Poezie
Preludiul după-amiezii unui faun
1 min lectură·
Mediu
M-am întins, odată, pe rotunjimile unei pere;
codița căpruie creștea, încă, pe ramură, ca o cosiță de
nomadă,
păstrând nervurile reflexe ale frunzelor pe umbre;
porii fructului se dilatau spre raze,
ca să-și coloreze sâmburii în ape,
iar prea-calmele rubensiene penetrau fluxurile sonore de
ultraviolete;
pulsau creol vitaminizantele resorturi, scuturându-și carminul peste
nori…
și se făcu seară…seară de fibre, fosfor și cărbuni;
acum, nu mai puteam să mă ascund de penele albastre
care creșteau din nori și coborau câte două,
pentru că le era frică să zboare singure;
seara era mult prea luminoasă,
umbrele perei se distilaseră prin frunze;
penele-talisman mă atingeau, în
cădere,
iar și iar, ca un ficus care s-ar fi aplecat necontenit spre mine…
și iarăși era seară, ca într-o stepă deplină,
iar scările în spirală se lăsau urcate, după fiecare
metanie
numărată…într-o uriașă și
verde
înălțime.
002.861
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentina. “Preludiul după-amiezii unui faun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentina-0011189/poezie/180568/preludiul-dupa-amiezii-unui-faunComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.