CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Lipsesc versurile finale:
\"Picurii de rouă-s mari și calzi
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?\"
\"Picurii de rouă-s mari și calzi
cornițele mijesc,
iar mugurii sunt plini.
Să fie primăvară?\"
Pe textul:
„Pan" de Lucian Blaga
0 suflu
ContextVersul de mai sus, aparținînd lui Petru Creția, prinde cred foarte bine esența \'recenței\', impresia de ultim răcnet răgușit și senil din fașă. Sfidarea pentru sfidare, tupeismul debusolat și nerușinat, bătrînicios în ura lui față de prospețimea veritabilă și eternă. Nu cred că merită mai mult decît o ignorare de la distanță. Palmele morale trebuie aplicate cu mănuși de protecție - să nu te murdărești.
Pe textul:
„într-o altă epocă" de Bogdan Nicolae Groza
0 suflu
ContextÎncîntat. Frumoasă alegorie. Uite, te scarpin între coarnele ochioase. Deci nu biet pîrîu pămîntean, ci potop divin? Deci nu El s-a pogorît s-o cunoască pre dînsa, ci seceta ei l-a precipitat cascadă, piscină (oarecum) erotică ca să-și răsfețe coarnele?
Pe textul:
„cauta-mi in coarne" de Ioana Barac Grigore
0 suflu
ContextÎmi place această împletire între poezia trăire și poezia vorbitoare - iubire împărțită la doi sau înmulțită cu doi. Și această imposibilitate de a ține ambele fuioare în mînă, această scăpare printre degete:
parcă mai mereu îmi lipsește ceva
pentru a stăpâni neîmblânziții cai înaripați
uneori frâul gândurilor
alteori șaua sentimentelor
care-și încâlcește chingile
prin hățișuri
atât de departe de livadă
Aș fi pedalat mai mult pe ideea din acest vers:
niciodată nu sunt două trepte la fel
parcă mai mereu îmi lipsește ceva
pentru a stăpâni neîmblânziții cai înaripați
uneori frâul gândurilor
alteori șaua sentimentelor
care-și încâlcește chingile
prin hățișuri
atât de departe de livadă
Aș fi pedalat mai mult pe ideea din acest vers:
niciodată nu sunt două trepte la fel
Pe textul:
„De două ori iubire" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextCît de plate ar fi apele torporii, plasma albastră le vălurește și le face să tresară într-o beție a simțurilor, cu năduf peste nădușeala zilei. Nu, nu, apa nu-i niciodată nici clară, nici chioară, ea joacă în irișii jinduitori de viață. Peste realul încins deasupra căruia aerul face ape.
Pe textul:
„dor de apă plată" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextHai să citesc des-facere ca facere repetată, ca răs-facere. Acu e și firesc că e un joc de desfaceri și refaceri, ușor traumatizant. Și cînd te joci cu lumina, te mai pică - vrei, nu vrei - și un pic de ceară. Făcutul cu ochiul are aceeași putere mirifică pe care o are orice bobîrnac bine țintit. Te pune pe cale, te-alungă pe coclauri. Te deșiră pînă dai cu capul de pragul-canatul cerului chemător.
Pe textul:
„des-facere" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextAugustă această stare de vară ușor obosită, înclinînd alene către toamnă. (Parcă-ți vine să zici: \"Și vine toamna iar / ca dup-un psalm aminul, / doi sîntem gata să gustăm / cu miere amestecat veninul.\") Ai reușit un ritual al ceaiului tihnit înfășurată în chimonoul sobru al tăcerii.
Pe textul:
„August" de Lory Cristea
0 suflu
ContextUneori “deschiderea” se travestește într-un efect de culoare: ea estompează stridențele, îmblînzește țipătul cromatic al vieții și aprinde gustul pentru tot ce pălește subtil, cu noblețea patinei și se ascunde pe jumătate într-o ceață protectoare. Este poate doar contrapunctul tragic al optimismului împăcat ca nostalgie.
Violetul mi se pare o culoare sacră, solemnă, crepuscular indecisă.
Violetul mi se pare o culoare sacră, solemnă, crepuscular indecisă.
Pe textul:
„Spus în violet" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎți înțeleg preferința pentru ritmuri mulcome, pentru dospirea înceată a cerului, pentru tristețea ce arde întunecat și fără fum. Magia care nu se dă-n spectacol.
Pe textul:
„tranzitii II" de nastia muresan
0 suflu
ContextMaria, mă copleșești, într-adevăr sînt întîmplări care sînt trăite ca o construcție de sine, care te îmbogățesc cu o nebănuită și nesperată arhitectură interioară. Sacră.
Pe textul:
„Ctitoream un templu" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextÎn fugă, ca o cometă, las doar praf aniversar de stele. Ani mulți ca în Calea Lactee.
Pe textul:
„Sandra Hanna Segal daca ar putea să facă ce vrea s-ar așeza pe marginea verii" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextSă privești Cerul de Vară
E Poezia - Slova Cărții n-o doboară
Poemele adevărate zboară
Pe textul:
„Să privești Cerul de Vară" de Emily Dickinson
0 suflu
ContextMi-a plăcut personajul, e viu și fascinant, n-are rost să te cramponezi de chestii morale. Nimeni nu-și ratează viața dacă o trăiește exemplar. Și Margot, desigur a ta, este un \'exemplar\'. Finalul cu dedicația și titlul cărții este suficient de discret și de semnificativ.
Pe textul:
„Margot" de Elena Marcu
0 suflu
ContextMormântul iubitei necunoscute, ăsta da mormînt – memorial al durerii. Pe altarele, pe frontul, în abatoarele iubirii se moare cu precădere anonim. Și glorios mereu.
Și totuși poezia ta mai salvează o dată acest mit sîngeros. Rănită de propriul sînge, de roibul din care picură răni nobile cît garoafa albastră, porți demnă și neplînsă colierul funerar. Și faci cu ochiul-rană-albastră semne complice lunii.
Și totuși poezia ta mai salvează o dată acest mit sîngeros. Rănită de propriul sînge, de roibul din care picură răni nobile cît garoafa albastră, porți demnă și neplînsă colierul funerar. Și faci cu ochiul-rană-albastră semne complice lunii.
Pe textul:
„nu plânge nimeni" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextPrielnice ochiri, clipiri, ocheade. Popasul tău s-a ascuns și el în spatele pleoapelor.
Pe textul:
„caratele tăcerii" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextTu, Alină, nu ignori răz-bunarea, cred. Ea nu este decît o îm-bunare mai răzvrătită, răstălmăcită, un pic răstignită, cît să nu-ți tihnească în totul.
Pe textul:
„răzbunare" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextTe-am descoperit din niște comentarii la Raluca. Venind dinspre începuturi spre actualitate, am ajuns aici cu satisfacția unei lecturi pe gustul meu. Texte cu fraze migălos construite, notații deosebit de atente la amănuntul vieții. Un stil ferm, sigur pe mijloacele pe care le folosește, o drămuire echilibrată a cinismului cu cîinoșenia vieții.
Promit să ajung la zi cu lectura. Scrii prea bine, cu un stil deja redutabil ca să nu fii încă înstelată și în consecință mai mult citită. Păcat că prea multe stele apătoase se irosesc cu poezele fără strălucire.
Promit să ajung la zi cu lectura. Scrii prea bine, cu un stil deja redutabil ca să nu fii încă înstelată și în consecință mai mult citită. Păcat că prea multe stele apătoase se irosesc cu poezele fără strălucire.
Pe textul:
„Vegetală" de Elena Marcu
0 suflu
ContextViselor dintre ziduri le priește lacrima norilor, ele știu să toarne-n absență miraculoase mirări:
pe buza întunecată
timpul își prelinge dulce
gol peste culmi
destinul
pe buza întunecată
timpul își prelinge dulce
gol peste culmi
destinul
Pe textul:
„Vise între ziduri" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextCînd l-am scris, habar n-aveam ce-i aia haiku. De-aia e și șchiop, 4-7-3. N-are ADN-ul.
Am reprimit starea de bine.
Am reprimit starea de bine.
Pe textul:
„răzbunare" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCînd l-am scris, habar n-aveam ce-i aia haiku. De-aia e și șchiop, 4-7-3. N-are ADN-ul.
Am reprimit starea de bine.
Am reprimit starea de bine.
Pe textul:
„răzbunare" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context