multe pricini, bacovia nu a suferit in viata lui de foame, nu a dus lipsa de bani, si poti sa spui ca nu a suferit?!ha!vb aia...\"bolnav de vini imaginare\".si exemple sunt multe..important e ce lasi tu din durerea ta altora, daca doar ne-o \"livrezi\" ea nu va construi pe nimeni.intelegi?panait istrate si=a dat haina de pe el cat a trait celor care nu aveau, dar daca nu ar fi scris, ce ne-ar ar fi dat noua, celor din 2006?daca nu crezi in poezie, de ce scrii?doar pt refulare?si sa=ti strigi propria durere?e prea mica miza.lumea asta toata urla,sufera?ce esti tu pe langa milioanele de oameni care sufera?si iti spun ca ce a scris panait istrate a miscat lumea asta cu un pas inainte, a hranit mai mult decat toate hainele pe care le-a dat saracilor.nu intelegi, ca poezia, literatura are o responsibilitate, ca nu scrii pt tine?ca ceea ce scrii tu tb sa depaseasca proria ta durere, sa construiasca pe ceilalti?nu cred decat in literatura care zideste.si daca nu intelegi ca literatura chiar zideste,atunci ...eu nu mai spun nimic.

si totusi ioan, de ce ti-ar face d-zeu durerea mai usoara?
daca tot suntem atat de neinsemnati de ce am cere atat de mult?frunza accepta ca este frunza, piatra ca este piatra...numai noi credem ca viata poate fi mai \"usoara\", ca meritam mai mult.oare meritam? nu cumva ni se da atat de mult si noi nu suntem in stare sa vedem?nu exista om care sa nu sufere, important mi se pare ce ramane in el dupa durere, cum il transforma,daca urca o treapta spre cunoastere..spre ceilalti.asta va fi pt el ceea ce-i va face durerea mai usoara.cam asta am simtit sa spun in legatura cu continutul poeziei.in ceea ce priveste realizarea,textul tau nu=mi place,prefer mai multa sugestie,o durere transfigurata, nu una afisata.

domnule peia,nu tin sa va dovedesc cunostintele mele, fiindca nici nu se pot numi cunostinte , cand e vb de literatura nu acumulam cunostinte.oricum, vad ca poezia lui Trakl, de la furie v-a adus la ironie..e un pas:)
Editura Cartier, 2001,traducere Mihail Nemes

Corbii

Peste negrul ungher,la amiaza,
Cu tipat puternic vin corbii de zor.
Ranesc o cerboaica cu umbrele lor
Si-ursuzi ii zaresti cum se-asaza.

O,cum tulbura linistea bruna
In care-un ogor e-n extaz,
Cum o femeie presimte un necaz;
I-auzi cum se cearta-mpreuna

Pentr-un hoit ce miroase prea tare,
Si brusc se astern catre nord si dispar,
Precum un convoi funerar,
In vazduhul vibrand de-ncantare.


GEORG TRAKL

ei,daca vrei o definitie pt poezie..si mai vrei si sa-mi \"livrezi\" una.. caut=o si tu pe la trakl, si\"livreaza-mi\" aici o poezie.tragismul si ingenuitatea se impletesc...sa-ti amintesc de Idiotul, Don Quijote? cred ca ai realizat ca referirile subtile la persoana mea nu-si au rostul...discutam despre un text literar, al tau...zgomotul nu convinge!

poezia e slaba...alaturarea unor cuvinte ca \"rumega\" si \"se scurge\" imi creeaza imaginea unei infulecari.cine infuleca acolo? un text incoerent..\"somn de frumusete\"?:))iubita isi facea siesta?

culmea, eu cred ca tocmai cei care nu urla cand mor sunt eroi.daca personajul tau poetic urla din cauza durerilor fizice-as mai fi de acord cu el, dar nu cu tine care nu ai reusit sa transmiti asta fara acel cuvant\"urlet\"-care nu ma convinge pe mine de nici o suferinta, e ca o eticheta postata pe un produs, ca sa stii ce cumperi.
daca urla fiindca se apropie moartea, atunci nu e pregatit, si nu e un erou, si nici in cazul asta nu ai creat atmosfera, starea...eu nu simt ca omul asta urla.fiindca o spui tu, nu e un argument.
eu nu receptez decat poezia, ce nu e poezie...nu pot recepta,normal.:)

\"el a murit
perechea lui de mănuși
a rămas la căpătâi
ca două hieroglife\"...cam asta simt eu ca e poezie din textul tau, si scuza-mi indrazneala,dar textul e incarcat inutil:\"el a murit/urlandu=si numele/pe marginea alba a cuverturei\"..ei si?alba/neagra ce conteaza?!nu conteaza care gesturi, iar cat erau ele de inocente levitand nu mai avea rost sa numesti..
profunzimea nu are nevoie de zgomot pt a fi exprimata.cine moare si urla cred eu ca nu moare...

poezia asta are o sonoritate uimitoare, parca ar fi o muzica a prafului tremurand intr-o raza de soare..are ceva zglobiu in ea si in acelasi timp o senzatie de calm, ca intr-o gradina unde totul e atat de tacut si totusi atat de plin de viata..