Jurnal
ospiciul ăsta
1 min lectură·
Mediu
știu, scriu poeme palide
e de la lumina lunii pe care-o ții
între dinți ca pe-o bomboană
dar n-am ce să fac
vine vremea când or să zboare
cuvintele din fotografii și
va trebui să ne știm după contur
că și așa se amuză dumnezeu
stingând lumina în ospiciu ăsta
pe care-l vrem doar hotel
ne dăm cap în cap
(inima e cel mai prost instrument
de ecolocație)
a făcut cearcăne becul de atâta plâns
are filamentul sensibil
pe dumnezeu îl amuză teribil situația
nici azi nu și-a luat medicamentele
știu, scriu poeme palide
dar n-am ce să fac
vine vremea când or să se destrame
contururile
și va trebui să ne găsim
prin ecolocație
022695
0
ar putea exista multe dedesubturi si interpretari; de exemplu - viata ca un ospiciu - oamenii sunt internati aici din cauza vietii \"dezechilibrate pe care o au - \"că și așa se amuză dumnezeu
stingând lumina în ospiciu ăsta
pe care-l vrem doar hotel\"
Probabil ca in viitorul apropiat ne vom descoperi obstacolele prin ultrasunete, din cauza ca vom fi asa de stersi, asa de profani, incat \"contururile se vor destrama\".
Dumezeu se amuza pe seama nostra, dar noi, ce putem face?
nif_nif