CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Uneori te trage zdravăn, te zguduie mai să-ți rupă mîneca și tot degeaba. Pe parcurs, în răstimp se-ntîmplă bucuria, cînd poposim și tragem o vreme barca la mal, cînd ne așezăm să ne tragem sufletul într-o oază din deșertul vieții. Atunci - cum bine spune poetul - \"între lipsă și prisos, ne bucurăm de cîte sînt\". În acest răgaz m-am bucurat de vorbele tale.
Pe textul:
„Sărbători itinerante" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
Contextcei în cauză și-au afișat ei înșiși manifestele la loc vizibil. Cu audiența de rigoare. Lipseau doar cîteve ouă clocite și roșiile putrede scurse peste rînduri.
Pe textul:
„Don Juan-mîrlan / te pîndește din canal" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextAi intrat cu verzele în brațe. C-așa-i românul, verde. E o culoare cam furibundă, nu? Ca legiunile de praz.
Pe textul:
„Don Juan-mîrlan / te pîndește din canal" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextAm citit tot ce este în pagina ta. Îmi pari foarte atentă la ce faci. Nu pot spune că am prea multă experiență în ale haiku-ului, dar simt că ceea ce faci tu este pe linia cea bună. Ai simțul notației decente a impresiei, știi să nu \"încarci\" ceea ce vezi ca să rămînă discret, sugestiv, să poarte acel însemn al reveriei. Se simte că ești mereu acolo, că există vibrația - dar și surdina. Te invidiez.
Pe textul:
„Haiku 67 - 80" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextNu sîntem chiar atît de autonomi încît să nu avem nevoie de mituri. Nu toți avem nevoie de toate, dar, pentru că ele sînt mai economice decît puținul pe care îl putem noi elabora noi înșine, totdeauna adoptăm unele dintre mituri, le ajustăm și ne bucurăm o vreme de oficiile lor. De fapt, interacționăm cu ele, căci și ele ne formează și deformează pe noi. Apoi le abandonăm poate, dar niciodată nu putem spune că sîntem lipsiți de atașamentul la unele mituri. Și iubirea este unul din cele mai ciudate și mai polimorfe dintre ele. Don Juan este una din prelungirile protoplasmatice ale acestei amoebe care e iubirea.
Sentimentele sînt trăite și ele în felurite montaje, în relație cu fel de fel de persoane. Și unele femei au totuși o slăbiciune pentru un Don Juan pe care nu vor să-l trădeze.
Sentimentele sînt trăite și ele în felurite montaje, în relație cu fel de fel de persoane. Și unele femei au totuși o slăbiciune pentru un Don Juan pe care nu vor să-l trădeze.
Pe textul:
„Elogiul lui Don Juan (II)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextnu ne putem pronunța atît de ușor. Adevărul lor este funcțional, cine are abilitatea de a le prelua și revigora, le poate pune în funcțiune într-o variantă care merită măcar luată în considerație. Este poate doar un mit recuperat și reciclat, bun pentru a fi de servici - la purtător. (vezi și continuarea)
Pe textul:
„Elogiul lui Don Juan (I)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCred că merită să vedem totuși și continuarea elogiului, poate mai subiectiv, al cuiva care arată că nu toate femeile adoră tihna căzniciei (evident cu z) și mai ales bărbații atinși de impotența cu tichie.
Revolta ferventelor lui Don Juan cred că este împotriva aerului stătut, irespirabil al universului domestic. Sînt femei care s-au dedulcit la o anume libertate (și nu i-aș zice neapărat libertinism) cu cochetării virile.
Revolta ferventelor lui Don Juan cred că este împotriva aerului stătut, irespirabil al universului domestic. Sînt femei care s-au dedulcit la o anume libertate (și nu i-aș zice neapărat libertinism) cu cochetării virile.
Pe textul:
„Elogiul lui Don Juan (I)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu știam că am să nasc și eu, dar uite că aveam o sarcină \"suprapurtată\". Și s-a hotărît acum. E un amestec adorabil în textul tău: candoare și luciditate, bravadă feminină de neînvins și conștiință a sordidului împrejurărilor. N-ai încotro, în cine-ai mai putea să crezi?
Pe textul:
„Jurnal - Zori de februarie" de Lorena Stoica
0 suflu
Contextdecît efortul de a te schimba. În plus, orice schimbare este o aventură în necuoscut, o încercare, un risc.
Obișnuința are rădăcini foarte adînci și smulgerea lor, orice s-ar spune, e destul de dureroasă. Este dez-rădăcinare. Pasul acela uriaș se cere urmat de o mulțime de pași mărunți și ei par pentru mulți mult mai dificili.
A te limita înseamnă în primul rînd a te hotărî, a-ți recunoaște și a-ți da hotare prin propria voință. A căpăta astfel contur, a ieși din indistincție și indiviziune, a deveni cu adevărat un individ. Există în tine, poate chiar prin naștere, și o limită pe care trebuie să o atingi, către care tinzi ca spre propriul tău destin. Ea ți-a fost dată ca să un țel de atins. Blaga spune frumos: \"să te ridici pînă la înălțimea frunții tale\". Sau a inimii.
Obișnuința are rădăcini foarte adînci și smulgerea lor, orice s-ar spune, e destul de dureroasă. Este dez-rădăcinare. Pasul acela uriaș se cere urmat de o mulțime de pași mărunți și ei par pentru mulți mult mai dificili.
A te limita înseamnă în primul rînd a te hotărî, a-ți recunoaște și a-ți da hotare prin propria voință. A căpăta astfel contur, a ieși din indistincție și indiviziune, a deveni cu adevărat un individ. Există în tine, poate chiar prin naștere, și o limită pe care trebuie să o atingi, către care tinzi ca spre propriul tău destin. Ea ți-a fost dată ca să un țel de atins. Blaga spune frumos: \"să te ridici pînă la înălțimea frunții tale\". Sau a inimii.
Pe textul:
„Firea umană - un fals prieten" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextRar se-aud tălăngi
Alene vara trece
Clipa s-a oprit
Alene vara trece
Clipa s-a oprit
Pe textul:
„vară deplină" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextCu asta merită să te nutrești, să te alini, să te tămăduiești: \"cu hapul senzațiilor interzise\". Știi doar că cel mai agil, cu mușchii cei mai oțeliți, ia și cele mai multe pocnituri în creștet, dar și în \"sprânceana ridicată ce croșeta întrebări și gândea cu arma pe gene\" și în \"rotulele scîrțîninde\" a zbor si chiar în scrîntita mîndrie pusă pe coji de nucă.
Uite, pe mine m-ai ajutat să simt avîntul de avion de hîrtie cu elasticul răsucit la maximum. Zvîcnind cînd motorul se rupe brusc și palme de gumilastic te pocnesc peste față. Și îți readuc sîngele-n obrajii livizi.
Uite, pe mine m-ai ajutat să simt avîntul de avion de hîrtie cu elasticul răsucit la maximum. Zvîcnind cînd motorul se rupe brusc și palme de gumilastic te pocnesc peste față. Și îți readuc sîngele-n obrajii livizi.
Pe textul:
„fără să mișc lumea" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextMi-ar plăcea așa:
Unde, scînteieri -
Pete multicolore
Mă fură-ntr-un vis
sau
Pe marea-n tremur
Pete multicolore
În gene visul
Unde, scînteieri -
Pete multicolore
Mă fură-ntr-un vis
sau
Pe marea-n tremur
Pete multicolore
În gene visul
Pe textul:
„Haiku" de Magdalena Dale
0 suflu
ContextCe-mi place la cine scrie proză de obicei este voluptatea cu care observă, notează și prinde nuanțele în forumulări istețe. E un neastîmpăr, o vioiciune pe care le invidiez. Și, dacă toată istoria nu e doar gratuită, ci mai servește și ca pildă, încîntarea mea devine entuziastă. Bucură-te de ceea ce ai, cît îl mai ai.
Pe textul:
„Sinele regasit" de Lorena Stoica
0 suflu
ContextTot ce poate înțelepciunea este ceea ce spune o rugă cu iz stoic: dă-mi Doamne forța de a îndeplini ce stă în puterile mele, răbdarea de a îndura ce depășește puterile mele și discernămîntul de a nu le confunda.
Vrem să ne aflăm pe noi în primul rînd pentru a ieși din această confuzie. Dar și pentru că, numai așa, putem să știm cine sîntem: știind ce făgăduim și încercînd să atingem limita căreia i-am fost promiși.
Înțelepciunea ne ajută să ne debarasăm de tot balastul care ne ține pe loc. Ne așază în fața lumii mai ușori, într-o stare de deschidere optimă.
Vrem să ne aflăm pe noi în primul rînd pentru a ieși din această confuzie. Dar și pentru că, numai așa, putem să știm cine sîntem: știind ce făgăduim și încercînd să atingem limita căreia i-am fost promiși.
Înțelepciunea ne ajută să ne debarasăm de tot balastul care ne ține pe loc. Ne așază în fața lumii mai ușori, într-o stare de deschidere optimă.
Pe textul:
„Contracararea proastelor obiceiuri (de a gîndi, a simți, a te comporta)" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextWA pune degetul pe rană. Nu cred că doar remarcă și notează, poate că și incriminează. S-ar putea să fie acolo, cît îl cunosc eu, și destulă (auto)ironie resemnată.
Dar nu-mi vine să cred că n-ai trăit niciodată \"prezentul\" incendiar care își face loc în timp ca o implozie, ca veșnicia autentică. Prezentul acela care sfidează și arde timpul și din trecut, și din viitor. El este libertatea noastră. Dacă ne-o cucerim vreodată.
Dar nu-mi vine să cred că n-ai trăit niciodată \"prezentul\" incendiar care își face loc în timp ca o implozie, ca veșnicia autentică. Prezentul acela care sfidează și arde timpul și din trecut, și din viitor. El este libertatea noastră. Dacă ne-o cucerim vreodată.
Pe textul:
„Exigența iubirii aproapelui" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextAici îți zic eu bine-ai venit. Ai un stil alert și picant, o observație agilă și iute în evaluări. Totul prinde culoarea unei atitudini fin nuanțate și pertinente. Și menține vie curiozitatea cititorului. Îmi place să călătoresc cu tine prin spații unde n-am fost niciodată.
Pe textul:
„Fior transatlantic" de Lorena Stoica
0 suflu
ContextNu știu dacă seamănă cu Balzac, parcă el a scris așa ceva, dar eu te citesc abia pe tine. Ești adorabilă și văd că ai făcut furori. Te-am citit cu voluptate și - mai e nevoie s-o spun - mulțumesc încă o dată lui Dumnezeu că m-a făcut un bărbat care savurează doar ce scriu femeile trecute prin viață. Și care, cum se vede, nu s-au împotmolit de tot - știu să facă haz de necaz pentru bărbații calofili.
Pe textul:
„Jurnal - la 30 de ani" de Lorena Stoica
0 suflu
ContextSigur că fiecare citește ce dorește. Cartea spune că e \"greu\" să te bucuri și că pentru asta trebuie să vrei cu adevărat asta și nu surogatele bucuriei. Mai spune că trebuie să \"renunți\" la multe pentru a fi fericit. Și că asta e o opțiune de o viață. Așa îți convine?
Pe textul:
„O idee de bun simț – bucură-te de ceea ce ai" de Corneliu Traian Atanasiu
Recomandat0 suflu
ContextFiecare cu ai lui, pentru unii sînt de pluș, pentru alții doar închipuiți - ambiții, orgolii, veleități.
Pe textul:
„Welcome home!" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextExistă acest gen de singurătate firească și benefică în care scapi de ecranarea gregară ca să simți vibrația lumii. E păcat să nu o cunoști și să nu o cultivi.
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context