Ca un păianjen solitar,
Îmi țes cernita pânză d-amintiri.
Aștept să-ți prind
În a ei rețea de fire,
Umbra vechilor iubiri,
Trupul tău subțire.
E noapte și mă doare
Felinarul bate calea
Pașilor grăbiți în noapte,
Iară vântul dă perdeaua
Răvășită la o parte.
Gânduri, gânduri ca de sticlă
Rup tăcerea mare-n două,
Și cuvântul îl
În ochii de seară
Un asfințit de vară.
Când crezi că ții în palmă
Flori de primavară.
Sărut necerut
De buze tremurânde,
Când doi ochii s-au văzut
Printre lacrimile ude.
Noaptea îți
Inimă caldă
Suflet naiv
Iubire trădată,
Înger mințit.
Picură trist,
Toamnă și jale.
Mă simt ca și Crist
Ce viața îi moare.
Nopți de mai
Ploaie amară
Îmi scutură frig,
Trecute-s zile peste noi,
Dintr-un trecut în care doi,
Erau, au fost, și vor mai fi,
Aceiași simpli, doi copii.
Și anii au trecut mereu
Ducând departe gândul meu,
La
Dedic un gând curat,
Curat ca lacrima de sfântă.
Curat și fără de păcat,
De-atâtea ori mă-ncântă.
Dedic un vers unei iubiri
Iubire pură, fără șansă
Și pură ca aceleași vechi
Mă simt atât de gol,lipsit de viață,fără putere,nici măcar să mă mișc,să respir,să iubesc.Pășesc pe pietrele incinse ale nemuririi,și nici măcar nu știu pe unde sunt,și unde mă îndrept.Oare ce voi
Se coboară din copaci și alunecă pe case
Cerul negru, de cărbune, ce-l străbate rar un nor.
Și privesc cum greu s-aprind felinarele rămase,
Cum un trecător anume,
Se precipită
Leneș mă poartă gândul
Pe străzile simțirii.
Acum bate doar vântul
Prin crengile trăirii.
Metropolă mi-e viața,
Dar tristă și plouată
Și dis-de-dimineață
De spini
Aștept într-o toamnă târzie
Pe banca purii iubiri,
Aștept o stea dintr-o mie
Să-mi cadă direct in priviri.
Pe străzi mă picură ceața,
E frig dar nu am idee
Ce plina de
Se termina toamna,vedeam cum vantul poartă visător frunzele,cum norii lungi,metalici,iși intindeau stăpânirea departe până sper casa bunicilor.Florile se pregăteau să adoarmă vesnic in somnul cald
