Cristian Munteanu

Am rezolvat si eroarea :). Ramasesem suspendat undeva, intre \"aia de-i puneAU\" si \"aia de-i pune...copacul\".

Am vrut să scriu un poem care să se poată povesti și în poiana lui iocan (că tot era vorba de marin). Și exact cum intuiși, natural, fără farafastâcuri, dar care să aiba un mesaj puternic dincolo de banalele clișee. \"Locul cumpărat în rai\" l-am folosit numai pentru a sugera modul în care a ajuns dumnezeu acolo. Și cât de singur este...
Am vrut să fie familiar tonul, că doar așa scria și marin sorescu, de la un moment dat ajungeai să crezi că și tu poți scrie la fel. Modul ăsta de a te introduce prin căldură în lumea lui e unul dintre lucrurile care m-au fascinat întotdeauna la el. Asta, plus inteligența poemelor...
Aprecierea e reciprocă.

Livia - Păi dacă am început să tăiem vârtos din ele, sigur, îndepărtând numai uscăciunile din ele, imaginează-ți cam cât or să ajungă de stufoase :)

Da, e în regulă și așa. În rest să înțeleg că ți-a plăcut?

Gata, am rezolvat problema. Strofa 3 este cu adevarta din alt film.

Da, mai ales ca si cimitirul e tot un soi de colivie. Ultima, din pacate. Multumesc de semn.

Ileana, bucuros de comentariu. Curata plimbarea ta printre andrele si cruci. Si adevarata totodata. Te mai astept.

Un semn mic de trecere e tot ce-mi doream. Mulțumesc :).

Da, mi se pare buna si mie. Are un firesc care surprinde si paliere universale din existenta noastra.
Nu-mi plac \"povesteam-povestile\", repetitie deranjanta, si \"copacii lumii\", loc comun.

Cum nu-si atinge tinta ? :) Pai dupa ani in care a rulat doar cu ajutorul unui aparat, acum poate zburda libera pe strazi. La celelalte ma mai gandesc, sa vad cu ce le inlocuiesc.

Dan - N cred ca am talent, dar ma bucur ca ti-a placut poemul. Pentru a intelege cine a Ipu, trebuie sa vezi \"Atunci i-am condamnat pe toti la moare\".

Florian - Ar trebui sa spun ceva anume ?

Ioana - Mulțumesc.

Radu - Nu cred că mai sunt mulți \"Ipu\".

Emilian - a scăpat din lesă \"ziua ca se duce o rolă...\". Sigur că zicerea împreună e o amânare.

Maria - Mă bucur că ți-a plăcut.

Nu stiu in ce masura e strofa a patra una antologica, dar sigur a doua are ceva didactic. Dar asta vine pentru ca eu inteleg prost poezia. Eu vreau sa se intelegea ceva mai mult decat sa se simta. Si, pentru ca nu ma multumeste nici asta, incerc de cele mai multe ori sa se si simta, sa se si inteleaga. De aici apar probleme la dozaj :)

Nu e. E un casalot esuat, e o egreta plina de petrol, e o batatura in talpa. E un cerc pe care-l poti patrunde doar daca posezi bun simt sau istetime. De aceea nu trebuie sa va chinuti, domnule Tosa.
P.S. As aprecia daca n-o sa mai corespondati cu Andu in subsolul textelor mele.

Apa e murdară. Împuțiți nu reușesc să fie decât oamenii. Sper să nu continuăm seria pseudomaximelor. Sunt convins că avem fiecare altceva mai bun de făcut.

Săracă trebuie să mai fie viața unora...

Vizavi de Pavese mă încearcă sentimente contradictorii. Nu-mi dă pace ideea că o bună parte din durerea lui, din suferința lui, venea din cauza impotenței. Și nu știu dacă asta-l face mai puțin. Dar știu că dincolo de drama rezultată din această disfuncție rămâne mult. Rămâne Cesare Pavese. Cuvântul, nu gestul.

Neputând rămâme surd la dorința ta de comentarii, că altfel nu văd rostul ultimelor tale două \"posturi\", zic:
Slăbuț rău textul. Un malaxor în care bagi cotidian (momentul kodak, zâmbet colgate) și n-are suficientă forță să le \" mestece\" se gripează. Cum o face și textul de mai sus, balansând între o imagine arhetipală a iubitei lăsate să viseze în tihnă, asta în timp ce masculul pleacă să culeagă d-ale gurii și ideea ce enunță enormitatea cum că iubirea trece prin stomac. Un melanj de acțiune ce se vrea cu substrat (eu număr banii pe birou), idei mărunte ascunse sub exprimări prețioase (o sticlă de vin roșu pe covor se restogolește), imagini comune (o armată de oameni grăbiți).
Senzația care o lasă este identică cu cea pe care o resimți privind un bărzăune pe care l-ai prins într-un borcan. N-are anvergură, forță, mesaj. E o lamentare, oarecum poetică, pe seama \"randomului\" care ne guvernează de cele mai multe ori. Dar de la robinetul ăla putea să iasă ceva mai mult. Culorile sub care ne ascundem se mai și șterg.

P.S. pt. editori - parcă, dacă îmi amintesc bine, era vorba ca fiecare dintre cei ce recomandă o poezie să și argumenteze alegerea.

Dan - Stiu fiind faptul ca am plecat de la ultima insemnare a lui Cesare Pavese inainte de a se sinucide, reluata in primele doua versuri, nu stiu cat ar fi de \"fructificat\". Am vrut sa pastrez atmosfera saraca in imagini senzantionale, dar bogata in intelesuri. Adica fix cum o resimteam si eu in clipa in care am scris.

Cosmin - Orasul era Torino, moartea era cu ajutorul somniferelor.

Cosmin - Dacă-ți spun că noi nu suntem la Milano, asta o va face mai puțin stranie? Nu mi-ai spus cum ți s-a părut...