Poezie
rătăcit
1 min lectură·
Mediu
aici sufletele lasă dâre de curiozitate ca melcii
totul pare o sală de lectură a ochilor pierduți
o cantină a săracilor cu duhul în care sunetul
ține loc de felul unu doi și trei
colorați cu miere ne lingem buzele otrăvite
de parcă lumina ar fi fătul jerbelor uscate adineauri
miroase încă a inocență și a obraz proaspăt ras
așa cum miros morții îmbăiați de străini
frunze de pătlagină opresc sângerările înserărilor
îmi pun pe răni lipitori și mă uit mirat
cum eu le vindec pe ele golindu-le de sine
pielea lor roșie-brună mi se întinde pe piele
de parcă iubirea de înalt ar fi o boală venerică
de silă apele fac în jurul meu cercuri
pășesc un vid fără margini și fără formă geometrică
e prima oară când simt în plexul solar că o rază
a fost tăiată din părul tuturor samsonilor neiubiți
statui de praf țin cărți de praf timpul curge în forme
de sticlă suflată prin oasele zeilor preistorici
îmi putrezește strălucirea sub cascada uitării
și un deșert umple gropile soarelui-clepsidră
043.611
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “rătăcit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/103078/ratacitComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EDEDElia David✓Frumos si totodata cutremurator text... Nu simt dorinta de a-mi da cu parerea, ci pe aceea de a-l mai citi inca o data... Si inca o data, pana cand voi incepe sa ma amagesc ca l-am inteles...
0
INTed, corectează te rog cele câteva typo; revin...
0
CPAm mai trecut prin poezia asta fara sa las semn. Pentru ca am ratacit demult cuvintele cand te citesc. Atata incrancenare in poezie ma copleseste si ma amuteste.
Tu stii ca sunt o cititoare fidela. Tu stii ca eu caut sub cuvinte lacrima care le-a scris. Ca pentru mine poezia ta e un dar si o pedeapsa, ca ma intorc mereu ca la un prieten vechi, dar de neuitat.
Cred ca strofa a doua e preferata mea, daca mai pot face astfel de separatii intr-o poezie la care am rezonat de la un capat la altul. Am simtit mirosul acela, acum are si nume.
Tu stii ca sunt o cititoare fidela. Tu stii ca eu caut sub cuvinte lacrima care le-a scris. Ca pentru mine poezia ta e un dar si o pedeapsa, ca ma intorc mereu ca la un prieten vechi, dar de neuitat.
Cred ca strofa a doua e preferata mea, daca mai pot face astfel de separatii intr-o poezie la care am rezonat de la un capat la altul. Am simtit mirosul acela, acum are si nume.
0
INDistincție acordată
...am revenit.
cum să nu ne rătăcim în acest teritoriu amorf al unei efemerități stranii, în lumea subterană, vagă a unor inocențe deopotrivă postume și nenăscute; e un poem cu o melodicitate specială, începând aproape ca un epitaf
\"aici sufletele lasă dâre de curiozitate ca melcii\"
depunând cuvintele în straturi peste toate durerile și rănile de nevindecat pentru că tot ce atingi se transformă în zbor \"de parcă iubirea de înalt ar fi o boală venerică\"
ultima strofă în pare de o frumusețe aproape sculpturală:
\"statui de praf țin cărți de praf timpul curge în forme
de sticlă suflată prin oasele zeilor preistorici\"
în timp ce soarele devine opacă măsură de timp...
Nu cred că mă voi mai rătăci...doar ai lăsat un semn aici.
Un poem remarcabil.Felicitări!
cum să nu ne rătăcim în acest teritoriu amorf al unei efemerități stranii, în lumea subterană, vagă a unor inocențe deopotrivă postume și nenăscute; e un poem cu o melodicitate specială, începând aproape ca un epitaf
\"aici sufletele lasă dâre de curiozitate ca melcii\"
depunând cuvintele în straturi peste toate durerile și rănile de nevindecat pentru că tot ce atingi se transformă în zbor \"de parcă iubirea de înalt ar fi o boală venerică\"
ultima strofă în pare de o frumusețe aproape sculpturală:
\"statui de praf țin cărți de praf timpul curge în forme
de sticlă suflată prin oasele zeilor preistorici\"
în timp ce soarele devine opacă măsură de timp...
Nu cred că mă voi mai rătăci...doar ai lăsat un semn aici.
Un poem remarcabil.Felicitări!
0