Contracararea proastelor obiceiuri (de a gîndi, a simți, a te comporta)

(acest text este urmarea articolului: Sărbători itinerante )



Poate că e timpul să enunț și care este adversarul cu care trebuie să ne luptăm atunci cînd vrem, atît de simplu și aparent inocent, doar să ne bucurăm de ceea ce avem . Nu trebuie să ne luptăm, evident, decît cu noi înșine, dar într-o ipostază care poate fi descurajantă: firea umană, cu alte cuvinte cu condiția umană. Ea este cea care se împotrivește – prin toate obișnuințele noastre anterioare –, din răsputeri și cu cele mai mari șanse de a cîștiga, acestui deziderat oarecum inutil și extrem de impopular. Și aceste obișnuințe adînc înrădăcinate în ființa noastră sînt multiple, dar posibil de grupat în trei categorii:

- păreri (idei repetitive și ilogice, gînduri și credințe incorecte și dăunătoare),
- emoții necontrolate și sentimente de nefericire,
- comportamente nedorite și obiceiuri proaste.

Autorul e de părere că psihologia cognitivă poate aborda și tămădui această meteahnă umană – prea umană. El propune ca metode pentru această tentativă trei principii care trebuie practicate constant de-a lungul întregii vieți: Înțelegerea, Atenția și Recunoștința (majusculele îi aparțin). Și le definește succint astfel:

„ Înțelegerea este intenția de a privi orice ființă umană ca fiind nici mai bună, nici mai rea ca tine, nici mai importantă, nici mai puțin importantă decît tine și în mod esențial asemenea ție.

Atenția este intenția de a evita judecățile de valoare inutile asupra propriilor experiențe – fie ele interioare sau exterioare. Cu alte cuvinte, Atenția este intenția de a trăi fără rezerve în spațiul lui aici și acum.

Recunoștința este intenția de a înregistra lucrurile bune din viața ta în fiecare zi și în fiecare minut, evitînd, ori de cîte ori se poate, credința că îți trebuie sau că ți se cuvin alte condiții decît cele date.”

Înțelegerea este un efort de modestie, de a trece pe cît posibil de la intoleranță la toleranță, de la aceasta la îngăduință și poate chiar la consimțire sau compătimire față de ceilalți. Oricum, este înțelegerea faptului că ești în enorm de multe privințe la fel ca ceilalți, oricît ai crede contrariul. Și că este o pierdere de vreme și o alterare a propriei bunedispoziții să-i foarfeci sau să-i invidiezi toată ziua pe ceilalți. O înrăire păguboasă și dezagreabilă.

Atenția este concentrarea asupra experienței tale pe cît posibil eliberată de pre-judecăți, neîncorsetată de montaje pre-concepute. Resimțirea noutății reale a ceea ce se petrece în tine și în lume. Este o recuperare, o reevaluare, o reabilitare a ceea ce fusese deja categorisit - de data însă prin trăirea ta vie și autentică. O atribuire de valori proaspete și personale lucrurilor strivite de fadoarea rutinei convenționale cărora le poți redescoperi astfel, prin trăirea ta plină de discernămînt, misterul și taina doldora de o inepuizabilă prospețime și capacitatea miraculoasă de a-ți revigora viața.

Recunoștința, trebuie s-o recunoaștem, este contrariul nemulțumirii cîrcotașe și cusurgii care se complace în mania persecuției. Înregistrarea atentă și modestă, trăirea, fără a strîmba din nas, a întîmplărilor care te-au mulțumit peste zi este o resursă suficientă pentru a alimenta permanent starea de mulțumire, de bunădispoziție. Iar starea de mulțumire, la rîndul ei, este aceea care îți îndreaptă gîndurile și simțirea către a fi recunoscător dacă nu altor instanțe, măcar vieții care merită trăită pentru ceea ce îți oferă. Asta spune: îndreaptă-ți ființa cu precădere către lucrurile care te mulțumesc, căci ele sînt resursa vitalității și bunăvoinței tale, ca și a gîndurilor tale generoase de recunoștință.

Autorul numește cu modestie aceste principii intenții, deși cu timpul ele pot deveni exerciții și obișnuințe, de data asta de-a dreptul bune. Chiar dacă, mai spune el, rezultatele nu vor fi suficient de convingătoare și spectaculoase pe timp scurt, experiența merită încercată și pentru simplul motiv că este un cîștig în sine să fii mai înțelegător, mai atent, mai recunoscător. Nu este exclus ca însăși practicarea „serioasă, persistentă și inteligentă” a celor trei principii să fie identică cu a te bucura de ceea ce ai, de ființa ta binevoitoare, generoasă, modestă și plină de gratitudine – și mai ales perfectibilă. (Și această înțelegere este tot în spiritul lui Tao – calea, ținta, ajungerea sînt același lucru.) Ameliorîndu-ți ființa, îți vei îmbunătăți și calitatea vieții, vei fi mai ferit de depresii și anxietăți, vei deveni mai rezistent la pierderi și la stres, vei fi mai vesel și mai prietenos.

(continuă cu: Firea umană - un fals prieten)