Jurnale

Mă simt atât de gol,lipsit de viață,fără putere,nici măcar să mă mișc,să respir,să iubesc.Pășesc pe pietrele incinse ale nemuririi,și nici măcar nu știu pe unde sunt,și unde mă îndrept.Oare ce voi

Se termina toamna,vedeam cum vantul poartă visător frunzele,cum norii lungi,metalici,iși intindeau stăpânirea departe până sper casa bunicilor.Florile se pregăteau să adoarmă vesnic in somnul cald