Mărțișoare! Mărțișoare...

Unei mame Te iubesc mămică dragă, Te iubesc atât de mult, Că ai ochii ca o fragă, Vocea-ți dulce ți-o ascult. Al tău zâmbet mă-nfioară, Vorba-ți blândă mă alină, Brațele ce mă-nconjoară Îmi fac dragostea deplină. Te iubesc mărită mamă, Mai mult ca orice pe lume, Glasul tău și-n vis mă cheamă Să fiu mândră de al tău nume. Soției Îți dăruiesc un “simbol”, al dragostei eterne, Ce dăinuie de veacuri, ca o-ncleștată « rocă », Cu timpul el, încet, încet se « cerne » Dacă iubirea nu mai este « reciprocă ». Fiicei Când o privești « Ea » nu are valoare, Dar este cheia sufletului meu, Cu ea Tu vei deschide orice « încuietoare » Căci este darul Tatii, ce te-a iubit mereu. Ea este « harul », ce-ai moștenești din mine Și binecuvântarea, ce drumul ți-a deschis, Pe care-ai mers o vreme și, cel care mai vine Îl vei străbate sigur, e singurul meu vis. Unei nepoate Ca o albină, veșnic zburătoare, Să te avânți spre ceruri, tot mereu, Fie-ți iubirea mea , lumină « călătoare » Că astfel vei învinge « urcușul » cel mau greu. Iubitei O floare-i prea puțin, O sută….sunt prea multe, Ia-mi inima cu tine Ce dorul să-ți asculte. Simbolul primăverii Să îl păstrezi mereu, Că-ți va aduce aproape Iubirea sufletului meu. Unui doctor De ziua primăverii îți înmânez un dar, Un simbol al iubirii și al speranței « Har », Ce să-ți redea puterea, s-aline o durere Acelor mulți și firavi, ce numai au putere Să lupte cu destinul, cu rănile prea « grele », A bietului de rând, lipsit de toate cele Că n-o fi în zadar. Un tată..... Cere și el un mărțișor Sărută-mi mâna, clipa-i așteptată, Că e bătrână și... Doamne! Rău mă doare, Mereu ai fost cu mintea șifonată Pe cel ce te-a crescut, să fii precum o floare. Sărută-mi mâna și reînvie-mi balsamul, Căci sunt bolnavă și... Rănile mă dor, Oricât ai vrea să te desprinzi din ramul Pe care mai trăiești si.. Poți surâde-n zbor. Sărută-mi mâna. Să-ți ceri sincer iertare, Să nu regreți când... Mâine voi „pleca”. Ai fost și ești și Tu, o ...”Născătoare”, Pe-acest pământ ce-i sacru. El! Nu te va ierta. Ce să-ți mai spun! Rămâi o nostalgie, Cu cine te-nțelege, în egoismul tău, Viața mi-a fost dură, așa a fost să-mi fie, Tu să-ți urmez cărarea, iar eu....Un drum al meu. Corneliu 01.03.2009