Sonet (CCCLXI)

dar când scrii, scrii!
Felicitări
pentru această dovadă de virtuozitate!

unul în vers alexandrin (sau, poate, a Voiculescu). Jonglarea între prezent și trecut generează în mintea mea acei aburi de "posibile scenarii". Cupletul, fără îndoială, este partea mea preferată, mai ales versul final, care, atât prozodic, cât și semantic, creează impresia de cădere în abis. Nota 9,99, că 0,01 a dispărut din invidie :)). Numai de bine! Mai vin!

Râd de mă prăpădesc. Nu de versurile de mai sus, care sunt bune. Foarte bune.
Şi-mi pare rău că nu vorbesc despre ele - versuri - ci despre altele.
Râd de altceva. De comentariul: "în vers alexandrin (sau, poate, a Voiculescu)".

Păi, zic eu, e ori e alexandrin, ori e vociculescian?! Adică, ai ceva de spus sau joci la alba-neagra? Ştii ceva cu adevărat, aduci neajunsuri poemului cu adevărat? Ştii ceva sau nu ştii? E alexandrin sau voiculescian? Ai ceva de spus sau doar atât ai putut la prima căutare pe google? Fii serios! Că altfel, mă faci să scriu în kilometru antic. Aşadar:
Pentru că Voiculescu l-a preluat şi adaptat limbii noastre (pe versul alexandrin), iar Vasiliu îl continuă. Limba noastră e mai lungă. Caută, dacă nu mă crezi! În română, sună ca mai sus, ca în textul de mai sus. E vorba de ajustare strict lingvistică. E vorba despre accentele (care aduc vocala) pe care credem că nu le avem şi e vorba despre cezură. Ai înţeles acum? Doar că noi nu putem pronunţa ce nu pot ei pronunţa. Ai înţeles acum?
Ai înţeles pe dracu!
Ai auzit despre Voiculescu şi despre sonet şi ai numărat 13 silabe pe degete, este?
Habar nu ai, Rareş, că la tine mă refer, ce-nseamnă vers alexandrin la propriu, habar nu ai ce-a făcut Voiculescu, habar nu ai ce face Vasiliu aici, habar nu ai de nimic. Nu cred că poţi să-mi spui ce-nseamnă sonet cu coadă, nu? Ori sonet închipuit... Ori traduceri.
Nu ştii absolut nimic despre lungimea suntelor în limbi diferite. Aşadar, nu ştii nimic despre transpunerea sonetelor engleze/ italiene/ române/ în limbi străine, deci pe calapod prozodic străin, nu?
Dar te-ai trezit îndreptăţiţ să-ţi expui părerea doar pentru simplul fapt că ai auzit de vers alexandrin. Aşa cum m-am trezit şi eu să nu fiu de acord cu tine. Amândoi avem acces la net. Asta e.
Şi habar nu am de ce m-am poemnit să scriu aşa lung cârnat - cred că din ciudă că, pe alte vremuri, ştiam bine prozodicul canon clasic. Şi detestam băgătorii de seamă,

Scuze, Cristi pentru! Textul e frumos, aş spune că e chiar de stea, de reco, dar aşa nervos sunt, încât nu pot decât să-ţi spun că poate revin.
Scuzaţi eventuale erori de toată natura.
Auziţi la ăla cym zice despre- Vocuiescu. Mă prăpădesc de răs. Vai, vai!

Sonetul domnului Cristian Vasiliu e superb. Tehnică bună, rime interesante, mai ales ingambamentul acela, marii Singurătăţi. Remarc şi paradoxurile folosite, pentru a evidenţia paleta de trăiri complexe, contradictorii. Felicitări! Într-adevăr, virtuozitate, dar şi emoţie!

Pe de altă parte, observ că avem un utilizator care este la a nu ştiu câta abatere de la regulament. Mă refer la persiflarea lui Rareş Gireadă, care a avut un comentariu cu bun simţ. Atacatorul nu comentează textul, ci atacă un comentator care nu l-a provocat în niciun fel. Dintre abaterile recente, voi menţiona limbajul obsecen de sub poemul domnului Cristian Petru Bălan, deja observat de editori, limbajul obscen de sub ultima mea postare, prin care anunţam apariţia unei reviste, neobservat de editori.

Cred că există sufieciente dovezi prin care să se scadă nivelul acestui utilizator care nu reuşeşte să-şi controleze limbajul, fiind mult mai agresiv şi lipsit de respect decât Alexandru Sima, exclus de pe site din motive similare. Cred că nivelul zero este mult mai potrivit pentru dânsul, astfel încât comentariile sale să fie verificate de editori înainte de a fi postate pe site. Vă mulţumesc!

dacă vă pot spune așa, văd că vă place să vă găsiți ținte, doar că, în loc de gloanțe, vă place să folosiți cuvinte. În primul rând, ca să fiu pe text, ceea ce dumneavoastră, în mare parte, nu ați fost, nu putem nega că textul este în alexandrin (alexandrinul de pe plaiul nostru). Nu-mi amintesc să fi făcut vreo comparație cu alte limbi, ca să-mi pot arăta lipsa de erudiție. Așa e? Cât despre menționarea autorilor (despre care nu zic c-aș ști prea multe), doar îl "periam" pe autor, nefăcând o comparație "de carte", lucru clar din finalul comentariului, la care, se pare, de nervi, n-ați ajuns. Altfel spus, mi-ați băgat cuvinte în gură, ca să mă puteți ataca. Dar cred că știu care este problema: sunt pe "lista neagră" a "autorilor slabi" din revistă, este? Iar acum, așa cum și ei au primit o porție, e rândul meu să fiu persiflat, că doar, deh, fac parte din tabăra distrugătorilor de limbă, a inculților ce se erijează în poeți, a "băgătorilor de seamă". Așa deci! Nu sunt nici primul, nici ultimul, asta este clar. Am văzut cum i-ați recomandat abecedarul domnului Bălan și cum le-ați pus alte etichete unor autori, care cu siguranță au făcut ei ceva ca să vă supere. Dacă domnul Bălan are nevoie de abecedar (lucru care nu este adevărat), dumneavostră aveți nevoie de o carte de bune maniere. Și, să nu uităm, să vă faceți unul din colegi "gunoi"... Asta spune tot. Am vrut să vă tratez cu respect, fiindcă, după cum scrieți, îl meritați. Dar după faza cu "cireada" de sub un alt text (știți bine de care vorbesc), atât pot să spun: talent mare, caracter mic. Și nu uit să vă menționez că am spus clar în biografia mea că sunt amator (cu puțini ani de experiență), deci să vă luați la harță cu mine (pe textul altui autor!) nu spune decât că trageți la țintă în orice (perceput de dumneavostră ca fiind inamic), fie piatră, fie rață, fie om. Am spus suficient. Dar, că să vă fiu pe plac, de acum, când voi mai comenta, voi menționa când glumesc, când mă cred deștept etc., sau mă voi rezuma la tipicul "Frumos text! Mai vin!".

Cu scuzele de rigoare autorului pentru ce urmează să vadă sub textul lui.

„A nod”, cum ar zice americanii, o înclinare din cap admirativă la adresa lui Vasile Voiculescu (Sonet CCXXXV). O replică plină de reverență, aproape solemnă, realizată cu măiestrie. O reamintire că un poet se află în continuu dialog cu poeții care l-au precedat. Asta am văzut și mi-a plăcut.

părerea mea e să permiţi comentarii la toate textele. Lucrurile se schimbă în bine pe acest site. Se fac eforturi clare, se vede de la o poştă.

credeam că am postat comentariul sub un text de-al lui Rareş.