CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ocazională, dar nu numai ocazionată. Simt rătăcite bine prin poemul tău circumstanțe atenuate. Brațe pînă la stele și picioare pînă la lună - roiul s-a mutat în sînge. Obrajii îmbujorați au brumă de fructe înnoptate:
ca în geneză
să pot născoci alte
nopți
pe măsura viselor noastre
ca în geneză
să pot născoci alte
nopți
pe măsura viselor noastre
Pe textul:
„poem cu picioare lungi si melancolie orientala" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextVă aștept mereu, simt că sînteți cu ochii pe mine. Și cu bunăvoință. Sper să rămîn o gazdă bună.
Livia, știi Concursul lui Sorescu? Acolo cucuiele erau o probă de măiestrie: cine avea dorul aripilor adevărate avea și cele mai multe cucuie. Pentru că plafonul era prea jos. Trebuie să mai săltăm un pic cerul. Ce zici?
Livia, știi Concursul lui Sorescu? Acolo cucuiele erau o probă de măiestrie: cine avea dorul aripilor adevărate avea și cele mai multe cucuie. Pentru că plafonul era prea jos. Trebuie să mai săltăm un pic cerul. Ce zici?
Pe textul:
„Aleleu și aleluia" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextE bine cînd ni se întîlnesc privirile pe același cer polivalent. Mai bogat cu fiecare vers, cu fiecare fior.
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextO muzicalitate sobră și nostalgică, parcă sonoritatea franțuzească le dă o vibrație mai nazală de arc înalt de catedrală. Versuri ce ar trebui citite cu vocea de copil mare a lui Anthony Perkins în Vă place Brahms? (Pune tu o vorba bună pe lîngă Nuța.)
Pe textul:
„Amandes" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMi-ar părea rău să și crezi ceea ce ai spus. Cuvintele din vagoanele de marfă sînt în viziunea mea adunate ciorchini. Stînjeneala și șovăiala sînt ale celui ce le rostește. (Și, evident, nu ale autorului.) Am făcut un apropo la o poezie a lui Blaga, Sovaielile roiului. Roiul meu e de albine, nu de viespi, crede-ma.
Pe textul:
„imbratisare" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextVăd totul învîrtindu-se în jurul unei stînjeneli în care cuvintele, prea multe, adunate ciorchine, nu spun decît că totul stă pe pragul șovăielnic al începutului: zumzet de roi care își amînă, nu se știe încă de ce, nici cît, plecarea spre lună.
Pe textul:
„imbratisare" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextInvidiez spiritul ludic în care spui, parcă mereu pe fugă, lucrurile grave. Chiar și această rimă îngînată cochetează formal cu aceeași alergie la vreo oprire din curgerea alertă a firii:
un pendul cu bătăi cardinale
timpul lungit curge-n tălpi ca vinu-n pocale
Nu pot să repet versurile din comentariul de sus, deși simt nevoia plagiatului. Le adaug doar pe astea:
începutul adoarme-ntre limitele tale
la judecata de apoi voi fi arin vei fi mirare
un pendul cu bătăi cardinale
timpul lungit curge-n tălpi ca vinu-n pocale
Nu pot să repet versurile din comentariul de sus, deși simt nevoia plagiatului. Le adaug doar pe astea:
începutul adoarme-ntre limitele tale
la judecata de apoi voi fi arin vei fi mirare
Pe textul:
„Confesional" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextÎntîmplarea face că imediat ce am postat acest text am ajuns la unul al lui Zabet, unde am găsit aceste rînduri edificatoare:
îndârjirea cu care demolăm
fragilitatea iubirii noastre
îndârjirea cu care demolăm
fragilitatea iubirii noastre
Pe textul:
„Aleleu și aleluia" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu-ți dezminți numele. Rătăcești rodnic prin el. Îmi place aluzia la leacul putred al \'tămăduirii\':
lichenii saltă din umeri a neputință
și treptata trecere de la medical la spiritual, înstrunarea inimii la diapazonul silvestru. Aș fi vrut s-o scriu eu. Mă bucur că am putut s-o citesc.
lichenii saltă din umeri a neputință
și treptata trecere de la medical la spiritual, înstrunarea inimii la diapazonul silvestru. Aș fi vrut s-o scriu eu. Mă bucur că am putut s-o citesc.
Pe textul:
„Densitate" de Adriana Marilena Stroilescu
Recomandat0 suflu
ContextSimțeam un ușor dezechilibru cu o stea pentru doi umeri. Elia, sînt copleșit, epoleții mei vor fi de plumb, va trebui să mă țin drept, să onorez greutatea stelelor primite. Știu și eu că eseul îmi iese mai bine, dar cochetez și cu versul, poate o să mă mai ridic cu haiku-ul. Un cititor profesionist este mai mult decît îmi puteam dori.
Se mai învață și la școala vieții. Mai mult și mai profund decît pe treptele sistemului. De-abia atunci urci, fără programă și promovări, \'nebănuitele trepte\'. Și te mai iei la harță cu dicționaru.
Se mai învață și la școala vieții. Mai mult și mai profund decît pe treptele sistemului. De-abia atunci urci, fără programă și promovări, \'nebănuitele trepte\'. Și te mai iei la harță cu dicționaru.
Pe textul:
„Modestia" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu am vrut să contrazic ceea ce ai spus tu. Dificultatea de a te găsi, de a te afla scriindu-te. Și chiar de a deveni ceea ce doar meritai și făgăduiai prin scris. Secund înseamnă doar în ordinea firească a ivirii pe lume, în ordinea importanței lucrurile stau poate invers. Vroiam să fac doar o completare la ceea ce spui. După o vorba a lui Nichita: \'Cine e singur în el însuși este însoțit\'. Cred că trebuie să nu pierdem, acolo în centru ardent, această însoțire, nevoia și capacitatea efectivă de comunicare. Care ne obligă să ne menținem comunicabili, renunțțînd adesea la ceea ce nu poate fi comunicat. Este o experiență pe care am făcut-o cu toată modestia. Chiar dacă tot ce găsești în acel centru ești tu, nu ești tu pentru alții.
Pe textul:
„Cum să scrii" de Alin Pop
0 suflu
ContextChiar așa, de ce scriem? Pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a blocat comunicarea. Trebuie să depășim distanța, uitarea, interlocutorul nedorit sau nemeritat, însingurarea, indispoziția și cîte altele. Oricum, scrisul e o modalitate secundă și mediată de comunicare. Scriem intim sau literar, exigentele comunicării se păstrează: trebuie să avem spontaneitate, vervă, farmec, să seducem cititorul și să-l însuflețim. Și lucrurile nu stau mult diferit de situația interlocutorului comunicării orale, trebuie să avem darul povestitorului fluent și capacitatea de a spune povestea potrivit acelei scheme mitice care o face dezirabilă și captivantă. Ne povestim sufletul, dar doar atît cît să nu cădem în idiosincrazie. Trebuie să nu povestim pentru că ne plictisim, plictisind interloclutorul și timpul. Trebuie să îmbogățim timpul cu încă o poveste, să-i anulăm monotonia.
Pe textul:
„Cum să scrii" de Alin Pop
0 suflu
ContextAcum și partea dulce. Îmi surîde invitația sfidare, omologarea aventurii poetice cu evadarea cuplului din platoul-platitudine (chiar al minunilor fiind) în viață. Evadare rodnică \'din cuviință și din pravili\'. Nu prea-mi pare reușită viziunea muzeală și nici nu știu cum să gust din ulcele scobite-n pereti.
Pe textul:
„dacă ai timp" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextAi groaznic de multă spontaneitate, un fel de oralitate lesne deraind în metaforă. Orice clișeu îți vine bine pentru că știi să-l clintești jucăuș. Îmi place această auroră boreal-ludică:
să aprindem stelele cu o brichetă
cortine încinse să ducem pe cer
Acum, c-am venit cu tine, urcînd liber în mine, ridic un pic sprînceana și-ntreb respectuos:
cum dorm parinții pe margini în sus?
Ne luăm lumea-n cap, scăpăm de sensul impus, dar găsim oare altul la timp?
să aprindem stelele cu o brichetă
cortine încinse să ducem pe cer
Acum, c-am venit cu tine, urcînd liber în mine, ridic un pic sprînceana și-ntreb respectuos:
cum dorm parinții pe margini în sus?
Ne luăm lumea-n cap, scăpăm de sensul impus, dar găsim oare altul la timp?
Pe textul:
„dacă ai timp" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextNu poate fi bucurie mai mare decît să comunici autentic, să te cumineci din aceeași sursă generoasă de spritualitate, să împărtășești aceleași gînduri și gusturi. Mulțumesc pentru vibrația întreținută. Ceea ce-mi place cel mai mult la Camus este acel îndemn de a-ți trăi viața cu o responsabilitate lirică ardentă.
\"Tocmai asta simțeam și eu: îmi jucasem bine rolul. Îmi făcusem meseria de a fi om și faptul de a fi cunscut bucuria timp de o zi întreagă nu mi se părea o reușită excepțională, ci împlinirea patetică a unei coniții care, în anumite împrejurări, ne faci din fericire o datorie.\" Asta spune în Nuntă la Tipasa, unul din eseurile lirice care exaltă răspunderea fiecăruia față de propriul destin, singur în fața unei lumi chemătoare și ostile adesea.
\"Tocmai asta simțeam și eu: îmi jucasem bine rolul. Îmi făcusem meseria de a fi om și faptul de a fi cunscut bucuria timp de o zi întreagă nu mi se părea o reușită excepțională, ci împlinirea patetică a unei coniții care, în anumite împrejurări, ne faci din fericire o datorie.\" Asta spune în Nuntă la Tipasa, unul din eseurile lirice care exaltă răspunderea fiecăruia față de propriul destin, singur în fața unei lumi chemătoare și ostile adesea.
Pe textul:
„Sisif" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextLory, cred că trebuia să mai adaug un rînd. Cele două versuri finale mi-au plăcut foarte mult. M-am recunoscut în poemul tău. Toți facem așa. La fel. Vroiam să spun că riscul tău merită aplauzele mele.
Pe textul:
„Stop cadru" de Lory Cristea
0 suflu
ContextNu prea cred în acest egoism pervers al închipuirii. Paleologu spunea despre \'Pe lîngă plopii fără soț\' ar fi doar sublimarea unei dorințe bestiale de viol. Nu poți iubi pe cineva care habar n-are că exiști folosindu-l pentru a-ți închipui tot ce vrei cu el. Știm cu toții că el s-ar putea să nu consimtă (cel puțin nu atunci cînd ne cășunează nouă).
Acea bucurie tandru-erotică este doar a face bucurie celuilalt, joc plin de neașteptat, simțire a fiorului pe care îl trezești și căruia îi răspunzi, tresărire plină de recunoștință și îndrăzneală ce așteaptă sfios replica. Aici într-adevăr \'faci dragoste\'. Sau faci doar \'poezie\'.
Acea bucurie tandru-erotică este doar a face bucurie celuilalt, joc plin de neașteptat, simțire a fiorului pe care îl trezești și căruia îi răspunzi, tresărire plină de recunoștință și îndrăzneală ce așteaptă sfios replica. Aici într-adevăr \'faci dragoste\'. Sau faci doar \'poezie\'.
Pe textul:
„Cat de minunata esti, cat de minunat sunt" de valeria tamas
0 suflu
Context