Poezie
“Nu se știe cum”
1 min lectură·
Mediu
Era cald
O căldură ce putea topi,
iar apoi chiar ușor evapora
orice discernământ al sentimentelor
ce până atunci erau împerecheate altfel
Tu plecai,
iar felul în care te-a sărutat
m-a făcut să simt că mi-era destinat
Rămași singuri ne-am retras în casă
Era răcoare,
forma nouă a sentimentelor, modelată de căldura de afară,
s-a întărit și a prins contur ferm ce nu a mai putut fi negat de niciunul.
Fără a ne împotrivi ne-am conformat fără regrete
și am înfăptuit, “nu se știe cum”,
o crimă nevinovată.
001963
0