“Nu se știe cum”
Era cald O căldură ce putea topi, iar apoi chiar ușor evapora orice discernământ al sentimentelor ce până atunci erau împerecheate altfel Tu plecai, iar felul în care te-a sărutat m-a făcut
“it’s like I hardly see the sky someday”
Parcă e dimineață, sau cel puțin așa mi se zice, “scoală bă, jegosule, că iar ai dormit in pișat” nu merge să-l mai mint că nu mă mai ține vezica, acu vede și el sticla de lângă
dormi în pace
Căldura grea ce învaluie peisajul Încetinește ritmul scurt al vieții Lăsând, puțin, fluturele să-mi adoarmă-n palmă
cald
Căldura s-a culcat printre blocuri Nu se mai trezește de acolo până la toamnă Se dezmiardă ca o pisică la fiecare mângâiere a soarelui Întinzându-se pe podeaua rece. Curentul vreunui gang, Sau
Ritm bătrân
Ritm bătrân Ce vrea să se oprească. Nu i-a mai rămas nimic din ce-l făcea să bată, S-au stins zi după zi, Iar gândul de mai bine A murit și el Undeva în anii tinereții.
O albină îndrăgostită
Visând la soare, O albină îndrăgostită Doarme singură în păpădie
primăvara
Flori cu miile Culori la fel Alb, porumbelul se pierde peste ele Plutind spre albastrul cerului neatins de nori Copacii verzi se apleacă ușor spre noi Pentru a ne șopti la ureche O taină
la râu
Sub mantia unei singure nopți varsă valuri sfioase dinspre izvor Sub ochiul ce-mi trădează frica Sub raza rece a lunii ce-o veghează Se strecoară între maluri ca o felină. Prada ei suntem noi
nu pleca
Te simt ușor cum intri în mine, te așezi comod pe un vlăstar rămas verde, necucerit de o altă încercare. Îmi umpli golul cu alaiul tău, dar oare cât mă voi bucura de el, până când, verde, vei
Castelul ce mi l-ai lăsat
Stins pe podeaua unei camere din castel îți urmăresc umbrele animate de un bec miop ce-mi mângâie și mie pleoapele, tot de el obosite. O nălucă umple golul ce a acoperit castelul. Mi-ai
Alegerea lui Orban la ministerul transporturilor
O privire de șarpe se plimbă prin minister Cum o fi ajuns el acolo rămâne un mister Dar toată lumea știe că-n vreme de război Pentru ați trage tunul ai nevoie și de boi.
Primul semn de dragoste
Te-ai apropiat de ea tăcut Cu buchet de flori de câmp Dar ea ți-a zis că ești tâmp Casă și mașină ți-a cerut
Așa e el
Așa a făcut și când a fost la primărie: “N-am avut consiliu, n-am putut” Așa că i-am dat guvern cu bucurie Dar din nou numai o ceartă a făcut
Foamea ce-i mână
Doi senatori lipiți burtă-n burtă Poza politicii mânate de-o foame De putere, fără să-mpartă Din averea lor câteva scame
Lupta lor e departe de noi
Șicană mare-i între palate Fiecare se apără cum poate El încalcă fără gravitate Celălalt face cu toți pacte
Aveți grijă la alegeri
“Reforma clasei politice”, Spune Băsescu la televizor. Că nu-l doare când o zice Știe c-a mai prostit același popor Am crezut în “Dreptate și Adevăr” Și cum alianța, în sfîrșit, s-a rupt Eu nu
Iarna ce vine
Calc pe frunze, știu că-s moarte Iarna noastră nu mai e demult departe Și totuși poate, poate n-ar să mai vină C-am și eu o floare-n grădină Floarea ce mi-ai dat-o tu,iar eu nu vreau S-o încerce
Stins în noapte
Grăbesc pasul mă sperie noaptea. Ajung acasă și mă-ntâmpini plânsă toată. Mi-e frică de noaptea. Treci de parcă nu mă vezi. Urlii și blestemi Mă chemi de parcă sunt pe alt tărâm. Am rămas
