corneliu zegrean

Eu m-am întors încă odată, Cu gândul zdruncinat de rău, Pe linia mereu curbată De blestematul “Prometeu” Eu m-am întors încă odată Fiindcă respect ce ți-am jurat Să merg pe calea

Corabia bătrână ce mai plutește-n larg, A dat semnal, o știre, din marele-i catarg, Că s-a oprit din drumul ce-o duce în spre mal, Lovită prea puternic de-al timpurilor val. De-atâta vânt și

Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte, In mreajăle uitării zac mii de osăminte, A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie, Sub ciuruit de gloante și bombe cu văpaie. Cu vuietul pe buze

„Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească, Pe dâmburi de morminte, un crin să înflorească. La crucea lor copile, îți las cu jurământ: Să lași mereu o floare și lacrimi pe mormânt”

După atâția zeci de ani, Printre prieteni și dușmani M-a cuprins un dor nebun Să-mi revăd satul străbun, Casa, prunii de sub feți, Livada cu mărul creț, Ulicioara cu noroi Și otava din

Voi Mării și Mărioare LA MULÞ ANI! Tot zâmbitoare, Să fiți mândre ca o floare. Un bujor, un trandafir, Mărgele trase pe-un fir, Să adiați ca un \"zefir\". De Sfântă Mărie Mare Eu... Vă

În visele-mi nocturne, adeseaori apari, Incerc să-ți fur o vorbă dar repede dispari, Ai fața străvezie și părul scurt, șaten, Ingândurată, parcă, de rânduitul «tren». Cu-n zâmbet melancolic te

“Noi nu plecăm, noi nu murim! Noi libertatea ne-o dorim! Chiar dacă-o fi să ne jertfim. Un fir de iarbă pe mormânt Să crească pentru cei ce sunt Eroii neamului, că-i Sfânt” Un singur semn

De ce mă faci să aștept plângând Și-atâta rugăciune? Mai bine spune-mi să dispar Să \"ard\" ca un cărbune. De ce mă faci să aștept plângând Când inima te cheamă? Mai bine spune-mi să

Ultimul poem al poetului și Eroului, Sublocotenent post-mortem, IOAN GROȘARU Cu aripi îndrăznețe m-am înălțat furiș Cu-albastra-nchipuire, prin viforul de ceară Și am strivit pământul în graba

E mult de-atunci, o știi și tu, Era o dulce primăvară, Când liliacul înflorea Și tot atunci, laleaua rară. Ai apărut ca din văzduh, Ca un luceafăr ce străluce, Ce vine de la

Zdrobiți de frig și veștejiți de vreme, Am așteptat un “Iancu” la luptă să ne cheme, Să-nlăturăm urgia și atâta nedreptate Ce s-adunat la plebea din urbe și din sate. Să schimbe cursul vremii,

De ce oare mi-a fost lăsat Să sufăr ani înlăcrimat? Și să trăiesc de parcă nu-s, De când te-ai dus, de când te-ai dus. . . De ce atâtea suferinți Ce uneori mă scot din minți? Și-atunci eu

In brațele mamei doar gândul se-așează, copilul aleargă... Adesea pe prispă m-așez agitată, aș vrea să nu piardă… Poate la toamnă… se-ntoarce acasă, un vis prea frumos. E dus prea

\"Când eram tânăr fecior Eram fala munților, Umblam tânăr la vânat Ziua sau pe înnoptat. Pușca și cureaua lată, Ce bărbat eram odată. Când vânam prin mulți și văi Cu ortacii

Nu mă iubi! Sunt lup bătrân, de-acuma nu mai sunt stăpân pe zilele ce-mi mai rămân. Eu... Nu mai pot fi de folos, nici trist, nici când sunt mânios și.... nici atunci când sunt voios. Nu

Gândirea ta poesiferă, Diversă ca floarea din seră, Cuvintele-ți filosofate, Alese, mai sofisticate Și din exces metaforate, Iar vorbele-ți mai elevate. Îmi lași un iz de: \"Unicat\". Tu

Cântă apa la Ciurgău, Veșnic ea doinește, Baciului îi pare rău, Toamna se sfârșește. Vine iarna, zgribulim, Frigul e la poartă, C-o palincă ne-ncălzim Și bârfim de.. \"soartă\" -

Iubirea trece nu-i nici o îndoială, Amici să fim, măcar un car de ani. Dă-mi gura ta cu gust de portocală Si-mi vând melancolia măcar pe patru bani! Mai râzi o dată ca un strop de rouă, Când

Uite-așa ne ducem traiul să ne câștigăm mălaiul. Rușinos, n-avem ce face, mai cerșim cu bună pace, ș-adunând niște dolari creștem copilașii mari. Rău ne-a mers vestea în lume, de șmenari

Cuvântul meu? Un bun rămas. Dacă nu vrei, am să te las, Căci pentru tine-s un.... pripas. Sau poate vrei un mic popas Din drumul lung al fericirii? Totuși...... Un semn în treacăt o să-ți