Poezie
Ioanei Maria Lupașcu
pianistă de renume european
1 min lectură·
Mediu
Beznă. O fântână secată în care picură lacrimi
Cu dor de chipul tău luminos,
Un suflet strivit de Hristice patimi,
Un suflet căruia noi, astăzi, îi aducem prinos.
Scenă ... pian, sala rămasă pustie
Iar în neant, și-a pierdut ecoul simfonia;
Prin mireasma fumului de tămâie
Se-ntrevăd mâinile tale, Lupașcu Ioana Maria !
Acele mâini, a căror degete tulbură claviatura
Amestecând delicatețea cu furia;
De pe un alt tărâm, e sublimă uvertura
În care - efigiană - te distingi, Lupașcu Ioana Maria !
Ca într-o imagine sepia de secol trecut
Așezată la pian, faci să vibreze cupola
Prin acel fortissimo - la Notturno - abrupt,
Sau adierile de Tango Nuevo - Piazzola ...
Final ... Pământ, o cruce, și multă durere în urmă,
Sfâșietoare trecere citează liturghia
La veșnica pomenire, și-i nor de furtună.
Adio, înger lumesc, Lupașcu Ioana Maria !
001.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat