Cristiana Popp

Fost saptamana trecuta si placut Daniel Fat. Mult de tot. Placut si atmosfera, asa ca mai vin eu candva.

Iti iesi bine, olteanco, nici nu ma asteptam la altceva.

\"iti sorb ingerii dintre dinti\" - o imagine care mi-a placut mult de tot. Pentru mine e o poezie intreaga.

Imi plac ultimele trei strofe in mod deosebit. Toata poezia e cumva aerisita, respirabila, te lasa sa citesti si sa zburzi prin ea. Mi-a placut tocmai pentru ca e aparent simpla, pentru ca tema este una frecvent intalnita, dar realizarea lirica o scoate din banal. O poezie umana, curata, fara pretentii liricoide, pe care am citit-o cu drag.
Poate ca as renunta la \"mreje\", pare un pic desuet si pretentios in context.

Dragii mei, raspund cu mare intarziere comentariilor la acest text. Sincer n-am avut curajul sa mai trec pe aici. E un text dureros de adevarat, dedicat unui prieten care mi-a fost alungat de o boala ciudata, caruia medicul din mine i se inchina neputincios. Si doare al naibii.

Am mai trecut prin poezia asta fara sa las semn. Pentru ca am ratacit demult cuvintele cand te citesc. Atata incrancenare in poezie ma copleseste si ma amuteste.
Tu stii ca sunt o cititoare fidela. Tu stii ca eu caut sub cuvinte lacrima care le-a scris. Ca pentru mine poezia ta e un dar si o pedeapsa, ca ma intorc mereu ca la un prieten vechi, dar de neuitat.
Cred ca strofa a doua e preferata mea, daca mai pot face astfel de separatii intr-o poezie la care am rezonat de la un capat la altul. Am simtit mirosul acela, acum are si nume.

E o poezie delicata, poate prea evanescenta, dar placuta. As renunta la \"mi-e noapte\", e un cliseu care ma atrage si pe mine. dar s-a spus atat de mult mi-e noapte, mi-e toamna, mi-e tacere, incat s-a golit de sens, pare pretios si poetizant fara a fi in mod necesar si poetic.

Multumesc pentru ca ai confirmat spusele mele, desi sincer imi pare rau...

Nu este o poezie la comanda, eu nu o simt asa. Poate fiindca stiu cate un coltisor din cele doua suflete implicate in ea. Poate pentru ca, intr-un fel, eu sunt un al treilea suflet in ea.
S-a scris mult despre ziua Nichitei si eu am citit cam tot (sper). Multi prieteni si-a facut Doamna asta pe aici. Dar poezia asta o simt intr-un mod mai special. As fi vrut sa dau o stea, dar sunt prea implicata ca sa pot face gestul asta fara subiectivism.
Imi place mult partea a doua, de la buzunarul cu maruntis. Acolo parca totul curge natural, cuvintele se aseaza cuminti la locul lor, visurile se gasesc acolo unde stiu ca ar trebui sa fie. Poezie rotunda, completa, misterioasa si duioasa.

Poate ca acest text este un personal, el nefiind poezie doar datorita asezarii in versuri. Pe langa simpla asezare in pagina, un text trebuie sa aiba fior liric, forta estetica, metafora si idee pentru a fi poezie.
Aici sunt cateva ganduri ale tale, fara pretentie literara, desigur, cauzate de prima ninsoare. Probabil pe masura ce te vei maturiza si vei depasi prima adolescenta, vei reusi sa-ti transpui gandurile personale in cuvinte care sa transmita emotia. Actualmente vocabularul tau e cam sarac pentru a putea scrie literatura, dar sunt convinsa ca asta se va rezolva in momentul in care vei citi cat de cat.
Aaaa, te rog, corecteaza tu greselile de punctuatie, ortoepie si concordanta a verbelor de care abunda textul.

Exista multe realitati care dor, pe care daca nu inchidem ochii le putem gasi o cale de rezolvare. Exista multa durere, lacrimi si micime umana.
Despre text in sine: poate o mai mare fragmentare, lasarea unor dialoguri incomplete, mai mult pentru a fi ghicite intuite ar imbunatati un text de altfel placut la citire.
Mai am cateva observatii:
duceti-l la stampilat;
copiii sunt la un camin;
ca sa scot copiii din camin.

Marinela, eu am sa renunt la aceasta disputa aici pentru ca rautatea ta absurda ma sperie. rar mi-e dat sa cunosc persoane atat de inveninate si, sincer, prefer sa cred ca ele sunt pe cale de disparitie. Am citit majoritatea parerilor tale la poeme si ele sunt de trei categorii:
1.rautati cumplite la adresa celor care indraznesc sa te critice (vide supra)
2.declaratii de respect si prietenie celor care te lauda (sa nu pierzi din vedere ca oamenii pot fi si ironici sau sarcastici. In ultimele saptamani am citit doua comentarii referitoare la ce scrii tu de o ironie muscatoare, carora tu le-ai raspuns ca si cum ar fi fost reale).
3.lectii de poezie la adresa unor incepatori.
DEspre incultura te voi invita sa vorbim cand vei face diferenta intre forma de acuzativ-nominativ articulata a substantivului sorti si cea de dativ-genitiv a substantivului soarta. Asta e o notiune care daca nu ma insel se studiaza in clasa a saptea, dar care tie iti este complet straina. Ma gandeam acum ca ai putea sa-mi trimiti scriptul site-ului tau, acela cu publicitatea, si intr-o dupa-amiaza ti-as putea corecta greselile suparatoare de gramatica. Inteleg ca tu nu le observi sau daca le observi nu stii forma corecta, dar pentru mine nu ar fi un efort prea mare, asa ca te pot ajuta.
Iti promit ca asta va fi ultimul nostru contact. Prefer oamenii luminosi, curati si buni, iar incrancenarea ta ma sperie.

Idee frumoasa, dar destul de mult folosita, asa ca esti obligata sa spui ceva nou, sau sa formulezi cumva altfel pentru a avea acel caracter de unicitate definitoriu fiecaruia. Ma gandeam cum as scrie eu. De fapt ma mai
gandesc...
Sa nu uit: a invia - eu invii.

Marinela, Montale spunea ca daca poezia ar trebui inteleasa, nimeni nu ar mai scrie. Daca as sti exact de ce am scris asa si nu altfel, as fi cu adevarat poeta. Asa doar scriu versuri, unele poate pe dicteu automat, altele se potrivesc unei anumite stari de moment, stare care o data disparuta nu mai poate fi reprodusa pentru a fi inteleasa.
Poezia ca o manusa potrivita e un non-sens. Poezia e mister, macar partial, macar aparent.
De ce renunt la majuscule? Pentru ca majuscula marcheaza in mintea mea ceva important, esential, acolo Calea Bucuresti e folosita pentru a numi un loc comun, un drum oarecare, daca mai citesti o data ai sa intelegi ce vreau sa spun si care e rostul minusculei. Semnele de punctuatie esti libera sa le pui acolo unde vrei tu. Daca esti capabila sa simti poezia asta asa cum am scris-o eu, vei sti exact unde le e locul. Daca esti mai buna decat mine, le vei gasi noi locuri care sa schimbe talcul dupa fiinta ta. Daca emotia sta la tine in niste virgule, nu are rost sa-ti pierzi vremea citind poezie. E degeaba. Asta cu incantatia vrajitoarelor e simpatica in masura in care nu e patologica. Daca a fost o gluma, e una aproximativ reusita, daca a fost serios, e grav.
Marinela, daca nu ai uri asa de mult, ai vedea ca lumea e frumoasa. Imi pare rau ca in sufletul tau, pe langa poezie, nu incape decat rachiuna si rautate. Sincer, sunt trista sa intalnesc oameni pe care viata ii aduce la acest stadiu. Tu nu vezi decat razbunare. Pacat...

Sunetul acela, al stalpilor de pe marginea cailor noastre, e zgomotul asurzitor al singuratatii fiecaruia. Eu il aud cand trenurile sunt departe, cand sunt numai eu si tacerea mea-sora.
Nu mai sunt atat de ratacita in zilele din urma, dar tot ma incearca suflul parasirilor de demult. Si cand mai ajung la pagina ta, flamanda de vers, ametita de vorbe, gasesc fara-ndoiala o poezie in care imi regasesc cele mai adanci temeri si nebunii. Multumesc.
Ma duc sa-mi vad de singuratatile mele intarziate.

Pentru mine, ratacita prea rar prin poezie, strofa a doua e cel mai aproape de suflet si gand. Si sfarsitul acela crud, desi poate prea explicit pe alocuri, taindu-mi cumva zborul. Sau caderea...

Q.E.D

Marinela, intai o chestie pentru linistea mea. Nu am trimis eu nici o poezie a ta la atelier, nu am cerut trimiterea nici uneia, nu am fost si nu sunt editor, nu fac parte dintr-un grup pus sa te tina pe tine la zid. Acest grup nu exista.
Am sa-ti spun parerea mea foarte sincera si, chiar daca ai sa te superi, macar o sa o stii. Eu am cerut scaderea nivelului tau pentru o incalcare flagranta a regulamentului: ai postat o reclama la un alt site dupa ce ti se precizase textual de catre proprietarul siteului ca nu ai voie sa faci asta. Tu spui ca a fost o greseala de tastare (presupun ca ai dat un paste fara copy). Eu spun ca ar fi trebuit sa-ti recitesti macar pe diagonala comentariul inainte de a da trimite, din respect pentru tine si pentru ceilalti. Fie ca fost voit, fie ca a fost din greseala, ai demonstrat ca trebuie sa existe un filtru al comentariilor tale, asa incat astfel de erori sa nu se mai intample.
Acum iti spun ce cred eu despre ceea ce te tine la nivel 0. Acesta e un nivel de acces, nu reflecta valoarea poetica, dar vom vorbi si despre asta. Reactionezi violent, ataci persoane care iti critica textele, jignesti fara pic de consideratie oameni pe acest site. De exemplu eu consider un atac grav la persoana mea supozitia ta mai veche ca as fi fost cenzor comunist. Nu aveai nici un drept sa o faci fara cele mai mici argumente. De altfel era suficient sa te uiti in pagina mea ca sa vezi ca poza ti-ar fi spulberat banuielile, care, daca ma intrebi, detineau fie o imensa doza de rautate gratuita, fie o mica doza de sindrom paranoid. Ai tendinta de a nu-ti rezolva problemele in subsolul textelor tale, mergand in cele ale crticilor tai si balacarindu-i fara cel mai mic discernamant. In schimb, daca cineva te lauda, e pentru tine un mare poet. De asemenea, nu ai rabdare sa ti se aprobe comentariile, trimiti acelasi comentariu de mai multe ori alaturi de acuze inveninate de cenzura. Si eu am avut nivel 0 si, pe vremea aia, comentariile apareau si dupa 12-14 ore. De fapt apareau cel mai adesea dupa multe ore. Si nu facea nimeni spectacolul pe care l-ai facut tu in cateva randuri (de fapt ma intreb in cate randuri, eu am vazut de vreo doua ori, dar...)
Vreau sa-ti spun si parerea mea legata de ceea ce scrii, ca sa fie clar. Iti spun de la inceput ca e o parere de cititor si ca nu are rost sa folosesti argumentul: dar si tu scrii prost, deci parerea ta e lipsita de valoare. Tu scrii intr-un stil caracteristic anilor \'60-\'70, fara a reusi sa te desprinzi de acest epigonism. Toate acestea s-au mai spus. Sansa ta ar fi sa le spui intr-un mod nou, nemaiintalnit. Ceea ce nu reusesti aproape niciodata. Si atunci poeziile tale au un aer de invechit, de deja-vu, sunt pline de locuri comune. Eu nu inteleg de ce te incapatanezi sa pastrezi acest stil, destul de chinuit, deci nu natural. Tu crezi ca daca ai tiparit cateva carti, asta te face in mod automat o autoritate in domeniu? Plus ca dai dovada de o acuta lipsa a autocenzurii. Tu tot ce scrii, publici. Si atunci printre poezii bune, daca le muti pe la inceputul anilor \'70, se strecoara chestii precum cea de mai sus. Care nu are nici o treaba cu poezia. E doar o insiruire facila de cuvinte, si daca tu imi spui ca acel \"coioti\" e acolo impus de idee si nu de rima, eu ma las de mania de a mai comenta textele tale. Fortezi ideea petru a intra in niste canoane ale poeziei si asta ucide poezia. De ce nu scrii despre ce ti se intampla tie si te incapatanezi sa scrii despre lucruri \"mari\", impresionante, gen altare si ceruri instelate?
Si mai am o explicatie. Nu exista texte scabroase. Violenta si vulgaritatea nu sta in cuvant, ci in mintea celui care citeste. Puritanismul nu este decat o expresie a marginirii, a lipsei de deschidere culturala. E simplu: aceeasi expresie, exact aceeasi, poate fi injuratura daca mi-o striga un golan pe strada, poate fi declaratie de dorinta daca mi-o sopteste un barbat in bratele mele, poate fi artificiu poetic daca o pun intr-un text inchegat a carui economie interna o cere. Exista o estetica a uratului, cum stii prea bine, si mai exista o estetica a normalului. In viata noastra de zi cu zi folosim cuvinte mai putin \"ortodoxe\". Chiar daca nu le rostim, macar le gandim si e inutil sa le scoatem din poezie, doar pentru ca nu vrem sa aratam cat de normali suntem. Poezia adevarata este simpla si transcrie un fapt absolut normal, incarcat de forta fiorului liric.
Acestea au fost parerile mele sincere. Nu exista rautate, ironie, sarcasm in randurile de mai sus. Daca te vei incapatana sa crezi ca ai nu stiu ce ascendent asupra mea oferit de varsta, statut social, carti publicate, nu vei intelege nimic. Daca vei deschide mintea, vei vedea ca uneori adevarul vine de unde te astepti mai putin.

Marinela, doua chestii: 1.daca nu are doi \"i\" nu rimeaza si ai o problema de prozodie.
2.citeste si tu regulamentul ala macar o data si nu mai arunca acuze si venin aiurea. Bogdan Geana nu are la acest moment nivelul necesar sa-ti trimita tie poezia la atelier, asa ca il acuzi absolut degeaba. Ai mai facut asta si cu mine. Tu crezi ca poti sa scuipi undeva si apoi sa-ti ceri scuze si totul sa mearga ca pe roate? Nu e asa. Scuzele nu au nici o valoare cand arunci rautati fara acoperire.

Habar n-am de ce am trecut abia acum pe aici. Dar am trecut si vroiam sa stii ca dragostea e de mai multe feluri. Si intr-unul din acele multe si mici feluri, ciudate fiecare in felul ei, unice fiecare intr-un mod secret si neinteles, iubesti fara sa stii.
Multa dragoste, Nia, incape in tine. Plangeam deja pe la: \"fiului tau...\".