Cristian Munteanu

Eu zic să mai treceți în revistă comentariile în ordinea lor cronologică. Și poate vă luminați. Și poate scăpați și de afectare. Cât privește maniera, chiar dacă a fost provocată, îmi prezint scuzele în mod oficial.

Deci încă mai sunt vizibil :). Mă bucur că ți-a plăcut poemul meu. A, încă ceva. Nu beau decât băuturi răcoritoare :)

Vă datorez efortul, domnule mihuț, de a încerca să spun exact ce cred despre acest text. Îmi pare ca o tortură de pe vremea inchiziției, asta ca să fiu concis. Se lua o bucată de cârpă, se introducea pe gâtul sărmanului și apoi se turna apă. Deglutitia se întâmpla ducând și bucata de cârpă în stomacul necredinciosului. Se lăsa la un relativ uscat, apoi se scotea încet. Cam așa și cu poemul dvs.
Formularea greoaie (vezi \"ondulările textului într-o relație combinată între scris și planta care din movila ridicată a trupului își extrage radăcinile ce ramân curse prin acalmiile terenurilor aride\") dă senzația de necizelat, de neanderthalian, de cuvinte dăștepte așternute pe o hârtie de prin muște, de năclăit. Mesajul ăla criptat, ascuns de simboluri, se pierde și el în melanjul ăsta. Parcă văd o doamnă de secol 18, prețioasă, simandicoasă, așezându-se pe vine în spatele boschetului având grijă să nu-și strice botinele. Minții mele îi place să alerge prin labirituri atunci când e ceva de găsit. \"urletul ... are o sintaxa complicată\", \"haine liniștite ticsite în înțelegere\", \"dans fonemic\", toate astea îmi par întocmai ca și o cutie de conserve care zornăie. Mo opresc aici, pentru că am reușit să fac în așa fel încât să mă urăsc și mai mult. Se pare că nici acum n-am învățat să aplic proverbul ăla vechi cu \"băgatul în cocină\".
Mi-a plăcut ultimul vers. Chiar foarte mult. Și se aplică atât de bine poemului dvs.

Florian, mulțumesc de dar.

Mă bucur că-l găsești așa. Cât privește originalitatea, geme site-ul de așa ceva. Eu sunt un tip mai comun :)

Ce păcat că ultimul dvs. poem mă obligă să măsor de două ori aceste afirmații înainte de ...

Asta înseamnă cel mai mult pentru mine.

Ciudat. Așa pare. Cu cât suntem mai mulți, cu atât cantitatea de uman revine fiecăruia în doze mai mici. Să ardem până când putem, apoi să mai ardem încă pe atât.

Valeriu - ...și celălalt spre pământ.

Livia - Nu mă încumet. Cochetam și eu cu ideea... Sper să-ți fi revenit din uimire.

Imi pare rau, viziunile noastre nu coincid deloc vizavi de copiii rasfatati. Cat priveste \"deplasatul\" sunt convins ca ma puteti ierta.

Păi asta-i bine. Și că nu te crezi și că mă citești :). Cât privește \"înlănțuirea de circumstanțe\" măcar să simtă lanțurile cum ne zbatem.

pălăria lui Sancho

Drumeții ca drumeții... știi cum îs. Nu poți să-i lași afară, nu poți să-i abați de la ținta lor. De luminat încerc, deși poate scopul e să-i iluminăm pe ceilalți.

un \"sufelt\" :),

Ce bucurie sa te reintalnesc, batrane Tao. Poezia e dementiala, e lucida pana la amputare, e trista pana la sinuciderea arhanghelilor.

Pai intre ce mi-ai scris prima data si acum e o \"mica\" diferenta. Amalgamul pe care l-ai sesizat si tu e unul suparator in conditiile in care poezia nu curge. Si aici pot fi de acord cu tine. In rest, toate bune.

Daca judecam in termeni de \"nelaloc\" s-ar putea sa fie cum spui tu. Daca te gandesti ca piatra de la mormantul divin a fost miscata, inlaturata, poate e evident ca sper intr-o \"desclestare\" a maxilarului meu. Daca doar te gandesti. Multumesc de semn.

Poemul e slabut si ca forma si ca fond. Prilej taman bun pentru domnu\' Sevra sa se dea destept. Si nici macar nu o face cu stil. O face ordinar.

Timpul nu va mai exista. Fara ca cineva sa-l masoare, sa-i dea un sens, nu va mai exista. Trebuie sa mergem mai departe, da, dar nu stiu daca dincolo de pietrele de mormant pe care ne regasim numele.

Pai nu e vina celui de sus ca noi ne tinem avutul in buzunare. El fura ce gaseste, ca orice copil rasfatat :).

Bucuros sa te reintalnesc.

Multam de apreciere :). Incerc si eu sa fac din jegul cotidian ceva din care unii oameni sa iasa putin mai bogati. Ca de reproduceri ale cotidianului sunt satul pana peste cap :)