Corneliu Traian Atanasiu

demnitate a frunzei izbăvită-ntru gloria vîntului polog de ceață solemn ca oboseala mai am atîta voință puterea de-a mă supune zîmbet pierit în neguri alburii

Chiar să fi fost taifun? oaspeți în chimonouri și aromă de ceai Nicolae Tomescu vrea să contrapuună, după cum spune singur, urgia taifunului care a trecut calmului celor prezenți la ceremonia

Cînd cuvintele devin sinonime le paște primejdia ca, din inerția contaminării excesive, să se scufunde într-o promiscuă confuzie. Plăcerea și bucuria sînt pîndite și ele - cel puțin în uzul

Danei Este acreditată părerea că poezia lui Nichita Stănescu este o poezie a cunoașterii. Fără să fie incorectă, afirmația este neesențială și ne poate induce ușor în eroare. La prima vedere ea pare

În marea lor majoritate, jocurile de cuvinte sînt prilej de amuzament și etalare a unor abilități personale ale celor care le practică. Unele, cum sînt anagrama, palindromul sau cuvintele

„O imagine este sau fața unui destin sau gunoi literar.” Dumitru Caracostea Cerem poeziei să ni se adreseze prin imagini surprinzătoare. Dar este oare

Textul pe care îl voi cita mai jos este un mic poem în proză al lui Baudelaire și se intitulează Care e cea adevărată. Eu vă propun să nu vă pripiți să alegeți, citiți cu atenție, cîntăriți,

Singurătate înseamnă s-alergi pînă se șterg ovații, urmărire, urme. Primordială clipocește sudoarea în scoica urechii. Vîntul îndeasa în nări - fulminantă pulberea sării. Ințepătoare

O etică imposibilă sublimează într-o ontologie lirică. Capriciul - uvertura la orgoliu. Adesea cinismul nu este decît refuzul acceptării capitularde a fățărniciei axiologice. Speranță

galbenul toamnei – la răscruce blocată toată suflarea Două lucruri sînt ilustrate extrem de clar în acest poem: structura alegorică a haiku-ului și tehnica ghicitorii folosită în acest caz. Pentru

între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie Cristina Oprea Nu poți citi haiku fără să faci o investiție dezinteresată și binevoitoare de sensibilitate și inteligență. Dacă ești de fel un

Tot citind, întîlnești lucruri care te pun pe gînduri. Nu că n-ar fi, într-un anume fel, destul de limpezi sau de adevărate, dar ceva-ceva îți spune că tu nu le vezi chiar așa. Există o mică

Schimbarea de sine O regulă a bunei funcționări a oricărei ființe este economia. Funcționăm după anumite „scheme” relativ automate ale gîndirii, simțirii și comportamentului. Ele ne economisesc

șuier uscat de frunze tîrîte de vînt – o vioară la geam crengi acordate în vuietul vîntului – iz de măr copt un deget scriind pe aburul geamului – afară luna

Îmi lipsește acea infatuare care să mă facă să cred că aș fi originalitatea întruchipată. Mi-a plăcut să citesc și să gust ceea ce am citit. Poate și de aceea, savurîndu-le, multe din cele citite mi

Trebuie să fie iarnă statornicită, zăpadă îmbelșugată, rămurișuri despuiate. Cortul vremii acoperit, alb-tulbure, închis privirii. Să treci prin zăvoi, prin livezi, prin răchiți. Privirea

Răstălmăcire. Non omnias moriar... cred că a fost doar o ironie cu subînțelesul: numai ceea ce cu adevărat trăiește. Lumea ca ispită. Făcînd lumea, creatorul a ținut să ne insufle trăirea

Un anume fel de a înțelege democrația, reflexe ale multiculturalismului, intruziuni ale corectitudinii politice fac ca astăzi oricine să simtă nevoia de a fi băgat în seamă pentru părerile lui