Eva și lacrima
\"...Eva!\", \"Da, Adame, ce e?\", \"Vrei sa fiu Adamul tău?...\", \"Pentru?!?..\", \"Așa..., ca variație. Trebuie să fiu al cuiva și simt că am nevoie de o schimbare. Aici, parcă
De toamnă, gânduri...
Simt...
se-ntomnează sufletul meu,
și încet-încet bate la ușă neființa
cântând imn de nemișcare,
imnul tărâmului de nicăieri
unde lupul-gând își caută veșnic
Toamnă...
Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine,
Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu,
Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu
Însă, chiar de-i verde pulsul,
Tu...
te-ai scurs încet
într-o dimineață de vară
în palmele mele făcute căuș
și ele-au luat forma ta, sau tu, forma lor.
mi le-ai unit
să-mi dublezi linia norocului...
le-am desfăcut apoi,
cu voie, Doamne...
la ceas de-amurg în fața ta,
Doamne,
mă-nfățișez desculț.
plecat-am fost departe
și demult, o zi...
nu m-am întors curat,
și știi!
sunt plin de-amaruri măcinate
și
Yin și Yang
Plânge un cer cenușiu și lacrimile-s hohotele de râs ale nebunului, paiață în arena circului vieții... Nasturi își face din ele, pentru manșetele goale, fără mâna care să scrie
Iubind femeia...
( desperado!... )
În fără vise roze nopți sordide
În care luna nu își face rond,
Mimând un mariachi vagabond
Poeme-parodii aș vrea, acide,
Să-nsăilez din sloiuri
Tristeți subjugate...
Cenușă din urmă tăiată de zbor,
O aripă arsă căzută pe-un nor...
Risipă de vorbe-n dorințe albastre
Sparte și scurse, ca-n toamnă, în ploaie,
Îngerii
Prețioasele poveri...
Se zbat sub armură albastre nevoi
nevoi neascunse
în tainice vise
nevoi necuprinse
în nopți nepătrunse
de îngerii goi...
vise cu ploi
izvorâte din stinse
cenuși ce-s
Plouă...
Plouă bacovian,
în ritmul nisipului curgând în clepsidră...
plouă-n acorduri de blues...!
Albastra speranță s-a dus,
făcând abuz
de tristețe morbidă...,
s-a dus în apus,
ca să
E toamnă și e târziu...
Azi vreau să sparg din nou a viței venă,
Să-mi plângă șoapta rubinie-n cupă,
Suspinul boabei, dulce să erupă
Turnând în suflet zvon de cantilenă.
Ghitara în
Întrebări de-amoru\' artei!... {doar retorice...}
Tu vrei?
Tu vrei icoana mea sa fii?
Să te închid in mine,
În zidul mănăstirii
Ce-o construiesc din blocuri de speranță,
Recuperate din
CG