De peste un an de zile, am contactat o nouă dependență. Merg la fotbal. Asta de când avem iarăși echipă în Divizia A, pe Poli Timișoara. Ca să fiu sincer, merg nu atât pentru spectacolul fotbalistic,
Ai văzut vreodată cum se naște un înger,
cum străpunge cu țipătul său întunericul
cu aripile pre moarte călcând?
E suficient zâmbetul lui ca să vindece rănile
cele mai mari ale acestui
Pasăre albastră cu aripile frânte,
Pasăre albastră cu ochii de zeu,
Pasăre albastră ce plânge și cântă
Și trage să moară lângă umărul meu.
Pasăre albastră, bolnavă de soare,
Bolnavă de
N-am dreptul să scriu de Partid,
n-am dreptul să vorbesc despre sex,
am însă îngăduința să ucid
și voie mi se dă să preacurvesc.
E interzis să spun ce mă doare,
n-am voie nici să scriu că se
Haideți să cerem iertare pădurii
Pentru fratricidul război,
Haideți să-i cerem iertare naturii,
Să-i dăm copacii înapoi!
Veniți să cerem iertare pădurii
Pentru că am pus-o în neștire pe
1. De ziua nașterii Domnului, din păcate, Moș Crăciun a devenit mai popular decât Isus.
2. Voi credeți în viermii pământului, pentru că i-ați văzut; eu cred în Dumnezeu, pentru că l-am
Crimă
Am ucis moartea
Zdrobindu-mi ceasul. Acum
Nu mai există timp.
Alunecare...
Oameni putrezind
În vechiul sanatoriu;
Vieți ce se surpă.
Make love...
Muge războiul,
Vomită
Strada e doar poezie fără rimă, fără sens,
locul în care paranoicii visează intens
că sunt cei mai normali,
în care oamenii se adună din disperare în haite
ca să-i sfâșie pe cei singuri, pe cei
Of, iubito, ești prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
și ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai să pleci,
deci timpul dintre noi
e
Oamenii calcă în picioare zăpada,
o stropesc cu cenușă, o mătură,
o preschimbă în noroi.
E acoperit orașul de acest puroi
al ninsorii ratate,
de albul mânjit de păcate
împins spre
Pe trotuare, femeile se deschid
ca niște conserve,
oferindu-și trupul
de gumilastic
în onoarea zeului fantastic
al iubirii de plastic.
Cu flori de plastic
între dinții de aur,
bărbații
Peste oraș liniștea se lasă la fel de blând
ca pătura mumii peste pruncul adormit dezvelit.
Mă simt amețit
de vară și de luna plină,
de iubirea ce-mi urcă în sânge, tiptil, în surdină.
Aerul e
În ochii mei au înflorit trandafirii,
primăvara mă trezește cu bulgări de soare,
din mâinile mele își iau fluturii zborul,
și dragostea doare. Superb mă mai doare!
Plin de vigoare mă întorc
Azi nu vreau să fiu iar singur,
Vreau un dram de nebunie,
Vreau femei, vreau vin, vreau chefuri,
Vreau puțină veselie.
Nu vreau cărți, nu vreau manuale,
Și nu vreau singurătate.
Vreau să cânt
Nimeni nu avea alt Dumnezeu în afară de cel oficial,
nimeni nu își făcea chip cioplit,
nimeni nu se închina
și nici rugăciuni nu spunea
ca să nu ia numele Domnului în deșert.
În toate zilele se
Prietena mea îmi spune mereu că nu citesc...
(insert reproșuri: „Da’ mai pune și tu mâna pe-o carte!)
Drăguțo – eu pe stradă am învățat să trăiesc!
Când eu stăteam la coadă la carne și
Constantin Ștefuriuc. Vă spune ceva numele? Nu? Și totuși, este Poet. Poet pur-sânge, condamnat la tăcere prin moartea sa în 1994 și prin ignoranța noastră. Doar în Bucovina, locul său de
Iarăși îmi bate luna-n geam
Ca o amantă de la țară,
Înfierbântată de dezmăț
În noaptea molcomă de vară.
Și tot mă strigă și mă roagă
Să las cărțile de-o parte,
Să ies afară, în grădină
Și să
Albă, liniștea s-a lăsat peste duminică
ca un lințoliu.
E ziua mondială de doliu.
În singurătatea comună,
cetățenii își ucid libertatea cu telecomanda
și alcoolul,
tânjind leneș la o viață
Am ajuns lanterna roșie a poeziei românești.
Privesc și mă mir,
citesc și nu înțeleg.
Minunate versuri! exclam.
Dar sensul!?
Unde e sensul?
Ori sunt prea tânăr,
ori prea bătrân pentru poezia
Sfârșit de toamnă în oraș.
Friful s-a-ncuibat în case,
Plouă mereu, fără relaș,
Se furișează iarna în oase.
Vine iarna, iarăși vine
Cu tristețea-i deprimantă,
Palidă și despletită,
Înghețata
După ce Dumnezeu a făcut soarele și pământul,
ziua și noaptea,
cerul și apele,
codrii și plantele,
păsările și fiarele,
s-a oprit și a văzut că totul era frumos și bun.
A zâmbit mulțumit
și
Iubita mea privește un film porno
și râde.
Eu spăl vase cu apă rece
și îngheț.
E duminică după-amiaza
și e bine.
La radio cântă bluesuri vechi,
superbe.
Un vecin bate în calorifer
EL, într-un moment de efuziune, îi mărturisește, la un pahar de vin, proaspetei sale amice, că e poet:
“Există momente când scriu și sufletul meu se desface ca o floare încât îl poți privi în