Densitate

aș numi poezia aceasta \"fără tine\"...
mi-a impresionat mesajul si mi-am permis sa il rescriu astfel (poate îți place):

între noi flori de penicilină
aerul
la capătul degetelor
verde compact pe unghii
iarbă
cu privirea la cer
lichenii saltând umerii a neputință
reverberberație în tăceri
seara
plecăciuni umbrele brazilor
muntele fluturându-și victorios singurătatea
în mijlocul inimii
pădurea adâncind depărtări
lecție
despre cum să trăiesc
fără tine

Ce bine că ți-ai permis, sunt dornică să trag învățăminte de la cei pe care îi admir, parcă m-ai simțit, de câteva zile chiar fac eforturi deosebite să-mi îmbunătățesc stilul, nu știu dacă se observă însă mă străduiesc să scriu mai aerisit, nu o să uit niciodată ce mi-ai spus “pentru ca să se aleagă de unele singure cuvintele, să se spună, e nevoie numai de exercițiu, păcat de poezia care se pierde nenăscută”. Mă bucur să te știu aproape, călăuzindu-mi drumul.

Amadriada

Nu-ți dezminți numele. Rătăcești rodnic prin el. Îmi place aluzia la leacul putred al \'tămăduirii\':

lichenii saltă din umeri a neputință

și treptata trecere de la medical la spiritual, înstrunarea inimii la diapazonul silvestru. Aș fi vrut s-o scriu eu. Mă bucur că am putut s-o citesc.

Viața mea este propria mea cale spirituală, de aceea nu mă grăbesc să o abandonez atunci când cineva îmi promite experiențe mai mari și mai bune. Stiu că am parte exact de stările de care am nevoie ca să evoluez, fie ele dureroase sau nu. Mai rămâne să învăț cum să mă tratez preventiv, dar poate nu e neapărată nevoie. Imi pare bine că am scris eu această poezie fiindcă densitatea verdelui meu mi te-a adus aici cu vorbe de leac.

Ama