Poezie
Lună plină
1 min lectură·
Mediu
Peste oraș liniștea se lasă la fel de blând
ca pătura mumii peste pruncul adormit dezvelit.
Mă simt amețit
de vară și de luna plină,
de iubirea ce-mi urcă în sânge, tiptil, în surdină.
Aerul e moale și parfumat,
stelele murmură-n vis, neîncetat.
Sufletele dorm aproape toate...
Doar al meu umblă slobod prin noapte.
Caută ceva nedeslușit...
Adulmecă fericirea
ascunsă-n infinit.
001579
0