Jurnal

cad oamenii din copaci

1 min lectură·16 mai 2006

Mediu

azi cad oamenii din copaci ca ulucile în poeziile geniale cad pe capete ca pe niște perne umplute cu orizonturi vin ceilalți și le aprind lumânări flacăra pâlpâie ca linia întreruptă dintre sensuri unii se duc alții nu se mai întorc totul e un bazar uriaș unde dumnezeu e hoț de buzunare și negustor de zâmbete azi cad oamenii din copaci și nimeni nu știe de ce mor cu ochii deschiși

042694

Despre aceasta lucrare

Autor: Cristian Munteanu
Tip: Jurnal
Cuvinte: 71
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Cristian Munteanu. “cad oamenii din copaci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/jurnal/183007/cad-oamenii-din-copaci

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

RH Radu Herjeu✓17 mai 2006

cad oamenii din copaci... asa cum cad copacii cand le e greu sa mai sustina cerul. viata e un bazar, cineva ne fura mereu la cantar. Si da, trebuie sa fim mereu atenti la buzunare.

CM Cristian Munteanu✓18 mai 2006

Pai nu e vina celui de sus ca noi ne tinem avutul in buzunare. El fura ce gaseste, ca orice copil rasfatat :).

VP Valentin Popa✓21 mai 2006

Dumnezeu nu fura...el ne da. ceea ce ne fura daca vrem sa zicem asa e ori ceva de ce nu avem nevoie ori ceva ce ne furam singuri si dam vina pe el...ca niste copii rasfatati ce suntem. negustor de zambete,frumos zis dar mi se pare deplasat. repet: El da zambete insa noi le punem pret si le vindem pe internet sau in bazar. poezia este frumoasa...

CM Cristian Munteanu✓21 mai 2006

Imi pare rau, viziunile noastre nu coincid deloc vizavi de copiii rasfatati. Cat priveste \"deplasatul\" sunt convins ca ma puteti ierta.