Dor de tine ...
Luceferi lichizi se preling ancestral Peste pustiul nopții târzii Când, din rana de presupus pumnal, Silueta-ți lunecă spre triste reverii. Suple fantasme din ceața sumbră, Mi-aduc pe brațe
Certificat de Țară în genunchi
Ai răni pe chip și-nsângerat ți-e trupul Ești suptă până-n oase de păduchi, Slugi bruxelleze au acceptat verdictul Să ai certificat de țară în genunchi. Ești prinsă de grumaz în funii
MONI (C) Ostache
Pielea ta miroase a noapte caldă Iar reginele nopții îți fac plecăciuni, Când trupul tău ademenitor se scaldă În valuri de extaz și pasiuni... Ești cupa cu elixir nepământean Din care sorb văpaie și
Final
Urc pe scenă pentru actul final Lăsându-mi viața oglindită-n asfaltul plouat; De mâine, prin traiectul purgatoriului fractal, Voi fi pentru voi un anonim decedat. Călcați respectiva oglindire în
Atunci ... când moare un poet !
Atunci când moare un poet Pământ, solipsism, și elegii vibrante, Îl definesc drept factor congruent Prin predestinata lui fatalitate. De aceea, când moare un poet, Din versuri nerostite el ne
Ioanei Maria Lupașcu
Beznă. O fântână secată în care picură lacrimi Cu dor de chipul tău luminos, Un suflet strivit de Hristice patimi, Un suflet căruia noi, astăzi, îi aducem prinos. Scenă ... pian, sala rămasă
Clipe rănite, clipe vindecate
Clipe rănite, prelinse în urna lacrimală Inundând irișii de-un verde smarald, Au stins suav durerea abisală Recompunându-mi chipul acela cald. Îmi oglindeam în privirea ta vindecarea Iar tu,
Anei Zegrean
Era primăvară cu muguri plesniți Când somnul etern, lăsat greu peste pleoape, Te-a așezat între enigmaticii sfinți Lăsând nerostite promisele șoapte. Zegreană de Bistriță ... prin cețuri de
Jazz și dragoste
În barul ultimului pahar cu vin, Pianul unduie ritm de jazz nocturn Pe când, sorb chipul tău de serafim Din abisul suspinului taciturn. Ritmat, pocnesc din degete măsura Unui C Jam Blues,
Un „te iubesc” întârziat
Reclădit din sânge și ruine Nu te-am căutat doar să te găsesc, Invocând recurs instanțelor divine Am cerut să fiu lăsat ... să te iubesc ! Plânsul beznei, în lumina lumânării albe Cheamă
Aș fi vrut ...
Se cerneau frunze arse de brumă Peste imaginea mea de copil stingher, Și-am privit cărunt, pulsația postumă A frânturilor de vise pierdute-n eter. Ne priveam reciproc, ca de la copil la bătrân, Și
Parcurs
Am strigat: „viață” ! Și gura mi s-a umplut de laptele mamei apoi, cu umerii încărcați de responsabilități, cu genele grele de nesomnul copiilor, cu sufletul plin de deznădejdi, cu
Noapte de dragoste
Ești caldă și catifelată ... Ai gust de vin cu scorțișoară Și-n părul tău, noaptea-nstelată Pulsează cosmic, abisală ... Goală-n așternuturi moi Mă ceri și mă dedai torturii, Un singur trup
ADLUGRA
Dintre roiuri de galaxii Te-ai născut captivă, nerostită În lacrima grea a unui cer maternal De dimensiuni abstracte, dar târzii, Care te-au definit insolită Pulsând în asimetrii de fond ca un
Zborul Astrapiei
Dacă Pasărea-Spin cântă o singură dată mai dulce decât orice altă vietate de pe pământ, și apoi zboară în căutarea copacului cu spini unde va muri, izbindu-se de unul dintre aceștia, Astrapia,
Iartă-mă, copilărie !
Eu ... Doisprezece ani, desculț. Pantaloni scurți, cămașă cu nod sub buric, Praștia, fațetele cutiilor de chibrituri, Claia de păr, emblematic copil șic Pe maidanul unde respiram aventuri
Liliana Dida
Am risipit rug de iubire profundă, Şi-am presărat atâţia paşi Prin era noastră cât o secundă, Devenită stea, pe cerul din Iaşi ... Nopţile noastre au rămas intacte Cu tot cu strigătele
Prin faldurile vieţii
Am îngenuncheat în Rogvaiv stelar Răstignit între iubiri sângerânde, Chemând uitarea de tine-n zadar Ca pe o întrebare, la care nu mai ştiu răspunde. Vântul smulge bucăţi din mine Ca într-o
Dragoste în acrilic
-"Interesantă pictură... cine semnează" ? -"Chiran R." Hai să pictăm o noapte magistrală Cu vin Burbon şi lumânări aprinse, În barca eşuată pe plaja stelară, Redescoperind nuanţe
Cătun de fum
Cătun de fum Srtivit barbar, De ploi retur Cu felinar, În negre nopţi Pustii şi reci, Mă mai adopţi Şi mă petreci Sub prag de gând prin nostalgii, Copil zburdând Între copii În
Cum l-am cunoscut pe Dumnezeu
Bătrânii primelor milenii de firesc consum, Dimensiuni ale timpului, pierdute-n delir Printre icoane cu sfinţi în umbre de fum, M-au botezat şi m-au uns cu mir. În bisericuţa alor mei, la
Moarte multiplă
De dimineaţă am descoperit în mine o groapă Săpată meticulos de cine ştie cât timp, Pe marginea căreia, speranţa stearpă Îmi prepara o licoare cu efect stereotip. Vedeam prin ea categorii
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării În izvor de lacrimi se va transforma, Vei auzi cântecul neterminat al mării Trecând din când în când, prin viața mea. Dacă mai poți privi aceeași
Singurătate
Singurătatea îmi plânge cu capul pe masă Înnegrind și mai mult pereții nezugrăviți, Se-agită, cuprinde, și mușcă nemiloasă Până și din rugăciunea mea către sfinți. Așezată confortabil la capăt
