Cristian Laza

:) :) salut! :) ce faci? :) ai treaba? :) nu vrei sa vorbim? :) iti :) si eu, dar zi-mi ceva! :) ma enervezi...a amutit messengerul si nu

Bătrânul ceas nu mai ticăie, probabil că și lui îi este la fel de dor de tine ca și mie. Ar fi putut să aleagă una din miile de secunde ce au trecut pe lângă el pentru a se opri, dar acum lasă

Căldura grea ce învaluie peisajul Încetinește ritmul scurt al vieții Lăsând, puțin, fluturele să-mi adoarmă-n palmă

Căldura s-a culcat printre blocuri Nu se mai trezește de acolo până la toamnă Se dezmiardă ca o pisică la fiecare mângâiere a soarelui Întinzându-se pe podeaua rece. Curentul vreunui gang, Sau

Ritm bătrân Ce vrea să se oprească. Nu i-a mai rămas nimic din ce-l făcea să bată, S-au stins zi după zi, Iar gândul de mai bine A murit și el Undeva în anii tinereții.

Nu alegi când, cum, al cui te naști E ușor, ți se dau de-a gata Alegi ce faci din nașterea ta E greu, trebuie să iei tot singur Nu alegi când, cum și de ce mori E ușor, ți se dă de-a gata

O floare într-un ghiveci Am grijă temeinic de ea Și totuși are doar boboci, Nedeschiși Am obosit să ud speranțe neroditoare

Flori cu miile Culori la fel Alb, porumbelul se pierde peste ele Plutind spre albastrul cerului neatins de nori Copacii verzi se apleacă ușor spre noi Pentru a ne șopti la ureche O taină

Ce culoare are-n vis incolorul? Perfecțiunea formei neatinse? Ce contur are nemărginitul si visul ce durată are? Rămân convins de nulitatea acestor întrebări, de viziunea simplistă a celui ce-mi

Stins pe podeaua unei camere din castel îți urmăresc umbrele animate de un bec miop ce-mi mângâie și mie pleoapele, tot de el obosite. O nălucă umple golul ce a acoperit castelul. Mi-ai

O privire de șarpe se plimbă prin minister Cum o fi ajuns el acolo rămâne un mister Dar toată lumea știe că-n vreme de război Pentru ați trage tunul ai nevoie și de boi.

Te-ai apropiat de ea tăcut Cu buchet de flori de câmp Dar ea ți-a zis că ești tâmp Casă și mașină ți-a cerut

Așa a făcut și când a fost la primărie: “N-am avut consiliu, n-am putut” Așa că i-am dat guvern cu bucurie Dar din nou numai o ceartă a făcut

Doi senatori lipiți burtă-n burtă Poza politicii mânate de-o foame De putere, fără să-mpartă Din averea lor câteva scame

Șicană mare-i între palate Fiecare se apără cum poate El încalcă fără gravitate Celălalt face cu toți pacte