Poezie

Stins în noapte

regret

1 min lectură·10 aprilie 2007

Mediu

Grăbesc pasul

mă sperie noaptea.

Ajung acasă și

mă-ntâmpini plânsă toată.

Mi-e frică de noaptea.

Treci de parcă

nu mă vezi.

Urlii și blestemi

Mă chemi

de parcă sunt pe alt tărâm.

Am rămas neclintit la ușă,

n-o pot închide,

nici n-am deschis-o.

Strângi poza mea în mână.

Oare, de ce nu pe mine?

Plânsul se transformă,

E tot mai surd

Și se stinge ușor în durere,

Iar durerea ta,

nu se îndreaptă spre mine,

te doare singură.

Mă sperie noaptea.

încerc să mă vin la tine,

dar nu pot să mă mișc.

Te strig nu mă auzi,

nu mă vezi,

Te uiți la poză, eu nu mai sunt

Mi-e frică de noapte,

Căci noaptea am murit.

002.105

Cristian Laza. “Stins în noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-laza/poezie/241147/stins-in-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.