Haiku

memoria și gândul își pierd vigilența, norii le îmblânzesc, iar eu îndrăznesc să nu comentez decât cu o autentică încercare de a schimba privirea.

către pământ

răni în trunchiuri verzi
cleiul se scurge topit
blestemul toamnei

cer pictind norii
printre pasari sidefii
cad iar ploile

aici unde sunt este ca in tabloul pe care tu l-ai pictat in haiku. multumesc si uite, am scris is eu unul alaturi de al tau.
drag, ela

E bine cînd ni se întîlnesc privirile pe același cer polivalent. Mai bogat cu fiecare vers, cu fiecare fior.