între maluri

azi se intampla ceva in atmosfera, numai poeme reusite. mi-a placut ideea cu raul care intra in oras ca o mare primejdie.singura chestie care personal ma deranjeaza e diminutivul pestisori, dar asta depinde de gust.felicitari.
mcm

poate de aceea privind doar dintre maluri e ametitoare si alba perspectiva fericirii...dumnezeiesc \"trag clopotele\" printre cuvinte...un text care vorbeste de la sine...

La o privire mai de departe văd un poem de o frumusețe stranie, care mă încântă, dar cârcotaș cum sunt, mă apropii și simt mai mult decât văd o falie în interior, explicabilă doar din pdv al avântului inspirator. Râul moartea-viața ca o primejdie mare, mi se pare prea mult.Oricum starea de frumos a fost creată.

Bineînțeles, e pești aurii, nu peștișori aurii. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cîtă dreptate ai. Dar e vremea vinului și bărbații se chinuie cu ea. Cu ea, vinul. Poemul tău de la biografie e nemaipomenit. nu crezi că nomadul e de fapt naufragiatul? Știu, o să-mi spui că naufragiatul e un nomad al apei...
Observația ta e atît de discretă că nici nu înțeleg de ce te cheamă Măcelaru. Cu drag mult, Costel.

iubitul este nomad in el insusi, asta face toata ziua, se muta de colo colo, nu stie ce este sedendarism, de aceea inventez si eu o furtuna sa scap de el, dar chipul lui e mereu altul. by the way, revin, diminutivele taie din orice elan, din orice putere, anuleaza oarecum si aminteste de lucruri mici/marunte. mai trec.
mcm

,,Fericirea lor e albă
ca o pană căzută, aievea, din cer,,
simplu,fără prea multe cuvinte o stare de grație bine conturată.
p.s. te salut,,,colega,,!