Poezie
migdale
1 min lectură·
Mediu
Timidele revolte
Din aburii de ceara
Creșteau, sticlind, în umezi cercuri,
Ca embrioni jertfiți
Din gălbenușuri sparte.
Pahare sobre-și beau prea-plinul,
Privind cum vinetele cești
Și-amanetează smalțul…
Târziu, doar rama-ncercănată mai
Rămase
Să soarbă zori ce-o șterg din temelii
Și asta doar ca, mai apoi,
Nisipul tăcut al coloanelor ei
Să răsfoiască și ultima căpșună – ivită, cred,
Ca semn de carte, între noi.
023.551
0
Din aburii de ceara
Creșteau, sticlind, în umezi cercuri,
Ca embrioni jertfiți
Din gălbenușuri sparte.
mi-ai desexualizat dimineața!
Pahare sobre-și beau prea-plinul,
Privind cum vinetele cești
Și-amanetează smalțul…
Târziu, doar rama-ncercănată mai
Rămase
deja mă-ndrept spre detergentul de vase, îl beau
aseară iubita m-a spus:să nu msi văd nici un vas în chiuvetă, clar!
acum mi-e bine!
Și asta doar ca, mai apoi,
Nisipul tăcut al coloanelor ei
Să răsfoiască și ultima căpșună – ivită, cred,
Ca semn de carte, între noi.
Doamne, și ce nisip, am tot scurmat să-i caut rama
lopata mea o carte pe care încă nu am pariat
căpșuna am strivit din neghiobie, eh!
iartă-mă te rog, sincer mi-a plăcut
vin dom-le încoace
mă trăgea doc-torul de cap!
cu drag VDG