De ce m-ai părăsit

De când «Tu» ai plecat fără să-mi spui, Măcar o vorbă de-nțeles, Mi-e greu, că sunt al nimănui, Sunt doar, „obiectul” de-nteres. Nu mai aud chemarea ta Mai blândă, uneori hazlie, Și-ndemnul ce mereu mă-ncuraja Să cânt, să zbor, precum o ciocârlie. Doar vocea ți-o aud timbrată Și care, este, deseori un „har”, O mai aud, ce-i drept, cam tulburată, Prin visele răzlețe și, nu e în zadar. Deși, atâta vreme a trecut, De când Tu „rătăcești” în altă „lume”, Aceiași ai rămas precum te-am cunoscut, Un „mentor” iscusit și-n vremile „postume”. Cuvântul tău și numele de „Lină”, Mereu mi-au fost o „stea”, o călăuză, La bine sau când, am trăit o dramă, Ai fost și vei rămâne de-apururea o «muză» Mentorului meu, drag.