?

Roxana,

Întrebările ne duc spre căi nebănuite. Poezia asta mi se pare o împletire de elemente diafane sau feminine (petale, ninsoare, ecori) cu unele dure (pietre crude, cristale). Un univers încă neconturat suficient. Regăsirea înseamnă de fapt o reordonare a lumii. Încearcă să treci dincolo de întrebări. Acesta este un exercițiu și pentru mine.

Da, lirica este, in speta, o cautare labirintica spre tine insuti. Numai ca nu intotdeauna finalitatea labirintului este data de ceea ce se afla la capatul sau. Uneori, preferi sa-ti faci singur pierdut, macar pentru o vreme, firul Ariadnei...si asta pentru ceva mult mai aproape de structura ta decat abstractionismul estetismului sau al poeziei programatice.

E o poezie delicata, poate prea evanescenta, dar placuta. As renunta la \"mi-e noapte\", e un cliseu care ma atrage si pe mine. dar s-a spus atat de mult mi-e noapte, mi-e toamna, mi-e tacere, incat s-a golit de sens, pare pretios si poetizant fara a fi in mod necesar si poetic.

Am sa urmaresc o dispozitie ceva mai poetica decat cea in care ma aflu acum, ca sa analizez ceea ce mi-ai propus. Sa ma mai \"vizitezi\", sa vezi ce-a iesit.
Merci pentru aprecieri si sugestii.