Poezie

Disolutie

1 min lectură·23 mai 2006

Mediu

Alunecă geamuri amare

Sub umbra pe care mi-o simt despletită,

Doar fosforul greu și cadența

Se-adaugă foamei de timp și de stepă

Cresc noi tulpini sălbatice, sterpe,

Mai mari ca aracii,

Rămân fără sprijin

Și fiindcă n-au axe

Care să-ndrepte

Și fiindcă n-au soluri

Care să cadă,

Rămân suspendate, în palida transă,

Crescând tot mai multe,

Își caută sarea

Și colții de fildeș

În boemul eter al pânzei de păianjen.

002.723

Valentina. “Disolutie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentina-0011189/poezie/184307/disolutie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.