Poezie
Sonet (CCCLVIII)
1 min lectură·
Mediu
Sunt încă treaz când rana apusului se-nchide
Iar norii, ca o vată, cu foc s-au murdărit,
Și-aud deasupra păsări flămânde și stupide
Cum se întrec în jale cu vântul răgușit.
E un sublim amestec de farmec și de groază
Când umbrele fluide lovesc în stânci de fier,
Și-n ora blestemată o lună explodează
În locu-n care marea se prăbușește-n cer.
Prin noaptea sfâșiată, ciuperca de lumină
Anunță începuturi de Tartar și Parnas
Cu vechi hieroglife pe suflet și retină
Și doar poemul ăsta și saltul mi-au rămas.
Spre dimineață totul e cufundat în roșu
Și-aștept să îmi anunțe trădările cocoșul.
031.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet (CCCLVIII).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14181972/sonet-ccclviiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Vreau să vă spun cu această ocazie cât de mult mi-a plăcut traducerea Sonetului XVIII, în special versurile
Și ai să treci prin valea-ntunecată
A morții-nveșmântat într-un poem
Mi-au rămas în minte. :)