corneliu zegrean

La mormântul eroilor “Noi nu plecăm! Noi nu murim! Noi libertatea ne-o dorim Chiar dacă-o fi să ne jertfim! Un fir de iarbă pe mormânt Să crească pentru cei ce sunt Eroii neamului, că-i

Elena? Un nume ce vine din veacuri, Îl au unele fete de la noi și din lume, Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri, Ușoară sau grea, ce-i face renume. De-i cea din istorii sau cea din

Nu știu dacă tot ce spun, e bine? Dacă ești stăpân pe tine Spune frate, spune tare Să audă și cei care!.... Sunt chemați să facă legea, Ca o cartă a dreptății În albia

Treziți-vă voi oameni, cum bine ai grăit, dintr-o mocirlă neagră, în care ați sleit, să răsturnăm o clică, de hoți și de geambași, la strâba-orânduială să nu mai fim părtași. Treziți-l și pe

Aș vrea să scap de-o grea povară Ce-mi macină gândul, mereu. Mereu aștept să îmi dispară Coșmarul sufletului meu. Aș vrea să zbor și printre stele Să-mi caut liniștea-n pustiu, Pământu-i

Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul, Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun, Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul Să te ajung, iubirea să-mi răzbun. Te caut peste tot, poți să te ascunzi

Pictează-mi privirea să-mi vezi fericirea zâmbind, Și gândul ce-mi zboară să te am o comoară spre ceruri plutind. Pictează-mi făptura și ochii și gura o vreau... sărutând, Un chip

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai, Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai, Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu, Pe cât ești de suavă să înflorești mereu. Puține știi de

Unei mame Te iubesc mămică dragă, Te iubesc atât de mult, Că ai ochii ca o fragă, Vocea-ți dulce ți-o ascult. Al tău zâmbet mă-nfioară, Vorba-ți blândă mă alină, Brațele ce

De Dragobete? Un vis frumos Și-o dulce îmbrățișare, Apoi... o dulce sărutare Căci busuiocul ți-a surâs, Și după-o rugă și un plâns E ziua Ta de... desfătare Și-al dorului încununare. Eu ce

Cuvântul meu? Un bun rămas. Dacă nu vrei, am să te las, Căci pentru tine-s un.... pripas. Sau poate vrei un mic popas Din drumul lung al fericirii? Totuși...... Un semn în treacăt o să-ți

Aici trăiesc, aici muncesc, și... tot aicea străjuiesc o Bornă la hotare. La o margine de țară, În cazarmă sau pe-afară, pe pământ sau chiar și-n zbor, sub privirea stelelor. Aici!

Nu știu să pictez tablouri, Mă pricep la câte-un vers, Poate și la bolerouri, Le dansez chiar și din mers. Chiar și atunc când merg pe.... „șapte cărări”. * Ană dragă, Ană dragă lumea

* În viață orice e posibil: Ne-am pregătit împreună, virtual, am așteptat clipa revederii după ani și ani... Dar..., după o înțelegere: \"stupoare\". \"Lupul își schimbă părul, dar năravul

De e toamnă de e vară îmi duc dorul cu... povară. Iernile când sunt geroase frigul intră pân-la oase. Primăvara e frumos, câmpul este mai... Duios, un cântec de ciocârlie prevestește-o

Te-ai ghemuit în mine un freamăt să-ți găsești? Furtuna e prea mare și... vrei să te-ncălzești? Ai inima prea rece, gândul scânteietor, crezând că doar în sânu-mi vei renaște un

Când luna apare pe cerul senin, Iar soarele-și pierde din razele roșii, Te aștept pe aleea, izvor de destin Până târziu, ce cântă cocoșii. Prin colțul de stradă trec zeci de femei, Copii și

Nu mă iubi! Sunt lup bătrân, de-acuma nu mai sunt stăpân pe zilele ce-mi mai rămân. Eu... Nu mai pot fi de folos, nici trist, nici când sunt mânios și.... nici atunci când sunt voios. Nu

Blestemul nu m-a supărat, Poate...Puțin m-a agitat. De când Tu, dragă ai plecat Puhoi de lacrimi am vărsat, Oricât am vrut, dar n-am uitat, Mereu …. Mereu am regretat. Zmeul din mine

Flacăra arde - Doru-mi aprinde focul, Luna zâmbește. Slabă-i speranța - Gândul îmi zboară hoinar, Zâmbetul…. Palid. Liniștea trează - Târziu peste noapte, Luna dispare. Ploaia mai rece

- Doamne! Multe au mai fost Și.... Câte-or să mai vină, Așteptăm, dar.... Fără rost, Mierea de albină. Nu-i vezi Doamne! Pe „ecran” Cum zburlesc din pene? Și promit an după an „Rimel” la

Te-am așteptat să mai revii Măcar cu vocea-ți caldă, Dar nopțile-mi rămân pustii Doar visul mă dezmierdă. Mă ocolești? Nu te-nțeleg De ce-mi respingi iubirea, Ajută-mă cât sunt întreg Să-ți

Ce nesecată-i ura când lumea se împarte, În cete mici sau large, de mizeri și bogați, Ea năruie speranța, a celor fără carte Sortiți la umilință. Ei.... mor niște argați. Ce nesecată-i ura

Anii trec, se duc prin „stații” Ca un tren accelerat, Și ai mei se scurg, n-au rații, Doar de chinuri și.... Oftat. În trenul vieții mele Nu mai mergem amândoi, Spre gara cu patru