Cristian Neagu

Clipe rănite, prelinse în urna lacrimală Inundând irișii de-un verde smarald, Au stins suav durerea abisală Recompunându-mi chipul acela cald. Îmi oglindeam în privirea ta vindecarea Iar tu,

Era primăvară cu muguri plesniți Când somnul etern, lăsat greu peste pleoape, Te-a așezat între enigmaticii sfinți Lăsând nerostite promisele șoapte. Zegreană de Bistriță ... prin cețuri de

În barul ultimului pahar cu vin, Pianul unduie ritm de jazz nocturn Pe când, sorb chipul tău de serafim Din abisul suspinului taciturn. Ritmat, pocnesc din degete măsura Unui C Jam Blues,

Reclădit din sânge și ruine Nu te-am căutat doar să te găsesc, Invocând recurs instanțelor divine Am cerut să fiu lăsat ... să te iubesc ! Plânsul beznei, în lumina lumânării albe Cheamă

Am strigat: „viață” ! Și gura mi s-a umplut de laptele mamei apoi, cu umerii încărcați de responsabilități, cu genele grele de nesomnul copiilor, cu sufletul plin de deznădejdi, cu

Ești caldă și catifelată ... Ai gust de vin cu scorțișoară Și-n părul tău, noaptea-nstelată Pulsează cosmic, abisală ... Goală-n așternuturi moi Mă ceri și mă dedai torturii, Un singur trup

Dacă Pasărea-Spin cântă o singură dată mai dulce decât orice altă vietate de pe pământ, și apoi zboară în căutarea copacului cu spini unde va muri, izbindu-se de unul dintre aceștia, Astrapia,

Eu ... Doisprezece ani, desculț. Pantaloni scurți, cămașă cu nod sub buric, Praștia, fațetele cutiilor de chibrituri, Claia de păr, emblematic copil șic Pe maidanul unde respiram aventuri

Am risipit rug de iubire profundă, Şi-am presărat atâţia paşi Prin era noastră cât o secundă, Devenită stea, pe cerul din Iaşi ... Nopţile noastre au rămas intacte Cu tot cu strigătele

Am îngenuncheat în Rogvaiv stelar Răstignit între iubiri sângerânde, Chemând uitarea de tine-n zadar Ca pe o întrebare, la care nu mai ştiu răspunde. Vântul smulge bucăţi din mine Ca într-o

-"Interesantă pictură... cine semnează" ? -"Chiran R." Hai să pictăm o noapte magistrală Cu vin Burbon şi lumânări aprinse, În barca eşuată pe plaja stelară, Redescoperind nuanţe

Cătun de fum Srtivit barbar, De ploi retur Cu felinar, În negre nopţi Pustii şi reci, Mă mai adopţi Şi mă petreci Sub prag de gând prin nostalgii, Copil zburdând Între copii În

Bătrânii primelor milenii de firesc consum, Dimensiuni ale timpului, pierdute-n delir Printre icoane cu sfinţi în umbre de fum, M-au botezat şi m-au uns cu mir. În bisericuţa alor mei, la

De dimineaţă am descoperit în mine o groapă Săpată meticulos de cine ştie cât timp, Pe marginea căreia, speranţa stearpă Îmi prepara o licoare cu efect stereotip. Vedeam prin ea categorii

Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării În izvor de lacrimi se va transforma, Vei auzi cântecul neterminat al mării Trecând din când în când, prin viața mea. Dacă mai poți privi aceeași

Singurătatea îmi plânge cu capul pe masă Înnegrind și mai mult pereții nezugrăviți, Se-agită, cuprinde, și mușcă nemiloasă Până și din rugăciunea mea către sfinți. Așezată confortabil la capăt